16,530 matches
-
aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva, cu tot cu atomii și calculatoarele voastre, dacă n-ar vrea Dumnezeu? Adică eu ar trebui să cred că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut coada, n-a mai putut să înoate și-a ieșit afară, să nu moară, i-au crescut gheare și blană și s-a făcut lup? Sau a început să zboare? Haida-de, că-i prea de tot... Disputa darwiniană începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te-ai dus tot tu să zici că, la beție, Petrache cântă „Trăiască Regele” și-i pune la gât lui Șarik, în loc de jujeu, Ordinul Muncii Socialiste, clasa I, și zice: „Să vă puneți în genunchi și să-l pupați sub coadă, că el e simbolul clasei muncitoare...”? Și n-a fugit dulăul și l-a căutat Petrache, că-l pârâse unu’ că-și bate joc de distincțiile și de decorațiile poporului. Noroc că nu s-a rupt sfoara și-a recuperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
decât două trompete, dincolo, la iesle, e numai capul de măgar... Nu se mai vede arhanghelul Gavriil, doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o! Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți pe acea insulă generație după generație, după ce poate cu mii de ani În urmă curentul rece și puternic dinspre Polul Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transformă În șeful de echipă și maestrul său, iar norvegianul Knut se obișnui să-l urmeze ca un cîine credincios, făcînd tot ceea ce-i spunea și repetînd, ca un papagal fără haz, toate vorbele acestuia. Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici pe el. În carnețel, cu creionul, îi cer lui Manus în scris să mi le arate. — Când eram mic, creșteam pui de doberman, zise din spatele pozelor. Iar când un pui are cam șase luni, i se taie urechile și coada. Așa se face cu câinii ăștia. Te duci la un motel, și e un om care călătorește dintr-un stat în altul ca să taie urechi și cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Iar când un pui are cam șase luni, i se taie urechile și coada. Așa se face cu câinii ăștia. Te duci la un motel, și e un om care călătorește dintr-un stat în altul ca să taie urechi și cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu creionul, scriu: Și ce-i cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un pariu aproape sigur. Și Evie zice: — Deci nu știi sigur dacă-i mort? Sprintăm prin următorul dormitor, living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noului meu frate vitreg. Ellis, îți interzic să ai o criză. Sari la noi în grota submarină. — Dă-i bătaie. Pardoseala de sub spatele lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă de pește și așezate așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-a face cu alte instituții apropiate ori îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
femeiușca de lîngă el se pisicea prea tare, prea insistent. O dată l-a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cele ce priveau subiectul, adică pe alteța sa prințul Pangratty, trebuiau să fie incluse începînd de la pagina a treia și să nu treacă de a cincea dintr-un raport economic de șapte pagini, interdicția de a privi pe sub sprîncene, ori cu coada ochiului la subiect, interdicția de a se interesa prin întrebări directe sau indirecte la terțe persoane privitor la subiect, informațiile trebuiau culese prin observația proprie ori din desfășurarea firească a faptelor, interdicția de a nu depăși sub nici un motiv jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era deloc rău. Dar să faci din jucăria asta o politică de stat prioritară, era prea mult. Nu se putea spune că nu există aviație națională, LARES-ul se trambala dintr-un loc în altul făcînd și neguțătorie, își băgaseră coada și italienii cu Ala Littoria și Avio Linee Italiane, puteai crede că o făcuseră ca să nu lase descoperit spațiul pe hărțile lor propagandistice care erau afișate pînă și în băcănii, din Italia se răspîndea, se întrețesea deasupra Europei și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, putea să nu-l recunoască, dar el era, chiar el, Leonard Bîlbîie. Părea că nu-l vede ori că nu-l bagă în seamă, avea privirea îndreptată către grupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să piște calul cu strechea și șă-l țină după aceea în frîu, prinzîndu-l de coadă. Din cîte instrucțiuni primise pînă atunci, la cîte instruiri făcuse cu corpul detectivilor și la Prefectură, nimeni nu-i suflase o vorbă că primejdia pentru ordinea de stat ar putea veni de la niște ofițeri în retragere, niște pensionari ai statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
degete la chipiu și dintr-o privire își dă seama care dintre ei a mai adus ceva marfă de contrabandă, care trage în piept fiscul, pe cine trebuie să dea pe mîna Gărzii Financiare din Comana, care trage mîța de coadă și puțin îi pasă, pentru că are el un plan formidabil... Dacă ar fi să judece numai după cîte știe el din Vladia, tot ar trebui să fie cu ochii în patru față de acești doi domni ofițeri în rezervă sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd a ajuns lîngă el acesta l-a întrebat cu un ton destul de ironic: "Ei, ce spui, domnule Popianu, nu-i așa că avem destulă energie pentru instaurarea ordinii publice?" Întrebarea era cam tîmpită, n-avea nici rost, nici cap, nici coadă, însă și-a dat seama din tonul ei că avea un schepsis. A ridicat din sprîncene cumva nedumerit, mai mult pentru a cîștiga timp, maiorul Stavri, care purta și el cămașa neagră cu umeri căzuți și mîneci bufante, zîmbi-rînji, arătîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]