2,881 matches
-
nord pentru formularea unor noi pretenții teritoriale pe temeiul unor argumente etnice. Pe de altă parte, cum cea mai mare parte a populației române din Cadrilater fusese colonizată, guvernul român considera că are obligația morală de a apăra interesele acestor coloniști. La începutul tratativelor, diplomația română a stăruit pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei (județele Tulcea și Constanța), comparativ cu libertatea de opțiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomația româna a insistat pe emigrarea obligatorie a
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
congruenței a trei localități apropiate: Copăceni, Ivanușca și Nigoreni s-au conturat hotarele noii localități ce va purta denumirea de Râșcani. Către anul 1856 localitatea prosperă și pentru a valorifica în continuare pământurile la periferia moșiei sunt împroprietăriți cu pământ coloniști germani. Tot în această perioadă pe malul stâng al râulețul Copăceanca este construită o biserică din lemn, apoi în 1858 din banii boierului Gheorghe (Egor) Râșcanu a fost construită din piatră biserica Adormirea Maicii Domnului. Către sfârșitul sec. 19, tot
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
() este o prefectură greacă, și de asemenea o insulă aflată în Marea Ionică. Primele semne de viață datează din neolitic, urmele fiind găsite in golful Laganas. După Homer, colonizarea a avut loc prin anii 1600 - 1500 î.Hr. de coloniștii din Psofida (Arcadia). În anii următori insula a fost cucerită de Arkisios, regele Cefaloniei. Mai târziu a ajuns în posesia lui Ulisse, fiul lui Laertes, regele Itacăi. În timpul războaielor persane a fost când neutră, când aliata lacedemonienilor, iar mai târziu
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
imense terenuri necultivate în Rusia, Serbia și Extremul Orient, și-a demonstrat bonomia, înființînd o colonie evreiască pe pămîntul ce nu-i aparținea, pentru niște oameni, care nu l-au prea rugat. Le-a sugerat însă o idée, de care coloniștii trebuia să fie numită Romanovca, ca semn de adorație pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
cai, 10 vite cornute mari. Incredibil, dar e adevărat: totul e confirmat în ”Zapisi Besarabscogo statisticescogo comiteta” condus de istoricul și statiscianul burghez rus Alexandr Egunov, care a activat toată viața în Chișinău. Pentru a-i ține acasă pe agricultorii coloniști Zemstva județeană din Bender, la rugămintea căpitanului Fiodor Oleinikov, în ziua de 29 octobrie 1876 a hotărît să le acorde înlesniri și zile de tîrg în fiecare săptămînă - miercurea. Dar negustorii din Romanovca preferau să umble la tîrguri în alte
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
Moșco Kaț, care în același an au și murit. După destrămarea coloniei proprietarii Fiodor Oleinikov cu 1.150 desetine de pămînt arabil și Paulina Haralamb cu 581 desetine fac tot posibilul pentru a-i atrage pe moșiile lor pe alți coloniști. N-au apelat la țărani statelor vecine - aveau nevoie de agricultori veniți de pe meleaguri străine, fără drepturi, fără privilegii, fără pretenții de stăpîni. Și într-o anumită măsură acest lucru le-a reușit. În 1897 în Romanovca trăiau 293 de
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
km. de ora;ul Florești și 137 km. nord-est de capitala Moldovei - Chișinău. Localitatea a fost întemeiată sub regimul Rusiei țariste, la 25 mai 1837 pe pământul moșierului Semion Starov, ispravnic de Soroca și a fost luată în posesie de coloniști evrei pe un termen de 12 ani. Coloniștii au sosit din Gubernia Podolia, practicau agricultura, pe 25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani de impozite funciare. Inițial, colonia se numea Cot sau Starovca
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
nord-est de capitala Moldovei - Chișinău. Localitatea a fost întemeiată sub regimul Rusiei țariste, la 25 mai 1837 pe pământul moșierului Semion Starov, ispravnic de Soroca și a fost luată în posesie de coloniști evrei pe un termen de 12 ani. Coloniștii au sosit din Gubernia Podolia, practicau agricultura, pe 25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani de impozite funciare. Inițial, colonia se numea Cot sau Starovca. În 1861 colonia este înregistrată cu denumirea Starovca
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
raionului Dubăsari, Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului (Transnistria), Republica Moldova. În timpul domniei Ecaterinei II, împărăteasă a Rusiei, în a doua jumătate a sec. XVIII spațiul dintre Nistru și Bug a fost puternic colonizat de nemți. În anul 1927 un grup de coloniști (Rott, Eghe, Thin, Gherman) din coloniile Bergdorf (Colosovo), Glinstal (Glinoe), Leninstal (Carmanovo) au format primele așezări pe teritoriul satului. Pe atunci satul nu avea denumire. Locuitorii acestei așezări au sădit primele livezi și primele plantații de viță-de-vie. În perioada formării
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
venit niște familii de ruteni în număr de 29. Guvernul rus, după alipirea Basarabiei, a dăruit terenuri mari generalului rus , prințul Sibirschi și doamnei Eufrosinia Miruzi, iar țăranii au primit în 1920 desetine de pământ pentru cele 64 familii de coloniști. În 1904 satul se compune din 272 de case cu o populație de 2350 de suflete. Guvernul rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
doamnei Eufrosinia Miruzi, iar țăranii au primit în 1920 desetine de pământ pentru cele 64 familii de coloniști. În 1904 satul se compune din 272 de case cu o populație de 2350 de suflete. Guvernul rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
