3,254 matches
-
și deosebit de puternică. Cred că nu greșim estimând că ea și-a păstrat capacitățile de regenerare rapidă care ne-au surprins la forma "palmată". Așadar nu avem de ales. Ort o ucizi instantaneu, ori va fi pe tine cât ai clipi! Ceea ce îmi pare deja greu de realizat dacă adversarul ar fi un om, dar în fața acestei creaturi, este virtual imposibil pentru că nu cunoaștem unde se găsește punctul vital. Înțelegi? (Ash vorbea încet, încercând să fie tot atât de binevoitor cum fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o manetă. Pe puntea inferioară, un vaiet, ca un geamăt, ajunse la urechile lui Parker, care se lipi de perete. Tambuchiul inferior al sasului luneca într-o parte. Creatura se ivi dintre dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
această dată se produse, o flacără strălucitoare urmată de un miros de metal ars, Ash se prăbuși. Pieptul se ridica și cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar mai putea deține. De acord? Parker dădu din cap, apropiindu-se. ― De acord! Lasă-mă pe mine. Inginerul conectă câteva circuite în partea dinapoi a capului și făcu conexiunile necesare sub părul artificial. Când pleoapele ofițerului științific începură să clipească, Parker mormăi satisfăcut și se dădu la o parte. Ripley se apropie. ― Ash, mă auzi? Nici un răspuns. Ea făcu un semn lui Parker. ― Conexiunile sunt corect realizate. Nivelul de energie este ajustat automat. Dacă nu s-a spart vreun circuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest darwinism rutier : cînd semnalizezi că vrei să intri pe o bandă sau pe o stradă, iar cel din spatele tău chiar îți respectă semnalizarea și îți permite să „te bagi”, ești atît de uimit, încît simți nevoia să-i mulțumești, clipind de două-trei ori cu ambele semnalizatoare. Un strop de normalitate, și începi să crezi că lumea e plină de oameni drăguți... Abureală și cutremurare De cîteva zile bune, cum am cîteva clipe libere, zapez pe forumuri ale diverselor ziare, la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asigurarea. Polițistul s-a uitat la mine, s-a înduioșat (că în România oameni sîntem, ce naiba !) și mi-a zis să mă întorc cu o asigurare. „Promiteți ?” - mă măsoară el din priviri. „Pe cuvînt de onoare !” - răspund eu fără să clipesc. Doar că era sîmbătă, iar noi eram in the middle of nowhere, cum se spune la noi la țară. Am oprit la prima benzinărie și m-am plîns, cu ochii umezi, unei mami care mînca semințe în așteptare de clienți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dorință de a râde cu lacrimi, totul mi se pare un carnaval, o farsă comică). M-au așezat aici, între Elisabeta și o bătrână sălbăticită rău, cu pareză facială. Tanti Laura are un colț al gurii lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se prelinge continuu un fir de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Paula stătuse calmă cu fața la perete. Doar eu și cucoana aceea cu pareză facială priviserăm totul, eu răsucindu-mi pe deget, cu destulă nervozitate, buclele, ea cu o expresie de arlechin, zâmbind cu o jumătate de față și plângând cu cealaltă, clipind dintr-un singur ochi. Cu asta m-am distrat toată noaptea și dimineața... Doctorul a trecut adineauri pe la patul meu și m-a întrebat dacă am terminat de scris. Of, Doamne, încă nu. Ce cuprind paginile astea pe care le-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima dată imaginea arhitectului în milioanele de cămine ale țării. Carele de reportaj, urmărite de zeci de vecini în pijamale, opriră în fața blocului și se întinseră cabluri lungi, albastre și portocalii, până în spate, unde două camere de luat vederi își clipeau becul verde de sub obiectiv. Reporterul, după ce vorbi cu însuflețire câtăva vreme, cu fața spre camere, încearcă să intre în cabina Daciei ca să stea de vorbă cu arhitectul. Dar Profesorul și Elena îi explicară că maestrul, ale cărui degete incredibil de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
preface că nu știi despre cine e vorba! Te întreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fată îi va veni în minte)?" Uitasem aproape de gluma aceasta, când Geurtie se îndreptă către mine și mă întrebă, clipind șireată din ochi: ― Allan, ce-ți mai face iubita?! Și, fără să mai aștepte un răspuns (Inginerul rămase cu zâmbetul înghețat pe buzele lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi, se gândi, închise ochii și-i deschise cu o privire nouă, umedă, calină. ― Am greșit, nu e așa? ― Cum vrei să știu eu? vorbii, ca să-mi ascund încurcătura. Eu nu sunt filozof. ― Eu sunt, spuse ea repede, fără să clipească. Îmi place să gândesc, să fac versuri, să visez. Îmi spusei în gînd: "Habar n-are de filozofie!", și zâmbii. ― Aș vrea să fiu bătrână, începu ea deodată, cu un glas cald, melancolic, care mă străbătu. Bătrână ca Robi Thakkur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în așa