1,966 matches
-
imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului din clopotnița unei biserici sub ninsoare, atinsesem chiar capătul ultim, nodul lațului. Privind odgonul acela spânzurat pe brațul Marelui Cenzor, mi se părea că acela-i chiar odgonul libertății mele. Cu descrierea lui voiam să-mi deschid cartea. Nu eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din altă mahală, dar ne duceam, din când în când și acolo
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era sănătos la cap, ca mine și ca dumneata. Am stat până a intrat în biserică. Când mă uit în spate, se apropiase ușurel, la pas, trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
astăzi nu este vechea mănăstire, ci este cea ridicată pe același loc de Vasile Lupu voievod între anii 1650-1653 și desăvârșită de fiul său Ștefăniță Vodă. ― Și fiindcă tot am pornit pe urmele mănăstirii Golia, să amintim că despre turnul clopotniță ce încheie zidul înconjurător ca de cetate vorbește admirativ Paul de Alep. ― Când a vizitat el Iașii? ― În 1653, și spune: “Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție”. ― Să revenim totuși la actul de întărire
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
semnificații legate direct de originea lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios, în poemele lui Horia Zilieru, fiorul sacru este latură aproape
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a zidit și la Bârlad și clo potn ița bisericii cu hramul „Sf.Ioan”. Construită din zid în 1810 de Ioan Mârzas, biserica „Sf.Ioan” din Bârlad, arsă în 1831, rezidită de Iordache Ganea, să fi având acte referitoare la clopotniță și cel care a construit-o? Identificarea celor doi Ion de la Tutova - Lumânărică și Titinaș, rămâne viitorimii. Alexandru Papadopol-Calimach, născut la Tecuci la 15 ianuarie 1833 ca fiu al lui Nichifor Papadopol și al soției acestuia Eufrosina, născută Callimach, fiică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
copaci. Florile multe, dau locului un farmec deosebit . Ur căm culmile în strigătele sălbatice ale surugiilor care-și îndemnau astfel caii la drum. Urcăm o vale împădurită”. Apoi platoul accidentat al Iașilor „Din depărtare orașul părea foarte întins - case albe, clopotnițe strălucitoare, multă verdeață...” Intrară în Iași către apusul soarelui. Pe str ăzi lungi, pline de meseriași, cu case mai sărăcăcioase decât la B ucurești. Evreii tocmai se pregăteau să meargă la sinagogi. Mulți erau chiar în drum. Coborâră în grabă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
moară. Are peste nouăzeci de ani... Soldatul ne privea pe rând, nedumerit, încercînd să ghicească ce se întîmplă. M-am întors spre el: - Sörg, i-am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre alt. Ne spusese că are nevoie de clopotniță, că va așeza acolo două mitraliere. Dar ne mai spusese și asta: că dacă nu adunăm oamenii, aruncă biserica în aer, întîi, clopotnița, apoi stranele, apoi ușile împărătești, apoi altarul. Când l-am văzut că urcă dinamita în clopotniță, m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sörg, i-am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre alt. Ne spusese că are nevoie de clopotniță, că va așeza acolo două mitraliere. Dar ne mai spusese și asta: că dacă nu adunăm oamenii, aruncă biserica în aer, întîi, clopotnița, apoi stranele, apoi ușile împărătești, apoi altarul. Când l-am văzut că urcă dinamita în clopotniță, m-am întors către Popă. - Ne-au biruit, părinte. Trebuie să ne supunem. Spune lui Lixandru să adune oamenii. Dacă tot trebuie să facem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de clopotniță, că va așeza acolo două mitraliere. Dar ne mai spusese și asta: că dacă nu adunăm oamenii, aruncă biserica în aer, întîi, clopotnița, apoi stranele, apoi ușile împărătești, apoi altarul. Când l-am văzut că urcă dinamita în clopotniță, m-am întors către Popă. - Ne-au biruit, părinte. Trebuie să ne supunem. Spune lui Lixandru să adune oamenii. Dacă tot trebuie să facem șanțurile, mai bine să ne apucăm acum, până ce nu începe ploaia. M-am îndreptat spre casă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat. N-am mai privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se opriseră toți din săpat, unii cu ochii la noi, la alții privind spre vale. Dar curând se auziră mitralierele din clopotniță. Trăgeau pe deasupra noastră. De bună seamă, nu ca să ne sperie, ci ca să ne amintească de dinamita pe care o aveau cu ei. Apoi am văzut motocicliștii. Coborâseră pe cărarea de lângă cimitir și umblau acum prin arătură împingîndu-și motocicletele. - Schnell! Schnell
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu înțeleg și mi-am întors din nou privirile spre camion. - Când vă retrageți? l-am întrebat deodată. Voiam să-l ducem în biserică. Până la noapte coșciugul e gata, și vrem să-l ducem în biserică. Dar cu dinamita în clopotniță... - Am scos focoasele, mă întrerupse von Balthasar. Nu mai e nici o primejdie. - Dar dacă au să tragă cu mitralierele din clopotniță, stăruii eu. - Cine să tragă? mă întrebă zâmbind. Patrula a plecat de mult. Acum e undeva prin pădure. Dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ducem în biserică. Până la noapte coșciugul e gata, și vrem să-l ducem în biserică. Dar cu dinamita în clopotniță... - Am scos focoasele, mă întrerupse von Balthasar. Nu mai e nici o primejdie. - Dar dacă au să tragă cu mitralierele din clopotniță, stăruii eu. - Cine să tragă? mă întrebă zâmbind. Patrula a plecat de mult. Acum e undeva prin pădure. Dacă au noroc, au să ajungă coloana la Dumbrăvi. Mă uitam la el, și parcă nu-mi venea să-L cred. - Da
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu-se pe târnăcop. Ne-ați silit să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna la cască, salută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]