4,975 matches
-
de măsurare a personalității (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Accepțiuni asupra consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională), care considerau că trăsăturile sunt (pre)dispoziții cauzale ale comportamentului, conducând
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională), care considerau că trăsăturile sunt (pre)dispoziții cauzale ale comportamentului, conducând prin natura lor la apariția unor patternuri invariante care se manifestă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională), care considerau că trăsăturile sunt (pre)dispoziții cauzale ale comportamentului, conducând prin natura lor la apariția unor patternuri invariante care se manifestă indiferent de situație. Astfel, se asuma
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de trăsăturile latente, în măsura în care acestea sunt suficient de puternic dezvoltate. Cu alte cuvinte, expresia comportamentală a persoanei ar depinde exclusiv de prezența unei anumite trăsături latente, fiind însă independentă de presiunea factorilor situaționali. Conform acestei accepțiuni, demersurile de verificare a consistenței ar trebui plasate la nivelul de analiză intraindividual. Totuși, din punct de vedere metodologic, susținătorii consistenței absolute au recurs la determinarea ei pe baza stabilității cross-situaționale a mediilor de grup pentru o anumită trăsătură, fapt care a condus la eroarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
persoanei ar depinde exclusiv de prezența unei anumite trăsături latente, fiind însă independentă de presiunea factorilor situaționali. Conform acestei accepțiuni, demersurile de verificare a consistenței ar trebui plasate la nivelul de analiză intraindividual. Totuși, din punct de vedere metodologic, susținătorii consistenței absolute au recurs la determinarea ei pe baza stabilității cross-situaționale a mediilor de grup pentru o anumită trăsătură, fapt care a condus la eroarea deplasării de la nivelul intraindividual (postulat în teorie) la nivelul interindividual (determinat empiric) (Caspi & Bem, 1990; Ozer
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
vedere, o reeditare în domeniul personalității a unor erori - de reducționism explicativ în abstracție de contextul situațional - manifestate la începuturile psihologiei generale. Ca variantă ușor cosmetizată, aceiași susținători ai modelului dispozițional au propus o altă accepțiune, și anume cea de consistență relativă. De această dată, reprezentanții viziunii sumative (Buss & Craik, 1981; 1983) și-au îndreptat atenția în analizele lor asupra nivelului interindividual de manifestare a trăsăturilor. S-a considerat astfel că problema consistenței nu trebuie pusă în termeni absoluți, persoana necomportându
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
propus o altă accepțiune, și anume cea de consistență relativă. De această dată, reprezentanții viziunii sumative (Buss & Craik, 1981; 1983) și-au îndreptat atenția în analizele lor asupra nivelului interindividual de manifestare a trăsăturilor. S-a considerat astfel că problema consistenței nu trebuie pusă în termeni absoluți, persoana necomportându-se mecanic nediscriminativ în raport cu caracteristicile situației, ci mai degrabă în termeni relativi, persoana putând să-și varieze comportamentul în funcție de solicitările situației. În accepțiunea relativă, consistența persoanei poate fi înțeleasă doar prin raportarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trăsăturilor. S-a considerat astfel că problema consistenței nu trebuie pusă în termeni absoluți, persoana necomportându-se mecanic nediscriminativ în raport cu caracteristicile situației, ci mai degrabă în termeni relativi, persoana putând să-și varieze comportamentul în funcție de solicitările situației. În accepțiunea relativă, consistența persoanei poate fi înțeleasă doar prin raportarea la alte persoane aflate în aceleași contexte situaționale. Se asumă că, în măsura în care persoana A este mai dominantă decât persoana B, această ordine de rang se va păstra între cele două persoane considerate într-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dominantă decât persoana B, această ordine de rang se va păstra între cele două persoane considerate într-o multitudine de situații, deși una și aceeași persoană poate să-și pondereze dominanța de la situație la situație. Așa cum se observă, deși accepțiunea consistenței relative ia în considerare variația comportamentală ca expresie a flexibilizării sub presiunile circumstanțiale, totuși ordinea rangului persoanelor (în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
flexibilizării sub presiunile circumstanțiale, totuși ordinea rangului persoanelor (în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind și de această dată grupul. Indivizii unui eșantion de cercetare sunt comparați în contextul mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind și de această dată grupul. Indivizii unui eșantion de cercetare sunt comparați în contextul mai multor situații pentru a urmări în ce măsură rămân consistenți
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind și de această dată grupul. Indivizii unui eșantion de cercetare sunt comparați în contextul mai multor situații pentru a urmări în ce măsură rămân consistenți în manifestarea lor, trecând de la o situație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
