8,426 matches
-
Ibidem, p. 100. </ref>. Guvernul princiar Își exprima speranța că diplomația vieneză va lua inițiativa În ceea ce privește propunerea admiterii delegaților români la viitorul congres de pace, În acest sens Ion Bălăceanu primind instrucțiuni de a face apel la sentimentele binevoitoare ale contelui Andrássy <ref id="115">115 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 79. </ref>. Mihail Kogălniceanu sublinia, Într-o altă circulară, că trebuia cu orice preț demontată aserțiunea privind neadmiterea României din cauza faptului că nu i se recunoscuse
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
nu dezarma, Întrucât nu se știa ce va urma până la sfârșit. Reprezentantul Franței, Waddington, se dovedea a fi mult mai practic, ceea ce sugera și delegaților români, căutând a asigura ca despăgubirea să fie cât mai favorabilă. Cât Îl privește pe contele Corti, acesta a fost „mai dulce În vorbe, iar nu În promisiuni” <ref id="128">128 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 3/1878, f. 2-3. </ref>. Așadar, tabloul general al situației nu părea deloc favorabil revendicărilor românești. S-a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
admiterea acestora, În condițiile În care pretențiile Guvernului princiar erau cunoscute Încă din perioada anterioară, un motiv În plus de a spori dificultățile celor care se confruntau cu delicata operă de pacificare. Cât privește poziția Rusiei, cum era de așteptat, contele Șuvalov respingea, pe de o parte, orice analogie Între poziția Greciei, stat suveran, și cea a României, al cărei statut de independență nu fusese recunoscut Încă de Europa. Pe de altă parte, Gorceakov Împărtășea Întru totul opinia lui Bismarck, prezența
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
despăgubiri. Aducând În centrul atenției problema retrocedării sudului Basarabiei către Rusia și formulând anumite obiecții În acest sens, lordul Beaconsfield era Îngrijorat, de fapt, de restrângerea dreptului de liberă navigație pe Dunăre. Liniștindu-și colegul de dezbateri În privința libertății comerțului, contele rus Șuvalov Încerca să-i convingă pe distinșii interlocutori că „problema Basarabiei” nu este una de „ambițiune și de interes”, ci o „cestiune de onoare” pentru Guvernul Imperial. Gorceakov adăuga la rândul său că cele trei districte basarabene fuseseră cedate
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
fiind și ea concedată României. De altfel, problema delimitării graniței de sud a Dobrogei avea să fie Încredințată unei comisii europene teritoriale și va constitui subiectul unor serioase divergențe Între oficialitățile române și cele de la St. Petersburg. Profitând de ocazie, Contele Șuvalov ținea să reamintească că aderarea Rusiei la independența României este subordonată direct primirii de către aceasta din urmă a „retrocesiunii reclamate de Guvernul rus” <ref id="140">140 Protocolul nr. 10, 19 iunie/1 iulie 1878, În Sorin Liviu Damean
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ref>textul integral al Tratatului la Viorica Moisuc, Din arhiva istorică a României (I), În Anale de Istorie, anul XXII, nr. 1/1976, p. 109-110.</ref></footnote>, o serioasă contrapondere față de pericolul panslavismului. De altfel, Încă din primăvara anului 1880, Contele Andrássy, deși retras din viața politică, avea să-i Împărtășească lui Carol I opinia sa, potrivit căreia România s-ar putea alătura, la momentul oportun, alianței germano-austro-ungare <ref id="151">151 Memoriile Regelui Carol I al României, p. 327 328
