3,537 matches
-
mine privindu-te cu chipul meu! Prietenul meu Vlad a intuit perfect ce nu mergea între noi, știind cum sè puncteze în competiția masculinè care s-a declanșat între noi încè din acea zi în care amândoi, de la fereastrè, am contemplat-o trecând prin curtea universitèții, îndrègostindu-ne instantaneu și concomitent de ea, Cum sè-i explic Corinei cè ori de câte ori fèceam dragoste cu ea îmi revenea în minte cu o uluitoare și dureroasè claritate o scenè neîntâmplatè pe covorul copilèriei mele, o scenè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el, cu o imperceptibilè crispare a buzelor și cu o licèrire stranie în ochi, cedând, Bine! apoi, se așazè din nou pe scaunul meu, la calculatorul meu, ocupând biroul meu, acaparând tastatură mea, ignorându-mè ca si cum aș fi plecat deja, Eu, contemplându-i arcul dulce al spatelui, pèrul mètèsos, cuprins subit de o furie neputincioasè împotriva lui, a nerușinèrii cu care și-a însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am salvat, o urmèresc din spate cum cerceteazè ecranul, punând, fèrè sè atingè, degetul, pe fiecare iconițè, gèsind! Da! Am gèsit! Dè dublu click, îi cer eu de pe coridorul Institutului, Ea executându-se, Da! apoi, tècere, Ce e? Matei, nerèbdètor, contemplând aburii lèptoși de pe acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Ea citind, I love you, încè de când au început sè aparè pe ecran primele litere, am știut ceea ce voia sè-mi spunè, șo easy to say love! Matei, ce e asta?! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
s-au scurs parcè veacuri, iar de la petrecerea directorului meu, când am plecat împreunè cu mașina roșie, am sentimentul cè au trecut mai multe ere geologice, Ea conduce, iar eu, în dreapta, cu scaunul dat mult în spate, o urmèresc vrèjit, contemplându-i, în lumina farurilor mașinilor care vin din fațè, profilul, Din fațè, tiruri lungi trec pe lângè noi fècând că, în urma lor, aerul sè facè valuri uriașe care, dacè n-aș ține bine de volan, ne-ar ridică pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale existenței, ca și despre lumina care risipește tenebrele haosului. A căuta Lumina, a contempla Lumina, a urma Lumina sunt îndatoriri de onoare ale oamenilor cu adevărat aleși. Ridică paharul, îl clătină și examină încântat transparența, culoarea, remanența licoroasă. Apoi veni mai aproape de prinț.) Aveți în mine cel mai bun ghid. Lăsați-vă condus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zece pân-la Mana: șoseaua bună, pietruită... Ne apropiam de sat, când maică-ta Îmi cere să opresc. Cică să vedem ceva - când te opintești În pedale, cu cineva pe cadru, chiar dacă povara-i dalba-ți soțioară, nu-ți arde de contemplat peisajul... Opresc - și ce vedem? Pe stânga, Între șosea și poala pădurii, pe o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la Ciocâlteni; la noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie, de arșiță; și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul pe pat și-a contemplat diversele costume care stăteau înșirate în fața ei. Poate asistentă? Nu, purtase costumul ăla cu două săptămâni înainte. Atunci poate costumul de dominatoare? Nu, îl folosise numai o dată cu James, iar el, spre deosebire de ceilalți iubiți din trecut, nu fusese tocmai încântat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
va mai surâde norocul? în curând vom îmbătrâni, ne vom pierde forțele și ne vor devora. Căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandant al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii pe care nici o adiere de vânt nu reușea să-i unduiască și cerul de un albastru albicios, ce-ți rănea ochii doar cât îl priveai. Se gândi la familia lui: la soția pe care o pierduse și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noastre. — Mubarrak o să mă ajute să fac rost de ele. Se îndreptă spre ușă. Cu permisul dumneavoastră, o să vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la salutul său, închise casa de bani și rămase nemișcat, cu picioarele pe masă, contemplând harta. Surâse abia perceptibil, satisfăcut că acceptase propunerea. Dacă lucrurile ieșeau rău, pierdea șase oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în patru până la noi ordine. — Am înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu postul din Tidiken. Cu locotenentul Razman. Anunță-mă când ai legătura. Se îndepărtă să se plimbe singur în noapte, contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau, se simțea fericit acolo, la hotarul erg-ului, angajat în periculoasa aventură de a vâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau de a visa că a scăpat din acel iad făcea ca inima lui să bată dintr-o dată mai repede, anihilând nevoia lui de a se transforma într-un „om-piatră“. Dar reușise, și acum se trezea dintr-o lungă cumpănă, contempla amurgul și își punea mintea la lucru deșteptând-o din somn, pentru ca, la rândul ei, să-i pună corpul în mișcare, să facă să curgă sângele și fiecare din mușchii săi să-și redobândească forța și flexibilitatea de care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că studiază raportul și acum contempla minaretul moscheii prin fereastră, fără să se miște din fotoliu, înclină ușor capul spre noul-sosit, ce se oprise respectuos la marginea covorului, și-l întrebă: — Care-i situația, Anuhar? Nici o veste despre targuí, Excelență. A dispărut. — Nu mă mir, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în picioare, își încrucișă brațele, își apucă rochia de poale și și-o trase peste cap, aruncând-o într-un colț. Corpul său puternic, tânăr și măsliniu, cu sâni mici și coapse tari, rămase complet gol, și sergentul Malik îl contemplă îndelung, fără să se oprească din legănat, ca și când i-ar fi făcut plăcere ideea de a prelungi cât mai mult acel moment, desfătându-se cu fanteziile sale în așteptarea clipei când avea să se dezbrace la rândul lui. Soarele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ore din douăzeci și patru. E pur și simplu o crimă o femeie pe care s-o ții mereu lângă tine, să-i sufli-n cur zi și noapte, iar în felul ăsta ți-ai face o idee despre cel care ești, contemplând-o neîncetat, până dincolo de cea mai grea sațietate, fiindcă niciodată nu-i de ajuns, mereu rămâne ceva de spus, de aflat, de pus În ordine. Vei fi plin de puterea iubirii care rabdă la nesfârșit, capabilă să te scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și peste toate astea, nu mai putea de bine. De atâta bine și fericire se prostise și se tâmpise. Zi după zi amâna... 13. Era ca și cum ar fi vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l privi drept În ochi. De ce-ar fi făcut una ca asta? — Era geloasă din cauza ta. E un motiv la fel de bun ca oricare altul. Derek arăta profund jenat. Își feri capul și se uită În poală, poate pentru a contempla În mod direct cauza tuturor necazurilor, care acum dormita În chiloți și făcea pe inocenta. Doi tineri ieșiră certându-se din bar și trecură pe lângă masa noastră. — Cum poate să-ți placă Altman mai mult decât Tarkovski? spunea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
da? Și pe ale mele, am zis plină de entuziasm, sperând că experiența ne va uni. Ți le-au dat Înapoi? — Ieri. Nu era nimic pe ele. Le spusesem și eu asta. — Nici pe ale mele. Adică, era evident. Am contemplat o clipă nerozia acestei afirmații, apoi am Întrebat: — Ți-au făcut necazuri polițiștii? Brian Își ridică umerii și-i lăsă din nou să cadă. Mușchii lui erau atât de masivi Încât aproape că am auzit cum au revenit În poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
figurii exprimând Îndoiala a lui Abu Taher, Omar se Înflăcărează și adaugă: — Nu sunt dintre aceia a căror credință nu Înseamnă decât groază față de Judecata de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful picioarelor, Hasan doarme deja, cu chipul sever și chinuit. Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări Îi străbat mintea, dar le Îndepărtează fără a căuta să le răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei persani care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați de nelegiuire, pentru că insinuează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mindil de mătase fină, gata să fie lăsat peste față dacă s-ar fi ivit vreun străin. Dar străinul se afla chiar acolo, și vălul rămânea ridicat. De astă dată, ochii ei priveau În depărtare, Îmi oferea putința să-i contemplu profilul, pielea Întunecată de un pigment atât de pur. Dacă blândețea ar fi avut o nuanță, aceea ar fi fost a ei; dacă misterul ar fi avut un licăr, acela ar fi fost al ei. Aveam obrajii jilavi, mâinile reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trimiteți-i un mesaj și amintiți-i că ați văzut-o la mine acasă. Un cuvânt din partea ei, și multe dintre piedici se vor netezi. XXIX Cu corabia cu pânze până la Trapezunt, Marea Neagră e liniștită, prea liniștită, vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o carte Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară, urmărirea continua. Trei perechi de ochi surâzători mă contemplau, trei femei al căror păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]