4,181 matches
-
În schimb, în versurile „Vara doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor,/ Ce le-am dat-o tuturor,/Împlându-și cofeile/ Mi-o cântă femeile.”, dativul pronominal tuturor marchează situarea formei le în cazul dativ și identitatea sa funcțională de complement indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic al termenului prin care funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi determinanți, care dezvoltă mai ales funcțiile de complement: „Vai de biet român săracul, / Îndărăt tot dă ca racul.” (M. Eminescu) și circumstanțial: „Hai în codrul cu verdeață, / Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu) Enunțurile cu interjecția hai se apropie de enunțurile verbale; interjecția primește, atunci, la plural, dezinențe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale) La cel de-al doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca să ne placă nouă.” (M. Eliade) Construcția cu verbul a trebui, dezvoltând sens pasiv cel mai adesea, este o variantă sintactică la sintagme formate din două predicate în relație de interdependență; verbul al doilea, la conjunctiv, realizează funcția de subiect, complement semantic al verbului a trebui, care, ca predicat, actualizează din perspectivă modală planul semantic al subiectului propozițional: să fie târât. „Trebuie să fie târât ca să se urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de propoziție multiple. În mod curent se neagă existența predicatului multiplu. „Poate fi multiplă - se scrie în Gramatica Academiei - orice parte de propoziție cu excepția predicatului. Coordonarea între două predicate este o coordonare între două propoziții diferite, chiar dacă subiectul sau un complement sunt aceleași.” (vol.II, p. 85) sau nu se discută (în aproape totalitatea studiilor de sintaxă). Noua ediție a Gramaticii Academiei nu admite existența predicatului multiplu, întrucât „ orice predicat "coordonat" are drept efect crearea unei noi organizări sintactico-propoziționale, depășind limitele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular: Cine știe toate acestea și tace, acela este la fel de vinovat., „Și iară zice că «cine va mânca trupul mieu și va bea sângele mieu, acela întru mine va lăcui și eu întru el».” Planul semantic al acestor propoziții și complementul sintactic pe care îl impun verbului-predicat din „regentă” demonstrează că ele reprezintă un subiect simplu în relație de interdependență cu un predicat multiplu: știe și tace/va mânca și va bea. Aceeași distincție între cele două categorii de enunțuri este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
descoperit cabana ci cine a pregătit adăpostul pentru noapte. b. Predicatul analitictc "b. Predicatul analitic" Sub aspect structural, pentru predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin și de (b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
descriptive: E seară. - predicat verbal descriptiv Înserează. - predicat verbal narativ Se face seară. - predicat nominal narativ Predicatul narativtc "Predicatul narativ" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate narative se caracterizează prin dinamism. Subiectul gramatical este expresia sintactică a unui subiect (complement) semantic în care își are originea (sau limita exterioară) o acțiune sau care suferă o transformare, descrise (acțiunea, transformarea) de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rău, care stăpânește lumea...” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Predicatul descriptivtc "Predicatul descriptiv" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate descriptive se definește prin statism. Predicatul descriptiv particularizează sfera subiectului (complementului semantic realizat sintactic ca subiect gramatical), din mai multe perspective, descrise de conținutul lexical al verbului (expresiei verbale) prin care se realizează ca predicat sintetic (verbal) sau al numelui (pronumelui, propoziției) din structura predicatului analitic (nominal). Cu structură sintetică, predicatul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii, numele (pronumele etc.) poate „preceda”, în conștiința vorbitorului, predicatul, poate fi, adică, punctul de plecare (elementul cunoscut) în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-ar realiza concret prin termeni prezenți deja în enunț, în structura unor predicate imediat anterioare. Când rămâne neexprimat predicatul sintetic, marca existenței sale o constituie: • prezența concomitentă a unui subiect diferit de al predicatului anterior și a unei compliniri (complement sau circumstanțial): „Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvânt.” (L. Blaga) „Nu-i mai scrisesem și nici el mie.” (M. Preda) • prezența adverbului de negație nu: „Un cuvânt sau un gest pot să jignească
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu subînțeles: să se ducă, să întârzie, să meargă etc., dar niciuna din aceste „completări” nu a fost gândită ca atare și, de aceea, nici exprimată într-un enunț anterior 24. Subiectul este înlocuit uneori, în aceste enunțuri, de un complement indirect: „Oanei îi plăcea de ei, că erau toți băieți dezghețați și aveau imaginație.” (M. Eliade) Nucleul predicațional cu structură primară se caracterizează prin realizarea celor două funcții sintactice prin termeni (grupuri de termeni) infrapropoziționali: „Cineva a înveninat fântânile omului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, determinată, cel mai frecvent de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: - dativ; când propoziția este completivă indirectă: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență cu verbul-predicat să mergem, prin înscrierea semanticii sale în raportul dintre protagoniștii acțiunii verbale și protagoniștii actului lingvistic; • de apoziție, ca expresie modificată semantic, prin introducerea unei perspective analitice, a subiectului inclus; • de dublă dependență, caracterizând analitic - ca un complement predicativ - sfera semantică a subiectului inclus, în circumstanța desfășurării acțiunii verbale. Această poziție sintactică face compatibilă prezența acestor pronume cu situarea verbului predicat la orice persoană gramaticală: „- Măi! al dracului venetic și ceapcân de popă, zicem noi, după ce ne adunăm
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dus toți studenții la stadion.” La intersectarea celor trei relații, cu predominarea celor de interdependență și dependență, se situează și pronumele de cuantificare amândoi, compatibil cu situarea verbului, la plural, la toate formele de persoană întrucât este asimilabil funcției de complement predicativ: „Căci amândoi vom fi cuminți Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu) „De-oi muri la primăvară / Să mă plângeți tu și mama; Amândouă să mă plângeți / Și să vă cerniți năframa.” (O. Goga) „Se iubesc... și ce departe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâlnește cu poziția subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu articol hotărât, urmează verbul predicat: „Durerea fizică (S) nu poate produce dureri morale (C.D.), dar durerea morală (S) produce uneori dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul simț (S) poate înlocui câteodată inteligența (C.D.), dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenilor luna și trece. • mediate; când relația de dependență simplă mediază (sau este mediată de) o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență simplă mediază (sau este mediată de) o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată pe raportul sistem lexical-sistem gramatical, generarea și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență sau de interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată pe raportul sistem lexical-sistem gramatical, generarea și identitatea funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată pe raportul sistem lexical-sistem gramatical, generarea și identitatea funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată pe raportul sistem lexical-sistem gramatical, generarea și identitatea funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului semantic global al enunțului prin convergența, în moduri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regentului, 4. sfera semantică a determinantului, 5. specificul desfășurării, în plan semantic, și al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al manifestării în planul expresiei a relației de dependență. 1a. apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]