3,155 matches
-
proprie deține adevărul sau calea spre salvare. Deși exclusivismul este o atitudine care pretinde superioritate unică, membrii comunității religioase care simt că îi ajută pe cei ignoranți cu privire la adevăr se pot gândi la aceasta ca la cea mai plină de compasiune atitudine" (Smith B., 2007, p. 339). Inclusivismul încă oferă religiei proprii o poziție privilegiată, dar face loc posibilității ca și alte religii să fie deținătoare ale adevărului într-o formă viabilă. Această atitudine nu oferă credit tuturor celorlalte orientări religioase
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
dintotdeauna, ceva banal, stupid și simplu, dar pe care ceva l-a și uitat tot atât de simplu. Nu avea nici o altă ieșire. Trebuia să aștepte deznodământul... Directorul, după ce a examinat cu mare atenție repartiția, a privit la el cu regret și compasiune și, punând accentul calm pe fiecare cuvânt în mod deliberat, cu precizia unui bătrân "lup de mare" ce-și instruiește mușii, cu o voce blajină exact cum și-o imaginase cu câteva secunde în urmă, rosti celebra sentință pe care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău, drept/nedrept, loial/neloial, moral/imoral etc.; - argumentele pathemice: au în vedere emoții, sentimente, pasiuni: activism civic, elan patriotic, compasiune, generozitate, bunătate, toleranță, altruism, indignare etc.; - argumentele pragmatice: valorifică forța persuasivă a exemplificărilor, a compa rației valorice (eficient/ineficient, util/inutil, oportun/inoportun, modern/vetust, schimbare/ stagnare etc.); apelează la date concrete, la ierarhizări valorice, clasificări, statistici etc. Structurile lingvistice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la Casa Albă li s-a părut, cu siguranță, o victorie susținătorilor drepturilor omului. În decembrie 1974, cînd și-a anunțat candidatura pentru președinție, el a spus că "această țară (trebuie) să fie un model pentru celelalte țări în ceea ce privește curajul, compasiunea, integritatea și respectarea drepturilor și libertăților omului"1849. Pe tot parcursul campaniei sale, Carter și-a declarat interesul pentru drepturile omului. Pe 20 ianuarie 1977, la cuvîntarea inaugurală, președintele a declarat poporului american că guvernul SUA s-a dedicat respectării
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
animată de elanul de depășire a condiției noastre pământești, să fim noi înșine doar proiectându-ne în viitor. Tadeusz Pirozynski a văzut sensul existenței sale doar în valorile profesionale și a muncit cu asiduitate pentru a ilustra exemplaritatea comunicării și compasiunii interumane, credința sa în binele și adevărul specialității. A văzut psihiatria și ca o preocupare culturală și etică de înțelegere a bolnavului, înțelegere despuiată de orice fanatisme sau totalitarisme mentale și din care a decurs și personalitatea sa de tămăduitor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fi făcuți răspunzători pentru acțiuni generate de mecanisme cauzale din creierul lor. Faptul că ei au sentimentul că ar acționa în mod liber, neconstrâns, nu schimbă nimic în această privință. Nu-i poți cere răspundere morală celui incapabil să simtă compasiune sau căință. Și nu are sens să-i pedepsești pe cei care nu se pot comporta altfel decât se comportă. Concluzia este că, dacă în lumina cercetărilor din neuroștiințe devine tot mai clar că multe decizii ale oamenilor sunt determinate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mine însumi, să-mi altereze reperele identitare de siguranță, subiectivismul, dar și egoismul sau indiferența. Pentru filosoful francez, celălalt are prioritate asupra mea, îi sunt ostatic. Aceasta ar fi o regulă de bază, atît individuală cît și colectivă, bazată pe compasiune, care ar fi filosofia primă, fundament pentru lume și pentru existență. Metafizica este înlocuită de relația cu celălalt, care e și orizontală și verticală în același timp. Nu este vorba aici de vreo cutumă, cultură sau lege, ci despre umanitate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
atît găsește mai multe dovezi că eram așteptați. Se pare deci că totul în univers lucrează, în ultimă instanță, pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar poate salva. Mulți oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