referă la prima jum. a sec. XIX sau sunt compuse în perioada respectivă(ex.: "brăcace", "pestelcă", "puhă" etc.). Ulterior acestei populații i se alătură românii din alte regiuni, preponderent din Principatul Moldovei. Dacă onomastică arată existența unui substrat semnificativ de coloniști din sudul spațiului românesc, aflat într-un contact strâns cu zona Balcanilor (Dragan, Prodan, Serbul), lexicul oferă suficiente exemple de influențe intracarpatice. Ex.: "drot(=sârmă)", preluat de maghiari din germană, "mină" cu sens de beci săpat adânc în pământ, un
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
din oculul Prutului, ținutul Ismail și au fost înregistrați 1 preot, 1 pălămar, 2 văduve, 1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la Brînza ce s-au dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de moldoveni (99 de bărbați și 103
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Pantele line, situate pe malul drept al râului Nistru, în vecinătatea sătucului Purcari, au aparținut pe vremuri mănăstirii Zografu. Relieful de terasă al localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva vița de vie. Mănăstirea le-a donat aceste pământuri, cu condiția de a nu le vinde mai departe, coloniștii obligându-se, în plus, să achite zeciuiala (o zecime din venit) și 10
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva vița de vie. Mănăstirea le-a donat aceste pământuri, cu condiția de a nu le vinde mai departe, coloniștii obligându-se, în plus, să achite zeciuiala (o zecime din venit) și 10 vedre (o zecime din roadă). Mănăstirea a mai cerut ca viile să fie bine întreținute și eventual extinse / (re)plantate. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite, pământurile
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
a dăinuit mai mult de un secol. La 1900 moșia o stăpânea Zinovie Russo. Marea Unire și reforma agrara din România l-au găsit aici stăpân pe Nicolae Russo. În urmă exproprierii, pe moșia lui se constituie două sate din coloniști veniți de la Cosăuți și Holoșnița Veche - Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea să de moșie, lăsând la curte pe fiul Boris și fiică Zoie. Aceștia vând conacul și partea lor de pământ unui neamț
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
este atestat la 5 decembrie 1625. Deja în în 1801 s-a edificat în piatră la Pogănești biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot această sursă menționează că satul Pogănești a fost întemeiat de proprietara moșiei Maria De Roma din coloniștii aduși de ea pentru lucrări, însă în afară de aceasta aici mai existau și alți săteni așezați în localitate de pe la finele veacului XVIII. Până la 1812, cînd Imperiul Rus a anexat Basarabia, formînd o nouă gubernie a sa, locuitorii acestor două sate gemene
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
iarăși reocupate de Imperiul Rus conform Tratatului de pace de la Berlin (1878), satul Pogănești a avut și de suferit. Datorită politicii de colonizare a noilor ținuturi, din moșia pogăneșteană au fost rupte 4000 desetine de pământ și date celor 49 coloniști germani aduși în regiune, care au format colonia Marienfeld, românii numeau colonia Regina Maria, care și astăzi se păstrează sub forma unui cătun mic în valea râului Lăpușnița. „Inițial coloniștii germani și-au ales loc pentru sat la „Dumul Mingirului
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
fost rupte 4000 desetine de pământ și date celor 49 coloniști germani aduși în regiune, care au format colonia Marienfeld, românii numeau colonia Regina Maria, care și astăzi se păstrează sub forma unui cătun mic în valea râului Lăpușnița. „Inițial coloniștii germani și-au ales loc pentru sat la „Dumul Mingirului” un toponim de pe moșia Pogănești, dar negăsind apă potabilă ei și au mutat colonia în valea Lăpușniței. Aceste pământuri așa și nu au mai fost întoarse înapoi satului, chiar dacă în
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Indochina Franceză a avut loc un război de eliberare cu pierderi în ambele părți, în urmă căruia Franța a declarat retragerea din regiune. În 1956-1957, protectoratelor Maroc și Tunisia li s-a acordat independența. Algeria, care găzduia un milion de coloniști europeni, a rămas încă la statutul de colonie. S-a aprobat o lege prin care se oferea dreptul musulmanilor algerieni de a fi aleși că deputați în Adunarea Națională din Paris și să organizeze o adunare legislativă algeriană în care
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
13, în apropiere de Gara Suceava Nord și de Parcul Gării Ițcani. Acest lăcaș de cult are hramul "Sfânta Elisabeta a Ungariei", sărbătorit la data de 17 noiembrie. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici la Ițcanii Noi la
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de alte zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau de confesiune luterană. În anul 1790, venea
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
colonizați au devenit și soldați având datoria să lupte împotriva năvălirilor turcești. Nici sub domnia Împărătesei Maria Tereiza, dar nici sub cea a lui Franc Jozef, viața nu a fost ușoară. Sub domnia lor, pe lângă popoarele amintite, au fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și Neuzin au venit croați iar în anul 1801, sârbii din Sečanj au trecut în Samoș ca în 1802 în Sečanj să vină nemți. În Sărcia română, nemții se colonizează
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
de clasă și o locuință. Aci, până prin anii cincizeci ai secolului trecut, a stat preotul Gherasim Andru. Din anul 1801 localitatea aparține comitatului sau districtului croat. Posesorul Anton Mandić, în partea de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]