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la o imensă enciclopedie în limba cehă: Amphiteatrum universitatis rerum. Apoi au venit nenorocirile care l-au însoțit toată viața. Erau întâmplătoare? Greu de crezut. După înfrângerea din 1620 a Electorului Friedrich, devine proscris și se refugiază în Sternberk, la contele ăerotín. În același an află că soția și cei doi copii au murit de ciumă la Fulnek. În următorii ani a dus o viață chinuitoare (catolicii i-au ars casa, biblioteca și toate manuscrisele rămase la Fulnek). Îndârjindu-se, Comenius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Comenius a scăpat cu viață cu dificultate. Casa, biblioteca și manuscrisele i-au fost arse din nou. A căzut pradă incendiului și Tezaurul limbii cehe, enciclopedia la care lucra de peste 40 de ani. A reușit să fugă în Silezia, la contele Budov, cu gândul să ajungă la Frankfurt am Main. L-a ajuns din urmă o invitație a Senatului din Amsterdam, care aflase de masacrul de la Leszno. Aici își va petrece ultimii ani ai vieții, protejat de Laurențiu de Geer, fiul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teză e supremația spiritului asupra materiei, a idealului asupra realului. Totul, de la personaje la stil, este de împrumut în această carte care, altminteri, vădește aptitudinile de prozator ale autorului și o anume ușurință a expresiei, abundentă, retorică și adeseori convențională. Contele de Walneg este o plăsmuire livrescă, însumând trăsături ale eroilor „damnați” din literatura romantică. Palid, sumbru și tăcut, învăluit în melancolie, pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor Aman, P. fiind unul dintre premergătorii criticii plastice românești. El
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație, al literaturii de groază, legenda astfel modificată fiind menținută în atenție prin dramatizări și prin numeroase ecranizări. Ediții: Povestire despre Dracula Voievod, în I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
ca și-o râie, București, 1994; Dumnezeu în bucătărie, București, 1994; Mireasa cu gene false, București, 1994; Truman Capote și Nicolae Țic, București, 1995; Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol, București, 1998; Complexul Ofeliei, București, 1998; B. Stoker și contele Dracula, București, 1998; Actori la Curtea prințului Hamlet, București, 1999; Săptămâna de miere, București, 1999; Dudul lui Shakespeare, București, 2000; Falca lui Cain, București, 2001; Călugărul Filippo Lippi și călugărița Lucrezia Buti, București, 2001; Pușca lui Caragiale, București, 2002; Anglia
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public. A colaborat și la alte publicații: „Epoca”, „Lupta”, „Povestea vorbei”, „Pagini literare”, „Viața românească”, „România” (Iași). A semnat cu numeroase pseudonime, printre care Kiriak Napadarjan, Romeo, Prințul Ghytza, Contele de Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra marelui Caragiale” (Perpessicius), R. se face repede cunoscut și apreciat pentru verva umoristică și pentru ușurința cu
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Apusul”, „Exilul românesc. Identitate și conștiința istorică”. Și programul editorial început la Salamanca este continuat, dându-se prioritate operei lui Mihai Eminescu. Alături de edițiile în limba română (prefațate de Al. Ciorănescu), o ediție în limba italiană (transpunere de Roșa Del Conte) și una în germană (traducere de Wolf von Aichelburg) întâmpină comemorarea din 1989, la Paris, a poetului național. Cu același prilej, R. face demersurile necesare pentru amplasarea la Paris a statuii lui Mihai Eminescu de Ion Vlad (rue Jean de
RAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289148_a_290477]
-
Liviu Rusu eseul Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine. Pe lângă imboldul primit din partea lui D. Caracostea, autorul a citit lucrări precum acelea ale lui Louis Reynaud (L’Âme allemande), Jules Legras (L’Âme russe) și a contelui Carlo Sforza (L’Âme italienne), toate apărute în 1934, studii interesate să descifreze ceea ce Ernest Bringkmann înțelegea prin „Geist der Nationen”. Apelând în primul rând la viața citadină, aceste cercetări ajungeau la concluzii ce nu vor fi preluate de P.
