2,821 matches
-
Aș vrea-o toată, mi-a răspuns și eu îi vedeam deja cu ochii minții, unul lângă altul. Mihai era ca și mine, un tip care uitase să crească. Nu mai văzuse femei goale decât în paginile revistelor deocheate care colindau din mână în mână la toată clasa sub pretext că ne ferim de părinți. Acum, hormonii începuseră să-i substituie rațiunea, să-l facă să se creadă dorit așa cum și el se lăsase înrobit de dorințele sale, spera cu toată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
deosebit de respectate a departamentului. Elinor este propozabilă pentru Premiul Nobel. Și dacă teoriile și cercetările bloomingtoniene asupra politicilor publice sunt know-how internațional, aceasta li se datorează pe deplin. Mi-am pus două CD-uri cu colinde Madrigal și Hrușcă, niște colinde mai puțin populare, fiindcă Adi, când le-a luat, le-a luat ca noutăți, când mie îmi trebuiau cele frumoase și foarte clasice. Așa că m-am mai smiorcăit puțin. Nici nu știu dacă ne facem pom. Și mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiză superficială (probabil din lipsă de timp, formula "veni, vidi, vici", în domeniul economic nefuncționând întotdeauna), s-a semnat cu compania ENAMI Emprensa Nacional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viața ei era și plecarea fraților mai mari, cu pribegii. Îi numărase: patruzeci și cinci de tineri porneau pe jos spre pământuri străine, spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemărginit. Erau gătiți de drum, cu tot calabalâcul în spate, și colindau mahalalele neamului, cântând cu durere, luându-și pentru totdeauna rămas-bun de la pământul pe care se născuseră. Au cântat și la casa rabinului, și rabinul nu s-a arătat; și au pornit mai departe, întovărășiți de o mare mulțime; și pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și izbutea să-și cumpere o panglică nouă, o bluză, ori o pălărie de paie. Ion Rusu zicea: —Eu pe Tudorița mea o port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acu nu-l mai cunoșteam... El e?... Da, el e... răspunse râzând Tudorița. Și așezându-se alăturea, pe divan, deodată își schimbă glasul și începu să-i spuie o taină mare. Vartolomei, tatăl lui Ștefan, era un vântură-țară și a colindat multe târguri și sate, ba ca notar, ba ca vechil, până ce, la urmă căzând tot mai tare în patima beției, a ajuns să nu-l mai primească nimeni; și s-a întors iar în târg aici... Cu un singur băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se opri. Cânți sus - și-ți răspund parcă văile și adâncurile. Aș, ce-mi spui tu, măi Barbă! strigă Sandu vătaful. Iaca, să-ți spuie Iana mea - de pe când am colindat noi munții... — Am fost noi prin multe părți de lume... răspunse Iana visătoare, apropiindu-se de căldura focului. — Am fost, urmă Faliboga. Și câtă pădure și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Capul meu nu voia să gândească, trupul meu era chinuit de dureri, totul părea ca și cum lumea își ieșise din fire. După patruzeci de minute, pe monitorul meu scria: „Tunete și fulgere, ascultați la mine, pui de lele! Chiar de-ați colinda mările în lung și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
frânturi. În gura Salmei au revenit de câteva ori cuvintele „rumiyya“ și „vrăjitorie“, poate și „leac“; evreica s-a arătat atentă și liniștitoare. Cele două femei și-au dat întâlnire în același loc peste două zile, pentru a începe să colinde rând pe rând pe la toți prezicătorii. Am aflat-o chiar în ziua aceea, căci mama hotărâse că o voi însoți. Poate că nu voia să mă lase pe mâinile Wardei. Poate că socotea mai potrivit, în ochii tatei, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poți plasa atâtea săbii într-un orășel! Și, cum oamenii vor afla că ești grăbit să te întorci, ți le vor cumpăra la prețul cel mai mic! Vorbele lui erau chibzuite, dar era prea târziu pentru a da înapoi, din moment ce colindasem pe la toți meșteșugarii spre a-mi aduna încărcătura pe care o mai și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săptămână, după ce am revenit la școală, au început din nou să mă caute pentru a le comunica temele. Mergând după principiul „răzbunarea e arma prostului”, nu am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că m-am rătăcit și, într-un târziu, am găsit în sfârșit drumul. Acum, când scriu, știu că încă nu-mi găsisem pe atunci drumul. L-am găsit abia acum, când scriu. Mi-l descriu. Acum, cititorule, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chifla, puteai bea un iaurt sau un kefir. Mulți ani, kefirul era specialitatea prăvăliei. Și cerșetorii. I-am descoperit chiar din primul an de facultate. Un tip aparte de cerșetori. Nu erau nenorociții de pe Bulevard, de la ușile bisericilor sau bețivanii colindând cârciumile. Erau oameni în mare nevoie, bătrâni, îngrijiți, cu o resemnare în privire și o neputință în gesturi înfiorătoare. Nu puteai să-i vezi fără să nu te cutremure senzația de milă, de tristețe și, de cele mai multe ori, de stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin lume un genunchi buimac e un genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR II A plecat toamna! Iată, a sosit iarna geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de zăpadă, ca să nu înghețe firele de iarbă, rădăcinile florilor și ale grânelor. Acum priviți cum fuge, fuge, ca să n-o ajungă din urmă primăvara. Cine
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El colindă-ntreaga lume, Peste tot ce vrea găsește... MIHĂIȚĂ: Hai mai bine să cântăm Și pe Moșul să-l rugăm Cât mai repede să vie, Și pe drum să nu-ntârzie! I. Moș CRĂCIUN, bun și drag, Vino te rugăm acum
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pentru ce-am fost și pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele? Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veșnic! În fiecare an, cât va fi lumea și pământul, vei colinda prin ger, prin vifor și ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca și pe la cei mici, pe la cei bogați ca și pe la cei săraci, împărțindu-le tuturora îmbucurătoarea veste despre nașterea Mântuitorului lumii, a Domnului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
scenarii te mai ocupi?“, „Aproximativ.“ „Cum adică?“ „Adică, am găsit acolo unde eram pedagog un puști de la Casa de copii care s-a hotărât să-și caute de unul singur părinții.“ „Și ăsta!?“ „Și, ce te miră?“ „Deci și el colindă?“ „Exact. Așa că l-am pus să-mi povestească ce a aflat și cred c-o să-mi iasă un scenariu bunișor din povestea asta.“ „Crezi?“ „Sunt sigur, Însă, ce e foarte captivant pentru mine este că el a dat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă voi mulțumi să cred că arând, excavând, săpând pământul, așa cum se Întâmplă aici la cota X a șantierului, cei care sunt Împreună cu mine fac istorie. Ceea ce mi se pare grav, Însă, este posibila dispariție a poftei noastre de a colinda. Trebuie găsit la iuțeală și un Înlocuitor (groaznic cuvânt) modern al colindului. În felul acesta aș putea să vă explic și de ce autorul acestui așa-zis roman, cel care a decis să mă transforme dintr-o dată În personaj, crede mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor: „În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Eu vin de-aici, de nu știu unde vin, În mine taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
din mine, mă rup, mă frământ, Pentr-un colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
nou la sindicatul local 3126. Acolo femeia de la birou îl lăsă să se mai uite o dată prin dosarul Trombonului Total, iar Danny își notă cluburile la care Marty apărea începând cu anul 1936, cu tot cu adresele lor. Își petrecu restul zilei colindând prin cluburi de jazz care acum erau spălătorii sau chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]