eșantion de cercetare sunt comparați în contextul mai multor situații pentru a urmări în ce măsură rămân consistenți în manifestarea lor, trecând de la o situație la alta. O serie de autori (Lerner & Tubman, 1989; Brown, 1980) arătau că este riscant să estimăm consistența comportamentală prin corelarea distribuțiilor de rang în două situații diferite. De pildă, dacă două persoane dintr-un grup de patru își modifică radical comportamentul în trecerea de la o situație la alta, ordinea rangurilor se va modifica și ea și, ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
situație la alta, ordinea rangurilor se va modifica și ea și, ca urmare, corelația dintre cele două distribuții reprezentând comportamentele lor la cele două momente va fi scăzută. Dacă indicele de corelație va fi considerat un indicator al gradului de consistență comportamentală, atunci vom risca să afirmăm că nu există consistență, deși acest lucru e adevărat doar pentru două dintre cele patru persoane. Dacă însă se acceptă faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și, ca urmare, corelația dintre cele două distribuții reprezentând comportamentele lor la cele două momente va fi scăzută. Dacă indicele de corelație va fi considerat un indicator al gradului de consistență comportamentală, atunci vom risca să afirmăm că nu există consistență, deși acest lucru e adevărat doar pentru două dintre cele patru persoane. Dacă însă se acceptă faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acest lucru e adevărat doar pentru două dintre cele patru persoane. Dacă însă se acceptă faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cele patru persoane. Dacă însă se acceptă faptul că rezultatul obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
obținut trebuie mai degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
degrabă interpretat ca dovadă a comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității de a lua
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității de a lua în calcul atât variabilele de personalitate cât și pe cele situaționale pentru a putea ajunge la o explicație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității de a lua în calcul atât variabilele de personalitate cât și pe cele situaționale pentru a putea ajunge la o explicație validă asupra consistenței comportamentale cross-situaționale (Alker, 1972; Averill, 1973; Bem, 1972 etc). Așa cum arătau Pervin și Lewis (1978), sarcina interacționismului este de a defini „variabilele critice interne organismului și pe cele externe acestuia și de a studia procesele prin care efectele unora pot
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
coerenței patternurilor de personalitate încă așteaptă să fie lansată” (p. 16). Specificitatea comportamentală. Chiar dacă în psihologia personalității, în perioada de debut, o normă implicită în gândirea cercetătorilor a fost aceea că personalitatea umană dispune intrinsec, prin natura organizării sale de consistență expresiv-comportamentală, se pare că au fost și cercetători nonconformiști, care au deviat de la această normă. Walter Mischel este un nume proeminent în acest sens. În 1968 el a publicat cartea Personality and assessment, în care, pentru prima oară în istoria
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care trebuiau însă confirmate, atâta timp cât personalitatea mai aspira la dobândirea statutului de știință. În urma prezentării unor dovezi extensive și robuste la acea dată, Mischel avea să propună renunțarea la tradiția instituită de cantonare și derulare a demersurilor de cercetare a consistenței strict în perimetrul granițelor individuale și o abordare a acesteia din exterior. În consecință, variabilele situaționale au fost - la acea dată și în acel context de criză a cercetării personalității - „încoronate” drept cauze explicative ale consistenței comportamentale, lui Mischel fiindu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
demersurilor de cercetare a consistenței strict în perimetrul granițelor individuale și o abordare a acesteia din exterior. În consecință, variabilele situaționale au fost - la acea dată și în acel context de criză a cercetării personalității - „încoronate” drept cauze explicative ale consistenței comportamentale, lui Mischel fiindu-i atribuită paternitatea modelului situaționist, care, de fapt, a fost o „etichetă umbrelă” aplicată unei întregi tradiții behaviorist-experimentaliste. Astfel, situaționiștii considerau că personalitatea nu dispune de consistență, ci de specificitate comportamentală, adică aceasta se manifestă consistent
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
criză a cercetării personalității - „încoronate” drept cauze explicative ale consistenței comportamentale, lui Mischel fiindu-i atribuită paternitatea modelului situaționist, care, de fapt, a fost o „etichetă umbrelă” aplicată unei întregi tradiții behaviorist-experimentaliste. Astfel, situaționiștii considerau că personalitatea nu dispune de consistență, ci de specificitate comportamentală, adică aceasta se manifestă consistent doar ca efect, atunci când variabilele situaționale sau condițiile externe determinative rămân neschimbate. Foarte multe dovezi au fost aduse din cercetarea experimentală, unde se demonstra că diferențele stabile între grupurile experimentale se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]