3,948 matches
-
se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i se păru că Lică gîndește: "Iată-mă! Eu sânt locțiitorul, amantul și vin să mă așez confortabil în culcușul tău de cadavru viu, căruia îi vom face în curând un sicriu." " Cine e nemernicul ăsta și ce voiți aci?" spuse în minte, cu glas violent, Adei. - Ce dorești, Ada? articula cât mai moale ca să nu se zdruncine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deși armele și caii au fost totdeauna profesii nobile. - Domnul Petrescu a fost căpitan de cavalerie! Ada îl înainta în fiecare lună. - Cela expliqne tout! Cela expliquc tout! declarase căzătura, prelingîndu-și buzele muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic. Era încă "marele amor", pe înțelesul lor. Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
conform statutului cadrelor didactice. Sunt căsătorit din 1941, soția profesoară, menaj-gospodărie, dar n-a fost încadrată decât ca învățătoare și apoi ca educatoare - deoarece am avut unele greutăți și dificultăți în regimul comunist. Sunt posesorul unei case modeste, însorită și confortabilă datorită efortului material făcut în vederea unor condiții optime desfășurării activității socio-profesionale. Am o fiică, actualmente profesoară la Paris. Sunt văduv, prin decesul soției, din 1983. Am intrat în conflict cu agitatorii comuniști încă din octombrie noiembrie 1946 din perioada alegerilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
10 minute cu fiica mea. După aceea mai vorbim un pic și apoi, cu mulți cai putere, încet-încet ne îndreptăm spre restaurantul ales, aflat în spațiul Casei Armatei din orașul nostru. E prima dată când intru aici. E o atmosferă confortabilă și cu servicii de bună calitate. Continuăm discuțiile în aceeași notă de destindere și respect, cu regretul că timpul se grăbește, mai ales că și musafirele voiau să ajungă pe lumină la Iași. Părăsim localul cu aceeași dispoziție sufletească, doamnele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pregătiți să înțeleagă progresul, ca progres tehnic și științific, dar nu să înțeleagă ce regres interior se ascunde uneori sub acest progres. Făcând o croazieră în Mediterană, pe un vapor, omul de la frontiera acestui nou mileniu trăiește, în condiții foarte confortabile, o experiență inferioară, totuși, celei din Odiseea. E condamnat să ajungă repede la țintă, nu după zece ani, și să rămână un turist. Printre tradiționaliști, nu prea am ce căuta, întrucît cred că avem și tradiții proaste, de care ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Evaporat în singurătate Limpezimea bântuiește fantasmele, scoate nelămuririle din praful dimineții și le așază confortabil într-un sicriu cu multe scheme. Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea sperând evaporarea vălului în limpezimea ochilor de banană. Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri iluzii cromate în îmbrățișări difuze scormonind dedesubturile. Întrebări știute din fântână au
Evaporat ?n singur?tate by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83714_a_85039]
-
nume mai potrivit decît cel pe care-l purtau. Juan Lucas și Susan probabil că sosiseră În clipa aceea, fiindcă Julius auzi pași În depărtare, vocea maică-siii pe coridor și dintr-odată nu mai era Cano, o realitate Întunecoasă și confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să ajungă, casa lui Cano. Din fericire am scris adresa pe o hîrtiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa începea rechi zitoriul, care continua apoi, pe două pagini, în ace lași ton: îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea mai potrivită? Contabil. În dragoste aspir spre o situație confortabilă, bani voi avea câți îmi trebuie, dar nici un sfanț mai mult. Lista de injurii continua pe vreo trei pagini în același ton. Aurea mediocritas. Rareori m-am supărat pe cineva sau pe ceva mai mult ca pe jocul ăsta atunci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
