2,007 matches
-
vară . Sătenii cunosc multe lucruri despre cele două „personaje de basm” Crivățul și Austrul, ca o consecință ar fi faptul că toate casele sunt construite cu „spatele în Crivăț”. Vegetația lemnoasă este în prezent absentă în cuprinsul teritoriului extravilan. Înainte de colectivizare existau păduri unde se întâlneau salcâmi, rugi și porumbari. În cuprinsul vetrei satului se întâlnesc salcâmi, plopi, duzi și pomi fructiferi. Pe marginea ulițelor există pruni și zarzări. Fauna cuprinde specii puține: iepurele de câmp, lupul, căprioara și mistrețul. În
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
deși UTM era o organizație ce se dorea a fi promotorul tineretului în special din mediul rural, ea să nu fie reprezentativă pentru acest segment al populației, mai ales că ponderea populației rurale era undeva la aproximativ 75%. Totuși, începutul colectivizării a făcut ca necesitatea de membri ai UTM și PMR în localitățile rurale să crească.
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
și împotriva oficialilor sovietici de toate gradele, împotriva profesorilor, poștașilor sau a altor funcționari publici, care încercau restabilirea autorității sovietice pe teritoriile eliberate de Armata Roșie. UPA s-a implicat și în lupta împotriva activiștilor sovietici din agricultură, promotori ai colectivizării. În martie 1944, insurgenții UPA l-au rănit mortal pe generalul Nicolai Vatutin, erou al Bătăliei de la Kursk, care se distinsese și în luptele pentru eliberara Kievului. Câteva săptămâni mai târziu, luptătorii UPA au anihilat un batalion NKVD într-o
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
fiind elev mediocru. Trecută abuziv în rândul chiaburimii, în 1948, familia Stere Derdena a suferit cumplit din cauza sistemului de cote obligatorii. Din această cauză toată familia s-a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară, cauza decesului a patru copii. Fiindcă se opunea colectivizării, Mihai a fost arestat și torturat pe când era licean. Din pricina originii sociale „nesănătoase” nu i s-a permis, în 1952, să susțină examenul de admitere la Facultatea de Științe Juridice a Universității din București. A lucrat, apoi, ca zilier în
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol și altele. În ziarele românești au apărut informații privind trimiterea de trupe de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000 de morți. Presa oficială a Kremlinului a negat aceste
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
a fost susținut partidul, acestea fiind: sindicatele, UTC etc. În continuarea raportului sunt avute în vedere sistemul de propagandă precum și departamentul de cultură al Comitetului Central al PCR. Un capitol aparte este alocat problemelor economice colaterale rezultate din industrializarea și colectivizarea forțată, metode care ar fi avut ca efect, spune raportul, distrugerea economiei României. După ce sunt analizate efectele comunismului asupra demografiei, este discutată influența unor persoane care au susținut politica internă și externă a partidului comunist. În finalul raportului au fost
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
Uniunea Scriitorilor Sovietici, deja pregătită de "Asociația scriitorilor proletari" ("RAPP"). Apar romane cu un conținut conform liniei partidului comunist, în care se idealizează figuri ale muncitorilor din fabrici și ale activiștilor de partid, precum și lupta împotriva scepticismului țăranilor față de proiectata colectivizare a agriculturii. De menționat sunt romanele lui Leonid Leonov, "Fluviul sovietic" (1930) și "Profesorul Skutarevski" (1932) sau, mai ales, romanul "Pământ desțelenit" (1932, ediție revăzută în 1959) al lui Mihail Șolohov. La primul congres al Uniunii scriitorilor sovietici din 1934
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
cu sila din propria lor vatră și mânați ca animalele la gară, unde erau îmbarcați în vagoanele pentru transportarea vitelor, apoi expediați în străfundurile Siberiei. Moara stalinistă a deschiaburirilor și deportărilor, ce a măcinat destinele acestor familii, a pus temelia colectivizării forțate în Dondușeni, care se face în a doua jumătate a anului 1949. În anul 1957 este dată în exploatare fabrica de zahăr cu o capacitate de prelucrare a 2.100 tone de sfeclă pe zi, prima întreprindere industrială din
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