fel încît să poată fi cetite unul după altul. ― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dincolo. Să vedem la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu ai tu fata ta lângă tine? Mi se așeză pe genunchi, și mie îmi era atât de odioasă atingerea aceea, încît mă cutremuram tot, și o rugai să mă lase, căci sunt obosit și bolnav. ― Nu cumva ești îndrăgostit? clipea ea, șiret, din ochi. Te-o fi fermecat vreo indiană. Vreo nespălată neagră, cum îți place ție... Hohoteau toți. D-na Ribeiro, care îmi aranja odaia alături, veni și ea. ― Lăsați băiatul în pace. Hai, Allan, bea un pahar cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de Adrian. Și părea fericită că-l cheamă așa, Adrian, și că e poet... Adrian plăti și coborî grăbit din mașină. In fața hotelului mai privi o dată ceasul, apoi își făcu loc într-una din ușile turnante. Pătrunzând în hali, clipi din ochi ca și cum ar fi trebuit să se obișnuiască cu lumina artificială. Se îndreptă spre recepție grăbind pasul. - Am o întîlnire la patru și treizeci, spuse. Sânt puțin în întîrziere. Taxiul. Și nici măcar n-am scuza unui accident... Se opri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că n-ați avut timp s-o priviți pe îndelete - o rară, nobilă frumusețe bolnavă - și, mai ales, păcat că nu i-ați auzit vocea, n-ați auzit rostit: Sylvia, Dante, la Vedova... Tânărul încetase să fredoneze și-l asculta clipind des din ochi, parcă ar fi încercat să se trezească. Adrian se apropie și-i puse familiar mâna pe umăr. - Deși mă întreb dacă a înțeles toată semnificația secretă, și evident polemică, a expresiei dantești la Vedova. Știți, în limbajul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea ca artistă. Rămase o clipă pe gânduri, cu paharul la buze, parcă nu s-ar fi putut hotărî să soarbă. - Poate mă înșel, adăugă absent. Poate voiam să spun altceva... Începu să soarbă, pe gânduri. Când ajunse în hall, clipi, ca să-și obișnuiască ochii cu lumina, apoi se apropie de un piccolo și-l întrebă de Sala catalană. Nu era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mircea Eliade INCOGNITO LA BUCHENWALD Pentru Sibylle Se adunaseră toți în fața ferestrei. Tăceau, ca și cum s-ar fi silit să pară indiferenți, privind ninsoarea. Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca și cum ar fi vrut să spună: "Vă pierdeți tinerețea cu himere, vă riscați talentul încercînd tot felul de experiențe, când aveți aici, în fața voastră, aceste pete decolorate de soare și de igrasie..." Se apropiaseră de zid, privindu-l atent, concentrat, clipind uneori din ochi, mișcîndu-și încet capetele când spre stânga, când spre dreapta, ca să surprindă toate nuanțele posibile. Erau pete fără forme precise care-și modificau contururile după unghiul din care erau privite. Doar crăpătura care se înălța aproape în diagonală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cristalele se înălțau, apropiindu-se unul de altul, contopindu-și pe nesimțite vâlvătaia. - E adevărat! murmură Ieronim fără să-și dea seama că vorbește singur. Știam că e adevărat! Așa au văzut și ei... Îl orbea acum, și totuși nu clipea din ochi, îl orbea lumina, ca și cum orașul ar fi fost incendiat de o nefirească incandescență de gheață. -... Știam că așa au văzut și ei, acolo. Acolo, la Buchenwald... Dar cum să le-o arăți și celorlalți?! exclamă deodată, ridicând brusc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-a simțit tras, cu putere, de braț. - E târziu, domnule elev, vorbi Zamfira zîmbindu-i. Înnoptează... Dar privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndreptă spre biroul lui Ulieru. Dar în fața ascensorului îl întîmpină dactilografa. - Nu vă urcați degeaba, că astăzi n-a venit. Treburi, adaugă zâmbind, 20 mai, 21 mai, și așa mai departe... Lui Pantelimon i se păru că dactilografa încercase să clipească din ochiul stâng, și roși, încurcat. - Înțeleg, spuse și se îndreptă spre ușă. Dar după câțiva pași se întoarse și întrebă coborând glasul: - Este ceva special? Vreau să spun 20 sau 21 mai au vreo semnificație specială? Dactilografa îl privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar după câțiva pași se întoarse și întrebă coborând glasul: - Este ceva special? Vreau să spun 20 sau 21 mai au vreo semnificație specială? Dactilografa îl privi din nou, mirată, și de data aceasta Pantelimon nu se mai îndoi: tânăra clipea într-adevăr cu înțeles, din ochiul stâng. - Depinde de oraș, spuse. În anumite orașe de provincie 20 mai e mai important decât 21 mai... - Orașe de provincie, repetă visător Pantelimon. Ce curios! Aseară, nu știu nici eu bine de ce, mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin a se interesa de cel mai apropiat magazin cu umbrele. - Deci este adevărat ce se vorbește, auzi glasul lui Ulieru în spatele lui. Vrei cu tot dinadinsul să-ți cumperi o umbrelă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]