1,930 matches
-
modifică în permanență, sub impactul noilor realități politice ale vremii și al ponderii din ce în ce mai mari pe care o deține media. În cadrul comunicării politice, miza politică este mai mult decât un parametru al semiozei, fiind principiul activ al jocurilor de interacțiune comunicativă. Dacă pentru Grice, interacțiunea comunicativă are la bază principiul cooperării, exprimat prin cele patru maxime conversaționale menite să asigure codul unei bune conduite de comunicare 131, pentru Alain Trognon și Janine Larrue actul comunicării presupune un dublu mecanism: al cooperării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noilor realități politice ale vremii și al ponderii din ce în ce mai mari pe care o deține media. În cadrul comunicării politice, miza politică este mai mult decât un parametru al semiozei, fiind principiul activ al jocurilor de interacțiune comunicativă. Dacă pentru Grice, interacțiunea comunicativă are la bază principiul cooperării, exprimat prin cele patru maxime conversaționale menite să asigure codul unei bune conduite de comunicare 131, pentru Alain Trognon și Janine Larrue actul comunicării presupune un dublu mecanism: al cooperării și al competiției 132. Principiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau mediul înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea lui la parametrii situaționali ai comunicării politice, ferește analiza de excese sau denaturări ale semnificatului. Fiecare manifestare discursivă necesită investigarea din prisma orizontului cultural, istoric și social care o generează. Trecerea de la intenția comunicativă a locutorului politic la intenția informativă a acestuia se produce printr-un proces interpretativ, bazat pe mecanisme inferențiale de construire și confirmare a ipotezelor, care pornesc de la datele contextuale pentru a ajunge la concluzii. În viziunea lui Sperber și Wilson
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbi de a construi, recunoaște și înțelege corect frazele acelei limbi, de a interpreta enunțuri ambigui și de a produce construcții lingvistice inedite. Competența socio-culturală vizează raportul de forță, de statut al interlocutorilor, jucând un rol deosebit de important în interacțiunea comunicativă. Urmând cele trei axe simetrie/asimetrie, distanță/proximitate, convergență/divergență, raporturile dintre participanții la actul de comunicare politică înregistrează configurații distincte. Definit ca procedeu lexical care constă în atenuarea expresiei unei idei prin substituire sau perifrază, eufemismul are rațiuni variate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
convenționalizate, care fac posibilă recunoașterea intenției gazetarului de către cititor, contextul social specific, identitatea participanților, relațiile de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă, atât datele de natură lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și cititor pare inegal, dacă avem în vedere statutul, legitimitatea și competențele participanților la actul de comunicare, dar și numărul acestora. Instanța receptorului dobândește în cazul articolelor semnate de Eminescu mai multe ipostazieri: a) din punct de vedere al competenței comunicative și al rolului social, identificăm specialiști (politicieni, gazetari, critici, analiști politici) și nespecialiști (marea masă a publicului cititor); b) din punct de vedere al momentului receptării, distingem între receptori contemporani lui Eminescu și receptori aparținând generațiilor posterioare momentului Eminescu; c
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sunt pomenite, de pildă, dialectica negativă, genealogia și deconstrucția). Chiar dacă acceptă o parte dintre criticile postmodernilor, Habermas preferă să reconstruiască tezele modernității și nu să le respingă în totalitate; în această direcție, pune bazele unei concepții alternative a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată pe teoria acțiunii comunicative, iar la o altă problemă detectată în discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
negativă, genealogia și deconstrucția). Chiar dacă acceptă o parte dintre criticile postmodernilor, Habermas preferă să reconstruiască tezele modernității și nu să le respingă în totalitate; în această direcție, pune bazele unei concepții alternative a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată pe teoria acțiunii comunicative, iar la o altă problemă detectată în discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge idealurile de consens și solidaritate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asigură garanția succesului școlar în învățământul secundar și funcționează ca niște condiții esențiale pentru întreaga perioadă a școlarității obligatorii. În acest context, comunicarea la elevii cu dificultăți de învățare necesită însușirea unor modele corecte de interactiune, în principal de natură comunicativa. Acest obiectiv poate fi atins în mod deosebit în mediul incluziv. Prin urmare, sporirea competenței elevilor cu dificultăți de învățare la nivelul limbajului și comunicării reprezintă un element esențial al obiectivelor curriculum-ului atât ale celui din școala specială, cât
