5,238 matches
-
și analizele lui Sergo Beria, fiul lui Lavrenti, apărute în 1999 sub titlul Beria, mon père: au coeur du pouvoir stalinien (Beria, tatăl meu: în inima puterii staliniste). • Momente cruciale: 1928-1941: Revoluția stalinistă • Articolele: Colectivizare; Deportare; Foamete; Marea teroare; Grup conducător; Limba de lemn; NEP; Sovietizare; Stalin. COMUNISMUL îN îNTREBĂRI Comunism sau comunisme? Ceea ce se numește în mod obișnuit „comunism” este un fenomen istoric care a marcat cu deosebită intensitate „scurtul secol XX” - 1914-1991 - în toate domeniile: politic, bineînțeles, dar și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de democrație*, realitatea n-a putut fi ascunsă multă vreme. încă din timpul lui Lenin apăruse un gigantic hiatus între idealul proclamat - „fericirea tuturor” și „sfânta egalitate” anunțate de Gracchus Babeuf în 1975 - și realitatea unei puteri în care grupul conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și mai mult în timpul revoluției staliniste începute în 1928-1929 și s-a perpetuat sub succesorii „tătucului popoarelor”, fiind reprodus în cazul tuturor emulilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea și apoi stalinizarea structurilor, a cadrelor și a politicii PCF au transformat acest partid care a lăsat să i se impună metodele totalitare - epurării*, reașezări pe linia dreaptă*, critica și autocritica - și un grup conducător* ales de IC și, cel puțin în parte, format la școala leninistă internațională de la Moscova. De asemenea, el a impus în țară o practică politică bazată pe violență verbală și pe intimidări fizice putând merge până la asasinatul politic*. PCF a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
număr cât mai mare de cetățeni desemnează un același lucru ca „aparținându-mi” și „neaparținându-mi” [...]. El visează să imprime societății un mers în marșarier și să creeze condiții în care capitalul nu se va mai putea erija în forță conducătoare și nici nu-i va mai putea supune pe „cei mai buni” puterii sale” conform celor susținute de numeroși autori comuniști, punctul în jurul căruia pivotează totul ar consta în recunoașterea unei opoziții ireductibile între bogăție și sărăcie, aceasta din urmă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din septembrie 1792 la Marea Teroare din iunie-iulie 1794, și el adoptă o poziție centristă între extremiștii de dreapta și de stânga, tot așa cum arbitra Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o violentă companie de reluare a controlului asupra PC din Kominform, care se traduce printr-un val de procese* și de epurări în întreaga Europă de Est. Schisma nu-i singura cauză a acestui val de teroare care atinge grupurile conducătoare* comuniste, dar și societatea*. Epurările nu ocolesc nici PC occidentale - afacerea Marty-Tillon, în cadrul PCF -, chiar dacă aici amploarea lor este mai redusă. în 1949, structurile și principiile sistemului comunist mondial refondat în 1945 sunt refăcute. Ele vor subzista până la prăbușirea lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a eșecurilor celor patruzeci de ani următori. 1956 Anul fracturii Destalinizarea* în URSS, care a atins punctul său culminant odată cu „raportul secret” a lui Hrușciov, pe 25 februarie 1956, a avut foarte curând repercusiuni în democrațiile populare*, în care grupurile conducătoare* sunt destabilizate din 1953. începând cu luna aprilie a anului 1956, „raportul secret” circulă în anumite medii din Polonia. Recuperat de diplomați el este transmis în Occident - pe 4 aprilie, Ministrul Afacerilor Externe francez îl obține prin consulul său la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la radio avertismentul: rebeliunea poate duce la contrarevoluție. în cursul nopții, Kadar îi întâlnește pe Suslor și Mikoian întorși în secret în Ungaria, după care se pune la adăpost în Ucraina, timp în care Hrușciov se asigură de susținerea altor conducători comuniști - îndeosebi de a lui Tito* - în privința unei acțiuni militare. Este constituit un guvern „muncitoresc și țărănesc” în frunte cu Kadar iar, pe 3 noiembrie, Hrușciov decide intervenția. în zorii zilei de 4, trupele sovietice intră în Budapesta. Nagy, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aflat în fruntea statului încă din 1956, este constrâns să-și dea demisia. La începutul anului 1989, PC Ungar se destramă - din 800000 de membri, doar 100000 își mai păstrează carnetul de membru - și renunță în mod oficial la „rolul conducător” în stat și societate. în martie, o gigantică manifestație ia ca pretext comemorarea răscoalei din 1849 contra dominației austriece pentru a reclama sfârșitul statului polițienesc, plecarea trupelor sovietice și proclamarea unei Ungarii independente și neutre - revendicări ale revoluției ungare din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
