1,904 matches
-
intitulat " Ce este romantismul", ca pe o literatură ce răspunde gustului zilei. "Romanticismul este arta de a reprezenta mulțimilor operele literare care, în starea actuală a obiceiurilor și credințelor lor, sunt susceptibile să le ofere cea mai mare plăcere posibilă. Clasicismul, dimpotrivă, le prezintă literatura care le oferea cea mai mare plăcere străbunilor lor. Sofocle și Euripide au fost eminamente romantici; ei au dat grecilor adunați în teatrul din Atena tragediile care, după obiceiurile morale ale acestui popor, religia, prejudecățile sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dă naștere demnității omului, trebuiau să-i procure cea mai mare plăcere posibilă. A-i imita astăzi pe Sofocle și Euripide și a pretinde că aceste imitații nu l-ar face să caște pe francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine spune romantism spune artă modernă." Îndemnat de dorința
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
făcut ei înșiși, și că libertatea literară este fiica libertății politice." În numele acestei libertăți a artei refuză romanticii, la fel ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, regulile clasice, subliniind incoerența pe care o generează ele. În mod cert provocator, în fața partizanilor Clasicismului, Stendhal definește "tragedia romantică"83 astfel: "Este tragedia în proză care durează mai multe luni și se petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de loc și unității de timp, strict franceze, nu contribuie cu nimic la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei actorului și regizorului. Din toate vremurile, ei au definit teatrul ca fiind reflectarea lumii. Acesta este, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu sunt publicate. 45 Publicat în Théatre complet, t.1, Actes Sud, 1986. 46 L'Age d'or, Première ébauche, Stock, Théâtre ouvert, 1975. ----------------------------------------------------------------------- MARILE TEORII ALE TEATRULUI La construction politique de la nation 2 1 306 307 Cuvânt înainte Antichitatea Clasicismul Revoluția dramei Trecerea spre modernitate Glosar Cronologie Index Index
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai întâi de Octav Șuluțiu, apoi de Mircea Alexiu și de George Demetru Pan. Există și o rubrică de recenzii, „Cronica măruntă”, foarte bogată. Din sumar nu lipsesc studiile tematice: Dan Petrașincu, Femeile în literatura românească, N.I. Herescu, Eminescu și clasicismul ș.a., nici evocările sau restituirile istorico-literare, aparținând fie lui Constantin Virgil Gheorghiu, fie cuiva care folosește pseudonimul Cronicar și dedicate unor personalități din trecutul mai îndepărtat (Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino, Gh. Asachi, N. Filimon) ori mai apropiat (Al. Davila, Panait
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
de primăvară și purtând subtitlul „Revistă pentru studiul literaturilor clasice, în dezvoltarea lor și în legăturile cu literaturile moderne”, publicația își propune să revigoreze domeniul prin evidențierea valorii estetice a operelor Antichității greco-latine, privite din perspectiva omului modern. Promovând formula clasicismului în continuă devenire, revista acționează în două direcții principale: pe de o parte, cercetarea literaturilor clasice în conexiunea lor cu cele moderne, pe de alta, realizarea unor traduceri adecvate sensibilității secolului al XX-lea, precum și stadiului de evoluție a limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Moldovanu, Vasile Savel, versuri de Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Ion Sân-Giorgiu, Corneliu Moldovanu, proză de Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, Ion Dragoslav. După șaisprezece ani, seria a doua afirmă același crez estetic: „Adevăr. Clasicism. Tradiționalism”. Cele trei articole-program, Un cuvânt, scris probabil de M. Dragomirescu, Tradiționalism - modernism de George Dumitrescu și Conspirația clicilor literare de Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din toate părțile. Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
Paul Lăzărescu, pref. Aurel Petrescu, București, 1968. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 177, 203-205, 227; Chendi, Pagini, 41-44; Panu, Junimea, I, 23-25, 181, II, 47; Călinescu, Ist. lit. (1941), 370-371; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist.lit., 192-194; Ciorănescu, Teatr. rom., 100-102; Mănucă, Scriitori, 34-69; Mîndra, Clasicism, 132-152; Ist. lit., III, 63-68; Dicț. lit. 1900, 107-109; Dicț. scriit. rom., I, 301-303. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