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de existență. 12 De cele mai multe ori familia (sau întreținătorii legali ai) copilului cu deficiență mintală prezintă handicapuri mintale sau culturale, determinând, în consecință, o stimulare verbală săracă pentru acesta. Iar performanță acestor elevi în comunicare reflectă nu doar competența lor comunicativa, ci și contextul social și fizic. Comunicarea verbală la copilul cu deficiență mintală este distorsionată. Spontaneitatea vorbirii lor este mai scăzută decât a partenerilor de comunicare (copii fărĂ deficiențe mintale), tocmai pentru că au nevoie de un timp mai mare de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ajunge. Teza se poate susține doar conform înțeleptului antic ce-și ducea toate ale sale cu sine. Cu mica observație că nu trăim totuși în Atena de acum două milenii. Spiritul timpului s-a schimbat. El este universalist, integralist, relativist, comunicativ, relaționist. Valoarea este azi, în primul rând, ceea ce este recunoscut în mod public. Cât privește relația dintre specificul național și integrarea europeană, sunt puține lucruri esențiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întâi, integrarea nu atentează în nici un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
încercările constructiviștilor de a sublinia: a) rolul agenției (indivizi și state) în construcția realității sociale; b) contextul global sau cosmopolitan în care comunitățile transnaționale se dezvoltă; c) importanța principiilor generale normative care pot fi învățate de către comunități prin logica argumentului comunicativ și a convingerii; d) noțiunea conform căreia chiar dacă, [...], comunitatea practică în RI poate fi comunitatea transnațională a realiștilor, este de asemenea adevărat că în ultimele decenii și-a făcut apariția o comunitate competitivă de liberali (în special în Europa), care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
macro și micro a turismului cultural creative 5. Dezvoltarea locală și turismul cultural 6. Practici noi de patrimonializare 7. Producția culturală și dinamica socială 8. Industriile creative și dreptul de proprietate intelectuală 9. Evoluția limbii române în contextul globalizării; performanța comunicativă 10. Contribuții la cercetarea filosofică și psihologică 11. Evaluarea "perioadelor cheie" din istoria României 12. Evaluarea tendințelor sistemelor moderne în artă și audiovizual și impactul lor asupra peisajului cultural românesc ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 9.6 Inegalități 1. Inegalitățile socio-umane în profil regional și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188126_a_189455]
-
în educația adulților, această abordare a dus, de exemplu, la elaborarea de „reguli” asupra predării, în urma unor observări și experimentări sistematice. Abordarea științifică se vrea riguroasă și orientată practic (în sensul că dă indicații de acțiune); - paradigma interpretativă (numită uneori comunicativă sau umanistă), care vede cunoașterea ca fiind subiectivă și construită social, pornind de la asumpția că indivizi diferiți înțeleg lumea în mod diferit. Interpretativiștii consideră că, în educație, este ceva depășit să încerci să descoperi reguli universale, fiind mai util să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să învețe și să se adapteze la noi modalități de a munci etc. Bazată pe concepte dezvoltate în alte teorii, precum conștiință critică (cu scop de emancipare politică, noțiune dezvoltată de P. Freire în teoria sa critică), învățare instrumentală și comunicativă (concept dezvoltat de J. Habermas în teoria acțiunii comunicative, 1984), învățare prin reflectare asupra experienței (J. Dewey), interacționism simbolic (G. Mead), sociologia cunoașterii (Luckman) etc., teoria învățării transformative explică cum, prin reflectarea critică asupra unor asumpții, putem deveni cetățeni responsabili
