13,496 matches
-
condiții speciale referitoare la admiterea candidaților la programe de studii universitare de licență, care au obținut în perioada studiilor liceale distincții la olimpiadele școlare și/sau la alte concursuri naționale sau internaționale. SUBSECȚIUNEA C: Diploma ( Pe lângă o structurare cel puțin ciudată - „subsecțiuni” - remarcăm și existența unor asemenea „părți structurale” cu un singur articol. Am adus comentariul de la art. 156, pentru că aici apare prima dată subsecțiunea cu un singur articol!!!! Art. 152 (1 Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
săi, tot mai stins pe măsură ce singurătatea sa devenea apăsătoare, tânguitor În cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să-și reia locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură, căznită și care Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt sănătos tun drept care anexez și buletinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost ca o autoflagelare... Ea nu are nici o vină, a zis Iolanda. Niciuna. Nimeni. Cât despre desen, nu-l mai pot privi separat. Și nici nu mai are loc pe perete, trebuie să-i găsesc alt loc. Prefer semnul ăsta ciudat, desenat de Szántó direct pe zid. Aici nu mai este vorba de corp. Într-o zi, fiecare din noi va purta pe umeri chipul altcuiva, cu puțin noroc, firește. Așteptând acea zi, să nu uităm că mâine e noaptea Anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó Tamás Húnór, Înduioșat de liniștea spre care se va Îndrepta și el cu voia Domnului. Asta dacă nu cumva va fi repartizat cine știe unde, În celălalt „Sector”, unde lucrurile stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase și ea cândva ca toată lumea. Macii se scuturau de rouă și Îi stropeau fața. Asta era un lucru bun, dar domnul Húsvágó a zis atunci pe limba ei: Copila mea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iubească pe Marta. Iar Marta nu făcuse altceva decât să se lase iubită și să-și păstreze astfel toată energia pentru a-și iubi fiul mult așteptat. El a venit În iulie, cu fundul lui roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se uita Înapoi așteptând să vadă ceva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reda tuturor o bună dispoziție pe lângă care ei trecuseră fără să Își dea seama, preocupați parcă În mod obscur, mai degrabă de fragilitatea decât de bucuria reîntâlnirii. Spunându-i lui Grațian că tocmai se pregătea să meargă la un revelion ciudat, Flavius-Tiberius Își punea părinții În fața unui fapt Împlinit. Ai și tu loc, dacă ai chef. Și Maria și camera ta de filmat, adăugă el, mai mult de formă, căci Își cunoștea prea bine prietenul pentru a crede că un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde nu este nici durere și nici Întristare”. Nu-l durea nimic, nu se putea plânge, În afară, poate, de o senzație ciudată de frig. În rest, totul era ca Înainte. Sau aproape... Căci lumea refuza să mai intre În ramele rotunde ale ochelarilor săi. Privită prin lentile nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu-mi era adresată. Croindu-mi drum spre fundul mormanului, am dat peste o tot felul de lucruri ciudate. O casetă video strâns înfășurată în folie transparentă. Un plic de plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar fi trebuit probabil să le bag pe toate înapoi în cutie, iar cutia s-o pun în bucătărie, alături de toate celelalte lucruri și să încerc s-o dau uitării. Dacă obiectele ar fi fost mai obscure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și iar aprinzându-se și stingându-se în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simplu. Acum parcă nici n-ar fi. — În primele două nopți petrecute în cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră de hârtii care să reconstituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc adânc și ciudat. — Știu, zise Clio, rozând pixul, fără să ridice privirea. Ăsta-i efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster - citeam Inventarea singurătății. — Clio, am zis, vrând să încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drum și-a rămas tăcută când am ajuns, urcându-se pe stâncă și uitându-se în depărtare, la valuri. Știu ce am de făcut atunci când se întâmplă asta, așa cum și Clio știe ce să facă atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape și să nu spun nimic, doar să fiu acolo și să aștept să-i treacă. Uneori, după o perioadă de tăcere, Clio izbucnește, enervându-se din cauza vreunei chestii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mintea oricui, dar ce altă alegere aveam? Încercam de atâta timp să iau legătura cu cineva din ne-spațiu; când în sfârșit reușeam să fac asta, puteam să dau pur și simplu bir cu fugiții pe ideea că era prea ciudat și tulburător? Dar asta nu însemna că acționam nechibzuit. Aveam să mă duc cu câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am întins pe pat. În ciuda tuturor lucrurilor, am adormit în câteva minute. Dar. Dar epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul pachet se afla deja înăuntrul perimetrului. Astfel, când ideea bine conturată și viguroasă a unui lucru își eliberă lungul, alunecosul corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu surmenat să-i fi scăpat ceva evident la intrare și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]