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
semnului, precedat de un dialog cu Michel Butor, pref. Adrian Marino, Cluj-Napoca, 1978; Murilo Mendes, Metamorfozele, pref. trad., București, 1982; Luciana Stegagno Picchio, Literatura braziliană, postfața trad., București, 1986; Eugenio Montale, Poezii, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1988; Rosa Del Conte, Eminescu sau Despre Absolut, pref. trad., cuvânt înainte Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 1990; Guido Morselli, Divertisment 1989, Cluj-Napoca, 1992; Roland Barthes, Plăcerea lecturii, postfață Ion Pop, Cluj-Napoca, 1994; Paul Morand, București, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2000 (în
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Francis Cârco, Viața de noapte, București, 1931; Pierre de Coulevain, Aristocrație americană, Bucurețti, 1931; Roland Dorgelès, Crucile de lemn, București, 1932; Casanova, Memorii, I-V, București, 1932-1933; Henri Ardel, Singura, București,1934; Al. Dumas-tatăl, Regina Margot, I-II, București, 1937, Contele de Monte Cristo, I-IV, București, 1938; Charles Dickens, Aventurile d-lui Pickwik, I-II, București, 1939, Documentele postume ale clubului Pickwik, I-II, București, 1954 (în colaborare cu Nicolae Popescu); F. M. Dostoievski, Crima și pedeapsă, București, 1939; Theodore Dreiser
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
experiențe de procuror a autorului. Astfel, piesa într-un act Stejarul (1968) urmărește evocarea (reluată peste unsprezece ani în Acuzatul Gheorghe Șincai) unor episoade semnificative din viața cărturarului transilvănean: conflictul cu autoritățile, plecarea la Viena, detenția, perioada petrecută în castelul contelui Wass, moartea. Personajele suferă de schematismul tributar dogmatismului epocii în care au fost concepute, textul abuzând de poncife. De același păcat suferă și personajele din Prețul omeniei (1976), între doi tineri ilegaliști comuniști, Emil și Ileana, pe de-o parte
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
Sinaia, str. Ilie Pintilie 4. 1777. Canciovici Zoe, 10 apartamente, Constantă, str. Tomis 22, str. Roza Luxemburg 29. 1778. Cordonel Nadejda, 5 apartamente, București, str. Făinari 16. 1779. Calavrezo Elvira și Aurelia, 4 apartamente, București, str. G-ral Cantilli 10. 1780. Conți Dumitru și Ana, 9 apartamente, București, str. Paul Greceanu 12, str. 1 Mai 391. 1781. Cosinchi Beatrice, 6 apartamente, București, str. C-dor Botez 21. 1782. Cios Toader, 4 apartamente, București, str. Pitarul Hristache 10, Linia Centura Ștefănești-Colentina. 1783. Corbescu
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
grof ofițer, pe care îl fascinează și de care e fascinată. Ajunse la destinație, Andra și fetița ei, Daniela, nu sunt primite cu brațele deschise, mama (respectiv bunica) lor fiind o văduvă strâmtorată, ursuză din fire. Primind o scrisoare de la contele care o invită la moșie, femeia fuge iar, însă nenorocirea face să aibă un accident stupid în oraș, poate autoprovocat, în care își pierde viața. Narațiunea suscită interes, pe de o parte prin consemnarea reacțiilor unui copil precoce, isteț și
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
omiși Pascal, Chateaubriand, Lamartine, Francis Jammes și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză poetica și compune două albume de versuri. Frédéric Mistral vede în mica autoare o viitoare scriitoare de geniu. Integrându-se, prin căsătoria cu contele Mathieu de Noailles (1897), unei străvechi familii franceze, vă întreține un salon reputat prin aristocratismul de blazon și valori, dar și prin nonconformismul opiniilor și verva scăparătoare a amfitrioanei. Avea să cultive, ca un crez moral manifest, prietenia literară; bogate
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
1903; Le Visage émerveillé, Paris, 1904; La Domination, Paris, 1905; Leș Éblouissements, Paris, 1907; De la Rive d’Europe à la rive d’Asie, Paris, 1913; Leș Vivants et leș morts, Paris, 1913; Leș Forces éternelles, Paris, 1920; Poésies, Paris, 1920; Conte triste avec une moralité, Paris, 1921; Leș Innocentes ou La Sagesse des femmes, Paris, 1923; Leș Climats, Paris, 1924; Le Poème de l’amour, Paris, 1924; Passions et vanités, Paris, 1926; L’Honneur de souffrir, Paris, 1927; Elenă Văcărescu, Anna
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
models for practitioners”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Ciccourel, A. (1974), Cognitive Sociology, Free Press, New York. Cloward, R.A., Ohlin, L.E. (1960), Delinquence and Opportunity, Free Press, New York. Conte, M., Tannenbaum, A.S. (1978), „Employee. Owned companies : Is the diference measureable?”, în Monthly Labor Review, vol. 7, nr. 101. Coser, L. (1955), The Functions of Social Conflict, Free Press, Glencoe. Coser, L. (1969), „Some social functions of violence”, în S.
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]