a fost încorporată în URSS. Din localitatea Telenești administrația și populația românească urma să se evacueze până la 30 iunie 1940 ora 12:00. În funcții administrative a fost pus Leonid Feodorovici Racinschii și alți 16 comuniști, care au efectuat naționalizări, colectivizări, represii și deportări. După un an Basarabia a revenit în granițele României. Armata română a intrat în Telenești în anul 1941, iar în august au fost deja restabilite organele administrării publice românești. În perioada războiului, în Telenești au fost reparate
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
a determinat cultivarea gramineelor pe tot cuprinsul Novorosiei de vest. Aflată la 65 km de Odesa, Nezavertailovca s-a înscris în același profil agricol, cultivând cereale comercializate intermediarilor din portul Odesei. Din anul 1932, gospodăriile țărănești sunt supuse naționalizării și colectivizării forțate. La mijlocul secolului XX, în Nezavertailovca au funcționat 4 colhozuri, constituite după principiul teritorial: 2 în partea moldovenească a satului („Frunze” și „Karl Marx”), 2 în partea rusă („Krasnîi partizan” și „Zarea Moldavii”). O ramură a agriculturii răspândită în zonă
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Doilea Război mondial au participat circa 151 de săteni, dintre care 64 nu s-au întors acasă. În 1949 autoritățile sovietice au deportat 39 de oameni. Primii ani de ocupația comunistă au avut loc sechestrări și confiscări a bunurilor materiale, colectivizare forțată, biserica a fost transformată în depozit agricol. În 1990 cu suportul preotului Constantin Lemnaru biserica a fost renovată. În baza fostului colhoz, au fost create asociațiile agricole „Destinul gliei” (1008 lucrători), „La coline” (431 de lucrători) și „Alumanu” (38
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
basarabeni, au provocat o seceta fără precedent, ce a curmat viața multor locuitori ai Basarabiei, inclusiv a celor din Baraboi. După combaterea secetei, cu intenția de a-i intimida pe țărani și a-i obliga, în acest fel, să accepte colectivizarea, conducerea statului sovietic a pus în funcțiune mecanismul deportarilor în masă. Au fost deportate 22 de familii, în total 107 persoane În satul Baraboi colectivizarea a început în luna iulie 1949, pe data de 28 a acestei luni luând ființa
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
de a-i intimida pe țărani și a-i obliga, în acest fel, să accepte colectivizarea, conducerea statului sovietic a pus în funcțiune mecanismul deportarilor în masă. Au fost deportate 22 de familii, în total 107 persoane În satul Baraboi colectivizarea a început în luna iulie 1949, pe data de 28 a acestei luni luând ființa cartelul agricol “Scânteia”, președinte fiind Tudor Filip Focșa. Pe parcursul lunii august mai apar înca 3 colhozuri: Înaintașul, Jdanov și Bolsevițcaia pravda. În 1952 toate patru
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
al celui de-al doilea război mondial. Numele a 35 de localnici sunt înscrise pe placa comemorativă de la monumentul din centrul satului. Răsculăcirea, deportarea celor mai buni gospodari și-au lăsat și ele amprentele dureroase în inimile locuitorilor din sat. Colectivizarea a fost încă o pagină neagră din letopisețul satului. În prezent principala noastră bogăție - pământul este proprietatea sătenilor, care îl lucrează în mod individual. În sat lipsește un cămin cultural, iar gazificarea caselor de locuit și obiectelor de menire social
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
în localitate funcționa un cămin cultural al Fundației Culturale Regale „Principele Carol”. După Al Doilea Război Mondial școala primară este transformată în școală de 7 clase. În 1949, la fel ca și în majoritatea satelor din RSS Moldovenească, se înfăptuiește „colectivizarea” și activitatea economică a satului se desfășoară în cadrul colhozului „Puti k kommunizmu” („Calea spre comunism”) care ajunge la apogeu în ultimii ani de existență ai Uniunii Sovietice. În anii 60 ai secolului XX, școala de 7 clase e reorganizată în
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
nou val de deportări. Circa 30 de familii au fost rupte de la vatra satului și duse în înghețata Siberie, de unde au revenit acasă foarte puține familii. Istoria de mai departe a satului (anii 50-90) a fost caracteristică majorității localităților prin colectivizarea gospodăriilor, construcția socialismului și cea a comunismului ca mai apoi să ne prăbușim la fundul prăpastiei, de unde nu se știe cine și când ne va sălva. Pînă în 1956 Chișcăreni a fost centrul raional și totodată centru religios, economic, cultural
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