de a fi creat "o lume infamă" în romanele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins însă după primul război mondial. Recomanda scriitorilor modelul clasic latin întrucît latinii "aduc logică, limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul sămănătorist. A fost un romantic îndrăgostit de clasicism. Înainte de a veni în contact cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul sămănătorist. A fost un romantic îndrăgostit de clasicism. Înainte de a veni în contact cu societatea "Junimea", istoriile lui literare sînt opere de pionierat scrise cu scrupulozitate. După aceea, pur și simplu i-a atacat pe cei care nu se încadrau în naționalismul său cultural, mai ales pe cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
care se dezvoltă, care se transformă, care e plină de posibilități. Literatura nu este nici o serie de opere unice care nu au nimic comun unele cu altele, nici o serie de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nimic comun unele cu altele, nici o serie de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de romantism și a mitologiei culte forjate cu sau fără ajutorul folclorului "național" și puse în circulație de marile culturi apusene. Printre cei care au știut să valorifice acest potențial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Realismul apare de data aceasta ca o formulă cu virtuți curative, arta socială fiind un antidot pentru "o mai strânsă și mai dăunătoare angajare pe calea formalismului și decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespondență, în 1927, pictorul Ipolit Strâmbu îi adresa o scrisoare în calitatea sa de președinte al "Tinerimii artistice", solicitând informarea asupra unui prostest colectiv formulat de membrii asociației. Scrisoarea devine interesantă și pentru faptul că pictorul propunea un studiu asupra Clasicismului și Modernismului în artele plastice, vizând, de fapt, o recapitulare și o sinteză a preocupărilor membrilor organizației. În acel studiu, după ce s-ar da definiția exactă a fiecărui din aceste două curente și bazele pe care stă fiecare, după ce se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa este plină de inspirație și concepție clasică cu construcții idilice și pline de un erotizm ușor într-o feerie de clasicism oriental văzută prin prisma unor maiștri ca Böecklin (sic), Stück, Klimt și Besnard. [...] Tabloul său "O noapte de vară" e de o fantezie delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În funcție de teoria propriu zisă, mai precis, ele consemnează progresul. De altfel, nu e o noutate dacă se precizează că problemele de teorie a artei au o vechime considerabilă; ele vin din antichitatea lui Platon și Aristotel (vezi „Poetica”), trec prin clasicismul francez al lui Nicolas Boileau (vezi „L’Art poetique”), ajung În universul lui Kant și Schopenhauer, mari filosofi care au influențat În chip magistral gândirea estetică, dar și În cel al lui Hegel, unul din cei mai de seamă eteticieni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Alighieri, autorul monumentalei „Divina Comedie”. Speciile literare specifice numanismului, În calitatea lui de curent literar renascentist, sunt cele ale antichității: epopeea, satira, epigrama, biografia si de asemenea, tot În aceeași mișcare se Încadrează specii noi, create, precum nuvela si sonetul. CLASICISMUL Clasicismul este un curent literar manifestat În Franța secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Principiile estetice ale acestui curent au orientat creația artistică europeană din acea perioadă, plecând de la modelele artistice oferite de literatura, arhitectura și sculptura antichității
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
autorul monumentalei „Divina Comedie”. Speciile literare specifice numanismului, În calitatea lui de curent literar renascentist, sunt cele ale antichității: epopeea, satira, epigrama, biografia si de asemenea, tot În aceeași mișcare se Încadrează specii noi, create, precum nuvela si sonetul. CLASICISMUL Clasicismul este un curent literar manifestat În Franța secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Principiile estetice ale acestui curent au orientat creația artistică europeană din acea perioadă, plecând de la modelele artistice oferite de literatura, arhitectura și sculptura antichității, considerate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]