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de a munci etc. Bazată pe concepte dezvoltate în alte teorii, precum conștiință critică (cu scop de emancipare politică, noțiune dezvoltată de P. Freire în teoria sa critică), învățare instrumentală și comunicativă (concept dezvoltat de J. Habermas în teoria acțiunii comunicative, 1984), învățare prin reflectare asupra experienței (J. Dewey), interacționism simbolic (G. Mead), sociologia cunoașterii (Luckman) etc., teoria învățării transformative explică cum, prin reflectarea critică asupra unor asumpții, putem deveni cetățeni responsabili și avizați ai lumii postmoderne. Procesul învățării transformative poate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și cu istoria individuală. Cadrele culturale de referință creează limitele în care indivizii învață, în timp ce învățarea transformativă înseamnă să descoperim și să fim capabili să escaladăm aceste limite. Reflecția critică asupra acestor cadre de referință și reconsiderarea lor, prin învățare comunicativă, este punctul de pornire ce ne determină să acționăm într-o nouă perspectivă, acest nou mod de a acționa fiind indicația clară că o transformare a avut loc. Aceasta poate avea loc dintr-odată, în mod dramatic, sau poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în mod real la aceste programe, cine deține puterea și face schimbările, ce rezultate sunt intenționate prin modul în care oportunitățile de educație pentru adulți sunt structurate? J. Habermas, unul dintre principalii exponenți ai acestui grupaj teoretic, în Teoria acțiunii comunicative (1984), vorbește despre cunoștințele tehnice (despre structura materială a lumii), practice (prin comunicare cu alții, prin dialog care stabilește validitatea) și emancipatoare (vizează forțele sociale facilitatoare sau obstaculare și relația dintre viața cotidiană a individului și sistem) pe care individul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
deși un câmp de studiu relativ recent, ce s-a dezvoltat mai ales în anii’70-’80, a adus contribuții remarcabile la înțelegerea unor fenomene asemenea celor anterior menționate, dezvoltând teorii și modele/cadre analitice, precum cel tranzacțional, ecologic sau comunicativ, aplicate la lumea educațională (Lancy, apud Tuijnman, 1996; vezi și Siebert, apud Sava, 2005). Antropologii au studiat multe aspecte ale educației formale, non-formale și informale, în diferite contexte socioculturale și economice, focalizându-se asupra unor fenomene precum literația și numerația
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
-și clar interesele și nevoile, demersul instructiv și formativ la un asemenea nivel avându-și specificul lui pregnant, nefiind scutit de probleme și dificultăți, începând chiar cu comunicarea. Aceasta pentru că adulții își filtrează, își impregnează și își operaționalizează curent conduita comunicativă personală în raport cu un cuantum prealabil de cunoștințe și experiență, foarte diferit de la individ la individ, dar, oricum, consistent, care le facilitează clar comunicarea până la înțelegere, inclusiv (dar nu întotdeauna și dincolo de ea, până la retenție sau acceptare), știut fiind faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
retușuri sau completări ale comunicării adulților, cum s-ar putea crede la prima vedere, demersul fiind unul de prediagnoză de mare finețe, deintervenții bipolare, după caz, aditive sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor, în multe dintre actele comunicative curente din aria educației adulților. De aceea, am considerat necesar să-i avertizăm pe toți cei care activează în ceea ce denumim generic „educația adulților” (și în special pe traineri/formatori) asupra unui potențial fenomen de genul „bun eșuând în... rău
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și în „activ”, și în „pasiv”, precum și pronunțate sinuozități și chiar „enclave” la limita de contact dintre ele. Acest lucru își spune însă cuvântul în comunicarea efectivă dintre doi parteneri adulți, în funcție de modul concret în care se realizează necesara „consonanță comunicativă” ce presupune obținerea, prin suprapunere, a unei zone comune a celor două repertorii de semne, singura în care comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și al
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicarea este posibilă. La prima vedere, extinderea și consistența (în valoare absolută) a repertoriului de semne atât al educatorilor, cât și al educabililor implicați în educația adulților promit o astfel de suprapunere generoasă și fecundă și, prin urmare, o consonanță comunicativă pe măsură, în comparație cu servituțile educației formale preadulte, pe toate nivelurile ei (unde repertoriul de semne al copilului/tânărului este incomparabil mai redus decât cel al educatorului adult care se vede obligat să localizeze partea comună favorabilă comunicării lor chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
suprapunerea „oricum” și „oricât” a repertoriul de semne ale formatorului cu cel al cursantului adult sau mai ales cele ale cursanților adulți, între ei, nu asigură însă, de la sine, eficiența actelor comunicaționale respective, pentru că nu asigură întotdeauna o riguroasă rezonanță comunicativă. Și aceasta pentru că zona comună a celor două repertorii de semne „adulte” (de așteptat fecundă și germinativă pentru o autentică intercomunicare), obținută însă spontan, la întâmplare, poate implica în mod nefericit tocmai subzone „diluate” din „vocabularul activ” ori porțiuni ambigue
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]