altceva decât un capital moral? Iar singurul ei orizont este o retorică riscând pe termen lung să devină goală de sens, menită cum este să servească interesele grupurilor de memorie și să justifice proiecte politice al căror motor ar fi compasiunea? Astfel, din 2006 se va institui cu ușurință o zi de comemorare a sclaviei, pe 10 mai, fără însă a se ameliora soarta negrilor. Recunoașterea sclaviei este un act de justiție față de urmașii cu memoria rănită, dar este ea suficientă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin asta ne scutește de empatia responsabilizantă. Se apropie astfel de o formă de voaierism eliberator. Suntem sensibilizați pentru o suferință mai mult abstractă, mediatizată, instrumentalizată, triată decât tangibilă. Desigur, nu toate suferințele au aceeași capacitate de a ne trezi compasiunea, doar cele cu care putem să ne identificăm cât mai nemijlocit. La tsunamiul din decembrie 2004, proporția ridicată de victime europene aflate în vacanță în zona catastrofei a contribuit la mobilizarea unei compasiuni occidentale fără precedent. Imaginea de victimă ne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au aceeași capacitate de a ne trezi compasiunea, doar cele cu care putem să ne identificăm cât mai nemijlocit. La tsunamiul din decembrie 2004, proporția ridicată de victime europene aflate în vacanță în zona catastrofei a contribuit la mobilizarea unei compasiuni occidentale fără precedent. Imaginea de victimă ne este familiară, dar ea este de obicei ținută la distanță pentru a nu încălca regulile individualismului nostru. Invers, în anumite momente, ea devine liantul unor solidarități "umanitare" fabricate pentru acea ocazie, pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
odinioară. Încercarea victimelor și asistența pe care le-o oferim ne unesc și ne procură, provizoriu, iluzia unei conjugări de forțe în măsură să combată suferința, consolidând prin chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a identităților naționale. O vom numi "suferință unificatoare" sau "suferință identificatoare"? Ruptura între gestionarea suferinței așa cum era practicată ieri și cea care prevalează astăzi s-ar putea situa aici, în noile funcții care-i sunt atribuite. În același timp, instaurarea compasiunii ca mod de regularizare a politicului se impune odată cu dreptul prin suferință, care este în faza de a înlocui dreptul cetățeanului 2. Atât în cazul comunităților "umanitare" spontan și abstract instituite pentru un scurt moment de solidaritate cât și în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe combatanții din ghetoul Varșoviei cu vitejii soldați care luptaseră pentru independența Israelului. Este limpede că rebelii din ghetou constituiau un model de eroism pentru tinerii israelieni. Și să nu uităm că în această epocă victimele genocidului nu provoacă doar compasiune, ci și furie, incomprehensiune, pentru că se lăsaseră duse "ca oile la abator", după expresia poetului israelian Abba Kovner. Cum puteau acești evrei din diaspora, astfel percepuți, să fie dați drept exemplu întemeietorilor noului stat? De aceea, pentru a contrabalansa acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care îndeamnă la recunoașterea tragediilor evreiască și palestiniană, o tendință împărtășită de intelectuali arabi ca Edward Said, care susține acceptarea experienței evreiești cu toată oroarea și teama pe care le inspiră ea. Said îi invita pe arabi la "înțelegere și compasiune". O asemenea atitudine era susceptibilă să încurajeze din partea israelienilor și a susținătorilor Israelului o voință paralelă de înțelegere și compasiune față de palestinieni 18. Aceste tentative reciproce de recunoaștere a suferințelor Celuilalt, esențiale pentru reconcilierea între cele două popoare, s-au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
experienței evreiești cu toată oroarea și teama pe care le inspiră ea. Said îi invita pe arabi la "înțelegere și compasiune". O asemenea atitudine era susceptibilă să încurajeze din partea israelienilor și a susținătorilor Israelului o voință paralelă de înțelegere și compasiune față de palestinieni 18. Aceste tentative reciproce de recunoaștere a suferințelor Celuilalt, esențiale pentru reconcilierea între cele două popoare, s-au pierdut, din păcate, în recrudescența tensiunii, intervenită în 2000 și care nu a făcut decât să se agraveze de atunci
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instalat și ea în această intimitate. Fiecare poate să țină partea unei tabere sau alta, să-i proiecteze cauza asupra propriei istorii și existențe, adesea fără discernământ și logică, făcând pe rând din unii și din ceilalți victime demne de compasiune sau călăi pasibili de reprobare. Ura îi face de acum pe oameni să viseze și chiar se transformă în revendicare a unui drept la ură, paralel cu un altul, dreptul la victimizare, revendicare a suferinței ca pașaport. Atunci unii pot
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
