1,866 matches
-
la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la o anumită perioadă a istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
istoriei limbii, dar care în franceză modernă este de regulă mut. În vorbire, femininul se distinge, la substantivele care la masculin se termină în consoana (deci nu și la cele care se termină în vocală orală) prin faptul că majoritatea consoanelor finale de la masculin devin pronunțate și, eventual, au loc și alte schimbări fonetice. Formarea femininului poate implica și diverse schimbări de grafie în afara adăugării lui "-e". Mai jos prezentăm principalele cazuri de formare a femininului: 1. Dacă formă de masculin
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
femininului: 1. Dacă formă de masculin a adjectivului se termină în "-e", nu se produce nicio schimbare: "sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sensible" „sensibil, -a”. 2. Adăugarea lui "-e" nu aduce schimbări în pronunțare în următoarele cazuri: 3. Adăugarea lui "-e" aduce cu sine pronunțarea consoanei finale de la masculin, fără altă schimbare fonetica. În acest caz: 4. Adăugarea lui "-e" provoacă pronunțarea consoanei de la masculin și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sandhi, cu toate acestea, reflectă sistemul de scriere atât în sanscrită cât și în multe alte limbi indiene, precum și în italiană și în cazul cuvintelor sintactic lexicalizate). În fonologia japoneză, sandhi este expus în primul rând în "rendaku" (mutație a consoanei în unele contexte) și în conversia caracterului つ sau く (TSU, ku), (sokuon っ), ambele sunt reflectate în ortografie - într-adevăr, っ simbolul este derivat din つ, și exprimarea este indicată prin adăugarea a două puncte ca か / が (連声
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului). Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele pe tot teritoriul, altele numai în anumite țări. Printre acestea sunt și cuvinte care au ajuns în argoul francez
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
Turdeanu propune o alternativă: Karina este o transcriere a numelui sârb al regiunii Krajina care se întinde de-a lungul malului drept al Dunării de la Đerdap la vărsarea Timocului. În limba turcă ca și în maghiară, nu există grupul de consoane "cr" : "crèche" din limba franceză devine "câreș" în turcă precum "Criș" din română devine "Körös" în maghiară iar "kralj" din slavă dă "király" în maghiară. Astfel "Krajina" e schimbat prin metateză în "Karina", și "Krajinovo Polje" (adică „câmpia de la Krajina
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
combinarea sintactică, lexicală și a diverse nume proprii din vocabularul complex (de obicei peste 10.000 de cuvinte diferite) al oricăreia din limbile moderne. Fiecare cuvânt vorbit este creat printr-o combinație fonetică a unui număr limitat de vocale și consoane, ca elemente unitare ale vorbirii și pronunțării. Diferitele limbi vorbite prezintă diferite sintaxe și diferite cuvinte, ce sunt ansamblate în propoziții și fraze, care constituie structura complexă a comunicării vorbite. Majoritatea oamenilor pot comunica în două sau mai multe limbi
Vorbire () [Corola-website/Science/334722_a_336051]
-
limbii române, iar cele muntenești de subdialectul muntean al românei. În ambele se simte influența subdialectului bănățean, mai puternic în graiurile băieșești ardelenești. Caracteristice graiurilor ardelenești sunt, de exemplu, vocalele [ɔ] (în [pɔrtə] „poartă”) și [ɛ] (în [avɛ] „avea”), precum și consoanele [ɟ] (în [vɛrɟe] „verde”), [ɲ] și [lʲ] ([l] palatalizat), în [lʲɛmɲe] „lemne”, ca în Crișana și Maramureș, precum și consoanele [ʃʲ] (în [ʃʲinʃʲ] „cinci”), [ʒʲ] ([ʒ] palatalizat, în [lunʒʲ] „lungi”) și [t͡ʃʲ] ([t͡ʃ] palatalizat, în [frat͡
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
în graiurile băieșești ardelenești. Caracteristice graiurilor ardelenești sunt, de exemplu, vocalele [ɔ] (în [pɔrtə] „poartă”) și [ɛ] (în [avɛ] „avea”), precum și consoanele [ɟ] (în [vɛrɟe] „verde”), [ɲ] și [lʲ] ([l] palatalizat), în [lʲɛmɲe] „lemne”, ca în Crișana și Maramureș, precum și consoanele [ʃʲ] (în [ʃʲinʃʲ] „cinci”), [ʒʲ] ([ʒ] palatalizat, în [lunʒʲ] „lungi”) și [t͡ʃʲ] ([t͡ʃ] palatalizat, în [frat͡ʃʲe] „frate”), ca în Banat. Graiurile muntenești, mai ales cel al ludarilor, seamănă cu cele din Muntenia, de exemplu
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
cinci”), [ʒʲ] ([ʒ] palatalizat, în [lunʒʲ] „lungi”) și [t͡ʃʲ] ([t͡ʃ] palatalizat, în [frat͡ʃʲe] „frate”), ca în Banat. Graiurile muntenești, mai ales cel al ludarilor, seamănă cu cele din Muntenia, de exemplu prin lipsa palatalizării consoanelor [t] și [d]. În Ungaria, graiul de la Tisa este mai apropiat de subdialectul crișean din România decât cele băieșești ardelenești. La nivel lexical, diferențele dintre tipurile muntenesc și ardelenesc reflectă de asemenea în parte diferențele dintre subdialectele din România: muntenii
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
și "â - ê - î" au fost permutate între ele, în cadrul acelorași secțiuni. Fiecare lecție începea cu recapitularea tuturor literelor învățate anterior. La sfârșitul lecției 10, cele 29 de litere sunt rearanjate în ordine alfabetică, iar apoi împărțite în vocale și consoane. Sunt recapitulate cele 10 cifre arabe. Următoarele lecții ale primei părți (11-23) se refereau la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
de litere sunt rearanjate în ordine alfabetică, iar apoi împărțite în vocale și consoane. Sunt recapitulate cele 10 cifre arabe. Următoarele lecții ale primei părți (11-23) se refereau la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge - gi". Partea a doua era intitulată „Cuvinte de mai multe silabe și propuseciuni” și cuprindea inițial 18 lecții (numărul acestora a crescut în edițiile de mai târziu
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi; "trofi" a căuta, "trovi" a găsi; "prufi" a argumenta (o idee), "pruvi" a
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi; "trofi" a căuta, "trovi" a găsi; "prufi" a argumenta (o idee), "pruvi" a dovedi. Urme ale acestora rămân în câteva perechi de cuvinte
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
literatura poloneză, chiar și pentru adulții nativi vorbitori de limbă poloneză. Primul vers ""W Szczebrzeszynie chrząszcz brzmi w trzcinie"" ("În orașul Szczebrzeszyn o gărgăriță bâzâie în stuf") este cea mai cunoscută frântură de limbă din poloneză, în care aproape toate consoanele fac sunete distincte de zumzet. Brzechwa mai este popular în Polonia pentru că a scris o serie de poezii pentru copii. A fost traducător de literatură rusă, traducând lucrări de Aleksandr Pușkin, Serghei Esenin și Vladimir Maiakovski. Brzechwa a scris o
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]