16 mai 1989 a lui Gorbaciov, venit la Beijing pentru a pecetlui reconcilierea cu fratele învrăjbit, după treizeci de ani de conflict chino-sovietic*, tineretul*, și îndeosebi studenții dinamizează gigantice manifestații spontane de susținere a liderului sovietic și a democrației. Grupul conducător* chinez este profund divizat, de luni de zile, între ortodocși și reformatori, dar, în noaptea de 3 spre 4 iunie, Deng Xiaoping* dă ordin ca tancurile să-i strivească pe manifestanții din piața Tien An Men și, trei săptămâni mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este violent reprimată la Praga (600 de răniți); aceasta antrenează un val de manifestații în toată țara. Pe 20 noiembrie, conducerea PC cehoslovac demisionează, urmat de ansamblul Comitetului Central. încep negocieri între putere și opoziția reprezentată de Forumul Civic; rolul conducător al PC este suprimat din constituție și pe 5 decembrie, sunt deschise frontierele cu Austria și cu RFG. Este format un nou guvern, cu majoritatea necomunistă. Pe 28 decembrie, Alexander Dubcek, liderul Primăverii de la Praga* înăbușite de sovietici în august
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
centru, îi găsim pe aderenți, iar după aceștia, pe militanți - aderenții cei mai activi, „soldații” (de la latinescul milites). în sfârșit în centru se află membrii aparatului - membri permanenți retribuiți de partid sau de organizațiile satelit (sindicate, municipalități etc.) - și grupul conducător* - Biroul Politic, Comitetul Central. Același dispozitiv este specific și partidelor-stat, în modul cel mai formalizat: înainte de a fi aderat, sau chiar membru al nomenclaturii, trebuie să faci dovada calităților tale în Komsomol - sau în organizațiile tineretului comunist -, iar apoi să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
controlează - municipalități, sindicate etc. - și care prefigurează societatea comunistă viitoare. Recompensele nu mai sunt doar simbolice din clipa când aderentului îi este încredințată și câte o responsabilitate, când devine membru permanent și, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducător: satisfacția unei munci de răspundere, prestigiul decurgând din funcția respectivă, inclusiv în ochii unei instanțe exterioare partidului (guvern, patronat, aliați politici). Ele sunt și mai importante când aderentul aparține unui partid-stat cu care-și va împărți puterea și privilegiile materiale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Brigăzile Roșii, de exemplu. AFGANISTAN Pe 24 decembrie 1979, primele trupe aeropurtate sovietice pătrund în Afganistan, urmate de 250000 de soldați ai Armatei Roșii*. La unsprezece ani după înăbușirea Primăverii de la Praga*, această invazie pune capăt „destinderii” din anii 1970. Conducătorii sovietici sunt conștienți de consecințele ineluctabile ale acestei operațiuni, dar ei nu vor ca Afganistanul să le scape. într-adevăr, în aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, comuniștii afgani au pus mâna pe putere, fiind însă rapid amenințați s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluției cubaneze cu scopul de a stabili un corpus teoretico-ideologic capabil să înlocuiască marxismul stalinist și prosovietic, considerat depășit. Aceste idei pot fi rezumate în șase puncte: natura continentală a revoluției latino-americane, caracterul ei socialist, lupta armată* ca mijloc, rolul conducător al unei mic-burghezii radicalizate, subordonarea alianțelor politice față de proiectul revoluționar și refuzul colaborării partidelor comuniste tradiționale. Anii 1959-1967 constituie vârsta de aur a Noii Stângi: în toate țările din America Latină izbucnește, cu o violență variabilă, câte o mișcare de gherilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
număr de militanți anticolonialiști, comuniști sau nu, printre care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez, Josiah Gumede, fondatorul Congresului Național African (ANC), Muhammad Hatta, viitor prim-vicepreședinte al Republicii Indonezia. Totuși, conducătorii comuniști nu cred deloc în potențialul revoluționar al acestor popoare. în timpul celui de-al IV-lea Congres, în 1923, IC n-a avut niciun cuvânt pentru mișcările de eliberare națională și a recomandat coloniilor - „țări înapoiate” - să-și aștepte mântuirea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Arhivele Centrale ale Statului Rus; ele sunt greu accesibile. Arhivele PCUS cuprind mai cu seamă arhivele primilor săi secretari - printre care Lenin și Stalin - și, cu câteva excepții, sunt închise. Ele conțin principalele consemnări ale hotărârilor luate de grupul conducător* și o parte a fondurilor personale ale anumitor lideri. Fiecare administrație are și propriile ei arhive, care pot fi consultate la Arhivele de Stat ale Federației Ruse. Ministerele Apărării și ale Afacerilor Străine, precum și FSB (succesorul KGB) își păstrează fondurile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a luat o mare amploare la începutul secolului XX. Pentru el, birocrația modernă trimite la exercițiul impersonal al religiilor considerate aceeași pentru toți cei care-i sunt subordonați, funcționarii ei fiind de domeniul regulii, dar pentru că este instrumentul dominației grupului conducător* comunist, ea devine câmpul de exercițiu al unor funcționari care trebuie, înainte de toate, să facă dovada unei desăvârșite loialități politice. De unde și constituirea unor feudalități birocratice care asigură controlul integral al câmpului lor și cangrenează sferele de acțiune. Hârtiile devin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
