25,534 matches
-
în mai multe limbi, printre care Projekt Weltethos, 1990 (Proiect pentru o etică mondială), Das Judentum (Iudaismul), Das Christentum. Wessen und Geschichte, 1994 (Creștinism. Esența și istoria), Der Islam. Geschichte, Gegenwart, Zukunft, 2004 (Islamul. Trecut, Prezent, Viitor). Profesorul Küng a conceput Declarația ethosului universal a Parlamentului Religiilor Lumii (1993) și propunerea InterAction Council pentru o Declarație universală a obligațiilor omului. A fost chemat de către secretarul general al ONU, Kofi Annan, să facă parte din grupul de personalități care a redactat, pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai clar, încă din timpul studiilor am considerat importantă distincția între încrederea de fond și credință în sensul credinței religioase sau a celei în Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o perspectivă teologică diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din urmă Declarația pentru o etică mondială fusese prezentată delegaților Parlamentului și, pe 4 septembrie 1993, acceptată ca Declarație inițială pentru o etică globală. Mi se pare interesant să ilustrez în continuare ideile de la care am început pentru a o concepe. Critica pesimistă a moralei creștine și a religiei în general, pe care o fac Nietzsche și alții, o studiasem deja în profunzime. De aceea intenția mea era să dezvolt o etică optimistă care să completeze preceptele morale, în mod curent
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și rezultate în urma reflexiilor filozofico-teologice. Ca un elvețian democratic convins îmi displăcea și îmi displace și acum că se face referire totdeauna la Dumnezeu pentru a se împotrivi democrației moderne. Este adevărat că în zilele noastre nu mai poate fi concepută o tutelă politică și religios-confesională de către Biserici, așa cum se întâmpla în timpul unui Ancien Régime. Dar în mediile fundamentaliste, creștine sau islamice, care trăiesc un moment de revigorare, ura pentru Iluminism este mereu prezentă, iar motto-ul Revoluției franceze, "Libertate, egalitate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lent sau în cele fondate direct? În cele mitologice sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și a panteismului susțin o unitate diferențiată: Dumnezeu în lume și lumea în Dumnezeu. În acest fel îl înțeleg pe Dumnezeu și lumea, nu ca două cazualități finite în concurență una cu cealaltă, unde una învinge ceea ce alta pierde. Îl concep pe Dumnezeu ca pe o realitate infinită, iar lumea ca realitate finită, pe unul în cealaltă. De aceea sunt convins că dacă Dumnezeu este cu adevărat fundamentul, susținerea și sensul spiritual atotcuprinzător și infinit al lumii și omului, atunci Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la orice budist, nu doar de la călugări și călugărițe. Un astfel de comportament trebuie să răspundă celor patru exigențe fundamentale: să nu ucizi, să nu minți, să nu furi, să nu comiți fapte exagerate sexual. Poate aș fi ajuns să concep ideea unei etici comune chiar și ca budist, care, conform Declarației Parlamentului religiilor mondiale de la Chicago în 1993, se întemeiază tocmai pe aceste patru constante etice. Doar al cincilea precept budist, abținerea de la consumarea oricărui tip de substanță stupefiantă, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cum îl reprezintă astăzi ierarhii Bisericii. Această discrepanță este amplificată adesea în mod insuportabil. Isus care celebrează o liturghie pontificală în Basilica San Pietro? Sau care se roagă cu președintele George W. Bush și cu Papa la Casa Albă? De neconceput. Cineva precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai întors ca să ne deranjezi? În consecință, lucrul cel mai urgent și eliberator pentru spiritualitatea noastră creștină constă nu atât în a ne orienta din punct de vedere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl Barth nu au rezolvat problema originară. Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee fusese scris de Kant în 1791, când la Paris se concepea destituirea lui Dumnezeu și se încerca înlocuirea lui cu Rațiunea. Eu, dimpotrivă, vreau mai curând să-i întreb pe atei dacă rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă soluția. Un ateism care ar vedea în Auschwitz confirmarea sa? Auschwitz: piatră de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei culturi sau religii, a constrângerilor fizice sau spirituale vechi și noi sub semnul legalismului, dogmatismului sau moralismului. Dimpotrivă, îmi doresc libertate pentru necredincioși și pentru cei aflați în dubiul credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța mea concepe și o comunitate ecumenică a popoarelor, "națiuni unite" în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor, religii ale căror intenții umane profunde și fundamentale mântuirea omului și a umanității întregi să fie recunoscute și realizate de către oameni. Este oare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca rezultat al infertilității. Întotdeauna mi-am dorit un copil... un copil care să-mi spună mamă și eu să pot să mă manifest ca o mamă. Pentru mine asta a însemnat totul. Nu aș putea și nu pot să concep viața fără un copil." Persoanele își construiesc imaginea de sine în contextul interacțiunii sociale, a sistemului familial, a valorilor personale, culturale, religioase etc. Infertilitatea este văzută ca un "defect" care contravine imaginii de sine ideale și care conduce la autostigmatizare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
au exprimat dorința expresă de a adopta un copil cu situație familială cunoscută, o parte dintre aceștia solicitând ca părinții să fie sănătoși din punct de vedere fizic și psihic, să nu fi săvârșit fapte penale sau să nu fi conceput copilul în urma unui incest. Tabelul 4.12 Profilul copiilor adoptați de către cuplurile infertile 299 Vârstă Stare de sănătate Relația cu familia biologică Protecția copilului anterior adopției Cuplurile infertile Între 1 și 3 ani (3,00**) Clinic sănătos (1,96*) Copilul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