apă, o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au dispărut morile, oloinița, scărmănătoarea. A fost formată gospodăria colectivă - colhozul, care a schimbat mai multe denumiri, ultima fiind „28 iunie”. În timpul celui de-al doilea război mondial trupele române, aflate în apropierea localității
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
pe el. Sunt mobilizați toți bărbații, care puteau ține arma în mîini. 39 de bărbați dintr-un sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați în regiunea Kurgan Mitrofan Mitrionoc
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
1946-1947 și la recensământul de la l aug. 1949 satul se pomeni cu numai 292 de suflete. O mână de oameni, dacă luăm în considerație că o parte bună din acest număr o alcătuiau copiii și bătrâni neputincioși. în felul acesta colectivizarea adusă de sovietici n-a mai întâlnit nici o piedică. La început a fost un k-z mic, dar mai târziu el se comasează cu altele, fiind inclus ulterior în k-zul "Pobeda" ("Victoria") cu sediul în s. Burlănești, specializat în cultivarea plantelor
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
tot timpul își fac rezerve și pentru viitor. Ceia ce sa întâmplat în 1946-47 se mai datorează și „activizmului” unor „activiști locali” care au „măturat” podurile consătenilor numai ca să fie pe plac autorităților. După 1947 se începe procesul „benevol” al colectivizării. Aceia care nu voiau „benevol” să între cu averea sa în colhoz erau supuși represiunilor. Ultimul care a întrat în colhoz a fost Sîrghi Huțu. În arhiva raionului Hâncești se păstrează procesul verbal al adunării colhoznicilor din satul Pogănești de la
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
de război(1941-1945) de foamete (1946-1947) și deportări (1949,1951) au tăiat necruțător din populația din Dărcăuți,numai de pe cîmpul de luptă n-au revenit la casele lor 37 de bărbați. După al doilea război mondial aici s-a produs colectivizarea forțată s gospodăriei țărănești. S-a organizat colhozul ”Malenkov”,care ulterior a purtat denumirea ” Pentru pace” și ”Avrora”. Au continuat valurile represiunilor staliniste. Conform recensămîntului,în 1970 satul avea 2.132 locuitori,în 1979-1.930 locuitori. În 2004 populația satului
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
odată cu o mare parte din Ardeal până când a fost eliberată în 1944. După ultimul razboi mondial, la începutul perioadei comuniste după revizuirea zonelor administrative, era integrată administrativ în regiunea Oradea, raionul Șimleul Silvaniei. Perioada comunistă și-a lăsat amprenta prin colectivizarea satelui, iar tot în acest timp s-a pus în continuare bazele centrului administartiv-cultural al comunei în satul Sâg. Satul Sâg are o economie preponderent agricolă unde culturile de cartof și cerealiere sunt predominante, iar creșterea animalelor, în special a
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
1985 de la 58.000 la 128.000 ha, producția de vin însuma în anii '80 cam 800.000 tone. Turismul a înflorit în perioada sovietică. Industria grea și de armament s-au dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial. Colectivizarea nu a fost generală în Georgia, jumătate din producția agricolă provenea din sectorul particular. Țăranii georgieni erau în majoritate înstăriți și își vindeau ei înșiși produsele în orașele Rusiei. În vestul țării se creșteau în mod tradițional bovine, în est
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
împotriva rușilor din 1834 până în 1859. Rebeliunile cecene au reizbucnit de fiecare dată când statul rus a trecut prin perioade de instabilitate internă. Răscoalele au apărut în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a revoluției din 1917, a războiului civil și a colectivizării agriculturii. În timpul guvernării sovietice, la sfârșitul deceniului al patrulea, Cecenia a fost unită cu Ingușetia pentru a forma republica autonomă Ceceno-Ingușetia. Cecenii s-au mai ridicat la luptă împotriva sovietelor în perioada celui de-al doilea război mondial, ceea ce a
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
două tabere s-au acuzat de atentate politice și crimă. Pe 17 februarie 1945 comuniștii au organizat un mare miting aducînd în Craiova mulți țărani doljeni sfătuiți de comuniști să înceapă împărțirea pămînturilor boierilor. N-au amintit însă nimic despre colectivizare și colhozurile sovietice. Văzîndu-se superiori numeric, manifestanții comuniști au atacat prefectura încercînd cucerirea ei prin forța. Au căzut mai mulți morți și răniți, membrii prefecturii încercînd să apere, cu armele, sediul prefecturii dar au fost nevoiți să fugă. La conducerea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]