22,643 matches
-
lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul pe ea în ultimii zece ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme pe care obișnuiesc să le lase țestoasele care vin să-și depună ouăle, conștienți că acele urme reprezentau cea mai bună garanție că nu existau oameni pe insulă. Însă, desi totul părea să fie sub control și nu aveau motive să se teamă că ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru sine. Sau poate că e doar furios fiindcă lucrurile i-au ieșit pe dos... Cele două nave uriașe și cei aproape o sută de ocupanți ai lor se apropiau tot mai mult, iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punctez principiile general valabile care guvernează acest domeniu, considerând că cititorul va reuși astfel să înțeleagă tehnica și tehnologiile fotografice. Am încercat să includ o bogată documentație de imagine care, sper, va ajuta la asimilarea mai ușoară a informațiilor. Sunt conștient că rămân încă multe de făcut pentru îmbunătățirea unei asemenea cărți. Din această cauză, o consider primul pas necesar dintr-un demers continuu, care se va materializa în ediții viitoare adăugite și îmbunătățite, menite să reflecte schimbările produse de „revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă. Împinse, iarăși, "bolidul" de fier la deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul Sandei îl făcu să tresară: M-am întors. Sunteți bine? Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din pământ și să-l privească pe domnul Damaschin care, de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor. Știa cum sunt copiii și era conștient că nu întotdeauna părinții trebuiau făcuți răspunzători de greșelile acestora. Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi vorbi de împlinirile ce aveau să vină mai târziu, o dată cu întrecerile de atletism, despre aplauze, podiumuri și medalii, dar totul se dovedi a fi zadarnic. Luana rămase de neclintit. Nu-i aducea nici o satisfacție activitatea de sportivă. Deși era conștientă că-l lăsa cu inima grea, Luana nu reveni asupra hotărârii pe care o luase. De altfel și partidele de fotbal le onoră din ce în ce mai rar, dispăru hârjoneala cu băieții, cocoțatul, zilnic, prin toți copacii și se afundă în studiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se buluceau în încăperea mică și la sfârșitul lor se trezea cu marfă lipsă. Bărbatul o dojenea și-o înghesuia cu sfaturi care, de altfel, nu puteau schimba o stare de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că nu face față, că nu vrea să mai continue acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în proprii ochii. După două zile, impresia devastatoare a sânilor domnișoarei Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de rezolvare a acestor probleme. Intrați, din nou, într-o zonă luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat, pe neașteptate, într-o seară tihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și seninătatea privirii. Căuta să fie întotdeauna amabilă și bine intenționată, evita, cu delicatețe, discuțiile despre problemele personale încercând, obsedată de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că, dincolo de hainele impecabile și pregătirea intelectuală, lucra cu oameni ca toți oamenii dar dacă aceștia încercau sentimente de invidie, aveau aspirații mai mult sau mai puțin meschine, trăiau simpatii ori antipatii, atunci știau, foarte bine, să ascundă asta. Pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cariera Luanei așa cum fusese Marina pentru el. La un alt standard și în alte timpuri. O vedea pe fetița pierdută și dezorientată, de altă dată, transformându-se, zi de zi, într-o femeie însetată de cunoaștere, încrezătoare în forțele proprii, conștientă că e capabilă în orice minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar trăia un sentiment nedefinit la gândul nenumăratelor ore pe care le petrecea lângă ea. Dumnezeu întorsese roata pe neașteptate și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măcinat de dorința de mai bine. Pentru ea, ceea ce făcea, locul în care ajunsese era un vis din care se temea să se trezească. Deși acum se afla în stadiul de copil care învață să meargă, voia mai mult, era conștientă că, prin natura talentelor înnăscute, a studiului neobosit și receptivității la tot ceea ce se întâmpla în jur, poate depăși orice limită dar nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era prima frunză pe care o vedea căzând. Unduindu-se, plutind, așteptând, ca și cum ar mai fi avut speranțe că nu va ajunge acolo unde urma să fie călcată în picioare. Conștientă că o diplomă de studii superioare îi era imperios necesară în carieră și ajutată de Ștefan prin relațiile pe care le avea, Luana se reînmatriculă la facultatea de textile, curs fără frecvență, hotărâtă să-și termine școala. O aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care-l cumpără. Dacă aș lucra la un proiect legat de un aparat de ras, care mie, personal, îmi provoacă teamă, mai înainte de toate m-aș transpune, simbolic, în trupul unui bărbat. Cochet, îngrijit, extrem de atent la felul cum arată, conștient că această unealtă este esențială în a-l ajuta să fie așa cum își dorește. Transformată astfel, i-aș găsi o infinitate de calități și, în final, aș ajunge să-l iubesc. E lesne de înțeles cum ar arăta clipul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau seama ce se Întâmplă. Nu-i mai simt pulsul, Mick. Nu-l mai simt și gata! Era mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană austeră. — știi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o ia de la cap cu ștersul conștient al fiecărei imagini, una câte una, de Îndată ce ieșeau iar la suprafață, ca niște figuri din teatrul de umbre care refuză să dispară. Bagă-ți mințile-n cap, Margaret Bates, repeta, ești În stare, vezi? Îndrăgostitul e o chestiune de alegere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai târziu, În vreme ce continuau să vor bească, a simțit că se Întărește În mâna ei și s-a ridicat Într-un cot să o sărute. și-a spus că era pentru prima oară În viață când făcea ceva Întru totul conștient de ceea ce dorește să obțină. S-a ridicat din pat și a tras perdelele. Z le Închisese probabil Înainte de plecare ca să-l ferească de lumina crudă a dimineții. Lumina bruscă l-a orbit. S-a uitat apoi de jur Împrejur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămînă lîngă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca ăștia. Mai că-ți vine să întrebi dacă nu țintește undeva atunci când îl apără cu atâta aplomb! Ori poate crede că e suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte, la investiții, o încăpere mică unde erau numai trei birouri. Se apropie de Emilia, era o femeie roșcovană cumplit de cochetă, îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]