face aici cu o fericire terestră, ima nentă. În lumea consumistă și globa lizată actuală, pare că nu mai cunoaștem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice aspirație care depășește standardele materialiste: o casă confortabilă, un loc de muncă bănos, o va canță în Caraibe (sau măcar la Sinaia...), o familie asigurată financiar. O dragoste călduță (nu te mai oste nești să-ți dai seama măcar dacă-ți iubești sau nu cu adevărat partenerul), o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unică. Aminti un caz din prima carte a lui Weber, o femeie în vârstă pe nume Adele, care-l asigurase pe Weber că nu zăcea într-un spital din Stony Brook, ci se afla, de fapt, în casa ei colonială confortabilă din Old Field. Când doctorul Weber îi arătase toată aparatura medicală scumpă din cameră, Adele pufnise în râs. „O, astea sunt doar de decor, ca să mă facă să mă simt mai bine. Nu mi-aș permite în veci originalele.“ Paramnezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apoi pe Rue du Calvaire, a zis că preferă pe la gară, dintr-un motiv ecologic absurd ; l-am lăsat s-o ia pe unde voia, am încredere oarbă în transporturile fribourgheze, aș fi putut să nasc și în acel taxi confortabil, cristalin, colorat în ocru. Am făcut destul de mult până la spitalul cantonal, aproape 20 de minute și nici urmă de contracție. Pun pariu că și dacă făceam o oră, tot nu s-ar fi întâmplat nimic. Iată câtă stăpânire de sine
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
putere și care se supune. Hai cu mama, stai să te șterg pe gușuliță, că te-ai umplut de bale. Copilul se pârțâie. Tot te iubește mama ta, așa nesimțit cum ești. Copilul râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
de alimente proaspete: portocale, cafea, mandarine, slănină și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile ciudate ale circului care se instala. Rulotele galbene, cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cușeta capsulei în care se aflase mai devreme propriul său corp. Aceea era una din zonele din navă pe care le "fotografiase" în scopul unei evadări prin similarizare. Și alese locul acela pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
coridor, înțesat de gărzi în uniforma cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea în care ajunseră foarte curând părea să fie destinată recepțiilor cu caracter social. Se aflau acolo mici canapele, fotolii confortabile și mese; numeroși curteni se înghesuiseră în celelalte lifturi șl merseră în spatele lui Gosseyn și al celor doi însoțitori ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bărbați din timpuri imemoriale și se simt îndreptățite s-o facă. Așa că nu e cazul ca cineva să zâmbească." Probabil că li se păruse adevărat, pentru că nu mai primi nici un răspuns. 9 Și-acum? Se așezase pe unul dintre scaunele confortabile. Stătu acolo, așteptând ca femeia să apară dintr-un moment într-altul. Dar chiar dacă avea să apară, întrebarea rămâne; Ce urmează acum? Gosseyn Trei observă că își auzea respirația, și de câteva ori, în acele prime minute de agitație auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
durau jocurile miilor de oameni care veneau periodic în speranța că, cunoștințele lor din Semantica Generală aveau să le câștige dreptul de a migra pe Venus. Fiecare individ susținându-și testul, singur, într-unul din cele o mie de cămăruțe confortabile, separate... Remarcase de la început ceva deosebit în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
locuiau în oraș, atît de groasă și extinsă era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Poanta cu F. C. Heidegger a deteriorat până la anulare orice relații dintre premier și președinte. Este halucinantă această aberație. E așa ca și când România și problemele ei în pragul integrării ar depinde de umori, de stări psihice mai mult sau mai puțin confortabile ale celor din frunte. Ar trebui să le reamintim președintelui și premierului că electoratul nu are neapărat în vedere ca ei să fie o gașcă fericită care să aibă ce-și spune pe la șprițuri. Ce vrea președintele și cum anume
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
durere de gît, hotărît să nu mai revină, și dacă ar fi existat un alt loc în care să stea, cu excepția clubului personalului, nu s-ar mai fi apropiat de ea. încăperile luminate discret, cu aerul lor primitor și mobilier confortabil îl făceau să simtă apăsarea izolării. Oamenii erau politicoși și prietenoși, dar vorbeau de parcă nu mai era nimic important în afara clubului, iar lui Lanark îi era teamă că ajunsese să le dea crezare. Alteori i se părea că lipsa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea. E mai puțin amuzantă, dar lipsa detaliilor o face mai scurtă, și pentru că am locuit cîndva în țara ta, o să îți dea informații despre problemele economice. Oracolul începu cu o voce masculină, emfatică și bătrînicioasă, iar Lanark se așeză confortabil ca să asculte. Rima căscă și se cuibări lîngă spatele lui. După cinci minute, observă că adormise. PROLOG De la o vîrstă fragedă, am dorit să mă ocup doar de lucrurile de care eram sigur, și aidoma tututor gînditorilor, am ajus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păr cărunt, îi deschise ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]