treia. Dar deja Mao nu-și mai ascunde iritarea față de unii scriitori, printre care marele Hu Feng; apoi, în 1955-1956, el declanșează o campanie de „exterminare a contrarevoluționarilor ascunși”, printre care numeroase „personalități democratice”. și mai ales, contrar opiniilor grupului conducător*, el grăbește colectivizarea* pământurilor creând, în iulie 1955, cu ajutorul responsabililor provinciali, mari cooperative care nu retribuie decât munca și necesită mari lucrări de infrastructură; în paralel, economia privată dispare practic din lumea urbană. Eșecul este brutal: producția agricolă stagnează iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
permite să acapareze încet-încet controlul aparatului. Această secție asociază la activitățile sale decât oameni de încredere ai secretariatului general, reiterând astfel o muncă fracționistă care a fost specialitate a lui Lenin în sânul POSDR, între anii 1903 și 1916. Grupul conducător bolșevic manifestă, așadar, o presiune particulară pentru cultura conspirației, comună tuturor liderilor comuniști - Mao Tzedun*, Kim Ir Sen* etc. Această cultură dezvoltă în ei o paranoia crescândă asimilând complotului permanent și universal orice realitate care nu se pliază voinței de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a primului ministru Mikolajczyk, în 1947 -, acestea își încheie existența odată cu lovitura de la Praga* din februarie 1948. începând din 1948, și cu accente diferite, apar ingredientele principale ale noii linii în discursul tuturor liderilor est-europeni. Acum, democrație populară înseamnă „rolul conducător” al clasei muncitoare, deci al comuniștilor, „căile naționale” sunt uitate iar accentul este pus pe imitarea modelului sovietic și pe coeziunea „lagărului socialist”. Tot așa cum, în perioada precedentă, teoria reprezenta un ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către Hrușciov și de apropiații săi, pentru a debarasa regimul de cele mai staliniste din trăsăturile sale. Actualmente, termenul are o accepție mai largă și desemnează procesul complex care, atingând sferele politică, economică, socială și culturală, afectând nu numai elitele conducătoare și întreaga societate în URSS și în democrațiile populare, ci și mișcarea comunistă internațională, a încercat, în cursul anilor 1953-1964, să reformeze sistemul inaugurând practici noi. Cauzele și premisele destalinizării, 1953-1955 începând cu 1930 și încă și mai mult în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cauzele și premisele destalinizării, 1953-1955 începând cu 1930 și încă și mai mult în anii celui de-al doilea stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de un om care întruchipează, el singur, legitimitatea puterii. La moartea lui Stalin*, grupul conducător* condamnă într-un singur glas cultul personalității și încearcă să doteze sistemul cu o nouă legitimitate optând pentru principiul unei conduceri colective. Beria reunește sub autoritatea sa ministerul de Interne și Securitatea statului, Malenkov devine președinte al Consiliului de Miniștri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
februarie 1937. După conferința de la München din septembrie 1938, politica Frontului Popular este considerabil slăbită; ea se prăbușește odată cu pactele germano-sovietice* din august-septembrie 1939, înainte de a reapărea sub forma Frontului Național după atacul german contra URSS. Considerând că un centru conducător al partidelor comuniste nu mai este necesar, și tot la ordinul lui Stalin, Dimitrov proclamă autodizolvarea IC, pe 15 mai 1943. Acum, el se concentrează asupra Bulgariei, unde se întoarce triumfător pe 4 noiembrie 1944, în ajunul alegerilor care dau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este „o problemă privată, ci o problemă de cea mai mare importanță socială” (Trud, 17 aprilie 1936). Valorile familiale sunt purtate de femeile elitei sovietice, cu Mișcarea Soțiilor (1936-1941), patronată de comisarul poporului la Industria grea Sergo Ordjonikidze. Totuși, grupul conducător* rămâne esențialmente masculin, chiar dacă unele soții au un rol deloc neglijabil - cea a lui Ejov sau cea a lui Molotov. între 1941 și 1945, femeile participă activ la efortul pentru război. în spatele frontului, ele ocupă locurile rămase vacante - 57% din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]