uneori către ei în diverse moduri: suspiciune, agresivitate, jigniri, chiar antisemitism declarat. La care se adaugă repercusiunile conflictului israeliano-palestinian pe scena occidentală și identificarea outsiderilor cu palestinienii și a insiderilor cu israelienii. Inegalitatea minorităților în fața memoriei și inegalitatea dreptului la compasiune au fost din nou ilustrate de evenimentele care au însoțit și urmat votarea articolului 4 al legii din 23 februarie 2005, care cere programelor școlare să recunoască "rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări, în special în Africa de Nord". Ne amintim
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
colectivă națională, care nu se poate face decât prin istorie. Cererea de recunoaștere a suferințelor din trecut este de fapt, pentru numeroase grupuri, o cerere de a fi recunoscute ca parte integrantă a națiunii. Or, în cazul acesta, politica de compasiune nu este suficientă. Intrarea acestor memorii în istorie implică rescrierea istoriei naționale înseși. Rescrierea nu este nici ea întotdeauna, de altfel, dorită clar de grupurile de presiune pentru care memoria este "o miză politico-afectivă și identitară"5. Istoria, în fapt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încearcă să deducă noțiunile fundamentale ale propriei teorii din instinctele oamenilor, așa cum se modifică ele sub influența condițiilor de mediu. Instinctele ar fi deci adevăratele determinante ale comportamentului economic. Dar lista instinctelor pe care ne-o oferă în analiză reținem compasiunea, instinctul de supraviețuire, cel sexual, dragostea filială ș.a. De altfel, termenul de "instituții", care a jucat un rol major în gîndirea lui Veblen, a suferit mai multe interpretări. De aceea, a aplica fără discernămînt acest cuvînt organizațiilor politice și economice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
atît găsește mai multe dovezi că eram așteptați. Se pare deci că totul în univers lucrează, în ultimă, instanță pentru noi, mai puțin noi, care am inversat "marele lanț al Ființei" (Lovejoy), am înlocuit cunoașterea cu o sumă de cunoștințe, compasiunea cu mînia și agresiunea și modestia cu o "lăcomie debordantă" (Greenspan). Scientismul și fundamentalismul se ciocnesc și am ajuns într-un impas grav, din care numai o reunire a științei cu spiritualitatea ne-ar putea salva. Mulți oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vieții trebuie jucat cît mai bine. E un joc cu potențialele, desfășurat la nivele din ce în ce mai subtile. Nu uitați nici faptul că e un joc de echipă. Rugați-vă în pace, iertînd și eliberați-vă în armonie iubind, semănați încredere și compasiune, apoi lăsați lucrurile să se întîmple. Nu vă doriți mai mult decît aveți nevoie, dar mulțumiți întotdeauna pentru ce primiți. Suntem creștini, deci îl purtăm pe Christos în noi, suntem Christofori, purtători de lumină. E un mister adînc aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nudă, autentică, în formă pură, ce domină personalitatea omului și atîtea programe sociale. Lupi ascunși în blană de oameni." Am văzut în ochii unora această răutate nativă, necultivată și m-am speriat. Asta e realitatea? Am foarte multă milă și compasiune pentru ea. Cea care face posibilă democrația este înclinația și capacitatea oamenilor de a înțelege și realiza dreptatea. Avem libertatea să facem dreptate, prin cunoașterea binelui și a adevărului. Recursul la libertate nu se poate face decît în numele dreptății, care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu poate fi învinsă. Străbate Cerul și învinge iadul. Singură, nici sărăcia nici bogăția nu mîntuie, nici faima nici anonimatul; nu e bine să ne atașăm de ele. Contează sufletul tău. Acesta se vede în tot ce faci, iubirea și compasiunea, încrederea în sine, arată ce știm despre noi, despre misiunea noastră aici, anume cea de Creatori conștienți. Să recunoaștem că am uitat, că ne e frică și asta ne influențează alegerile. De aceea avem nevoie am mai spus-o de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
divină, scopul final. Aceasta este obiectivitate pură, la care se ajunge paradoxal prin experiență subiectivă, la care știința nu are acces, pentru că ea respinge cele mai multe elemente pentru care viața merită trăită, cum ar fi: iubirea, credința, frumusețea, adorarea, minunarea, adevărul, compasiunea, moralitatea ș.a. Ființa vine din eternitate și merge în eternitate, din/în nucleul cel mai profund al geometriei spațiului abstract absolut, dincolo de minte, de afecte și de rațiune, dincolo de bine și de rău. Ființa este Dumnezeu în manifestare, în creație
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]