despre copilul care urmează a fi adoptat și despre familia acestuia) constatăm o preocupare mai degrabă scăzută a părinților adoptatori de a se informa. O posibilă explicație, dacă luăm în considerare teoria stresului și a copingului, așa cum a fost ea concepută de Brodzinsky și Schechter 331 (vezi cap. 3), este tendința părinților adoptatori de a adopta, încă din perioada pre-adopție, o strategie de coping pe care aceștia o numesc "respingerea diferențelor", strategie care de multe ori este adoptată din teama de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Flacăra Sacră". Un al doilea motiv care stă la baza prezentei ediții se datorează faptului că Șerboianu este aproape deloc cunoscut în mediul științific românesc drept un susținător al cremațiunii. Analize detaliate, centrate doar pe activitatea sa, nu au fost concepute, dezvoltate, ci, mai degrabă Calinic I. Popp Șerboianu a fost mereu pomenit datorită activității sale științifice dar și organizatorice printre țiganii români ai vremii sale. Din acest punct de vedere, lucrarea sa, apărută la Paris în anii 30 și dedicată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că în acest loc oficiau "două fețe bisericești nestingherite de autoritățile bisericești, din cauză că la crematoriu tronează mărimi simandicoase care nu trebuie indispuse"207. Atitudinea față de aceștia era una ironică, fiind considerați "doi eroi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos. Mi-e frică de fericirea pe care o concepe majoritatea oamenilor și pe care eu n-am înțeles-o și nu voi înțelege-o niciodată. Mi-e frică de aceia, care aprind lumânări deodată și lui Dumnezeu și Dracului; mi-e frică de aceia, care se ridică în numele unei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
obișnuit. Percepem casa și suntem neatenți la percepția noastră asupra casei. Avem mereu conștiința lumii și niciodată conștiința conștiinței noastre asupra lumii. Filozofiei îi revine sarcina de a scoate în evidență această activitate neobosită a conștiinței care percepe lumea, care concepe idealitățile și abstracțiunile științei, care închipuie, care își amintește etc., producând astfel toate reprezentările ireale care însoțesc mereu cursul vieții noastre reale. Este adevărat că unii savanți nu au ezitat să pună sub semnul întrebării însăși existența acestei conștiințe pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ține de viață, de auto-transformarea și de creșterea sa, ceea ce doar întrezărisem apare acum într-o evidență amenințătoare: știința neavând nici o legătură cu cultura, dezvoltarea celei dintâi n-are nimic de-a face cu a celei de-a doua. Putem concepe la limită o hiperdezvoltare a cunoașterii științifice care să meargă mână-n mână cu o atrofie a culturii, cu regresul său în anumite domenii sau în toate domeniile deodată și, la capătul acestui proces, nimicirea sa. Or o atare imagine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
motivația ascunsă dar invincibilă a tot ceea ce face. Ignorând viața și interesele sale proprii, singurele interese care se află pe lume și a căror origine nu o descoperim niciodată în lume, în obiectivitate, știința se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III ȘTIINȚA SINGURĂ: TEHNICA Știința, așa cum o înțelegem astăzi, este știința matematică a naturii care face abstracție de sensibilitate. Însă știința nu poate face abstracție de sensibilitate decât pentru că face mai întâi abstracție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine lipsit în mod principial de mișcări, moleculare, particule și alte determinări fizice. Nu numai că ființa reală a senzației diferă de cea a unei mișcări materiale; această diferență este cea mai mare dintre cele pe care spiritul le poate concepe, presupunând că poate să o facă, este diferența sau, mai curând, Abisul pe care, la începuturile gândirii moderne și fundamentând-o pe aceasta, Descartes a știut a-l recunoaște între "suflet" și "trup", adică între ceea ce, încercându-se pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acțiunii și astfel a oricărei acțiuni imaginabile, rezidă în praxisul ce-și află esența în viață și în Corproprierea originară a naturii, cum se face atunci că tehnica modernă, adică informarea și transformarea lumii de către știință, este încă de conceput? Cum ar putea cunoașterea științei, adică o pură perspectivă teoretică, fi susceptibilă a "acționa" asupra proceselor obiective ale naturii devenite dispozitivele instrumentale ale industriei și ale mașinăriilor în general? A fost deja recunoscută problema insolubilă a legăturii dintre "suflet", redus
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în funcție de o multiplicitate de procese obiective definite și reperate din punct de vedere științific, orice dispozitiv nou, orice tehnică implicată într-un fel sau altul în rețeaua tehnicilor existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conduce la act de fiecare dată și oricât de des vrea. Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care pare contingent, asta se întâmplă deoarece savantul nu construiește știința în calitate de acest individ empiric, ci în calitate de subiectivitate transcendentală. Aceasta din urmă este cea care se ascunde sub titulatura de "om", de "savant", numai din acest motiv aceștia pot fi concepuți ca "făcând știința", ca producând obiectivitățile care formează câmpul său tematic, deoarece în realitate ea, prestațiile acestei subiectivități absolute sunt cele le "produc" propriu-zis. Contradicția internă a științei drept contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Este din nou vorba de a experimenta în sensul tehnicii, de a opera asupra sa așa cum se operează asupra lumii. Însă nu este posibilă nici o acțiune asupra sentimentului, nici o acțiune asupra vieții prin urmare. Dacă, într-adevăr, cultura poate fi concepută de asemenea ca autotransformare a vieții și, astfel, ca o acțiune a acesteia asupra ei înseși, este așadar într-un cu totul alt sens. Viața, în primul rând, iar nu un proces altul decât ea, un proces obiectiv, este cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]