33,831 matches
-
în cazul altor mijlocitori de colaborări artistice, de la Lorenzo de Medici la Ambroise Vollard, paginile care-i sunt dedicate în manuale de istorie a artei sunt mai numeroase decât cele consacrate unor creatori nu tocmai anonimi care i-au fost contemporani.
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
a apărut în Scînteia, ziarul partidului, iar dedesubt era o explicație dată de ziaristul care scrisese articolul: „Cetățeancă din Glod plîngînd la moartea Tătucului Stalin. Imaginea arată emoția pe care o trăiește omul simplu în fața acestei mari tragedii a istoriei contemporane”. Catinca a aflat de poză și de ziar de la Țepordei care i-a cedat ziarul contra a doi saci de cartofi. Deși știa că nu e adevărat, că ea plînsese soarta nenorocită a bărbatului ei și nu moartea lui Stalin
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis Pawel Huelle, unul dintre cei mai cunoscuț i prozatori polonezi contemporani, s-a născut în 1957, la Gdansk, unde a urmat studii filologice. A lucrat ca jurnalist, a fost angajat al federației Solidaritatea, a predat literatură, filosofie și istorie. A fost director al televiziunii din Gdansk din 1994 până în 1999. Cărțile
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
ortografie par a se generaliza în noile generații. Luci și vărul ei Little Foot La nord de Johannesburg, în Valea Blauawbankspruit, doi speologi sud-africani au descoperit scheletul uni humanoid vechi de 2,5-3,5 milioane de ani, ceea ce îl face contemporan cu faimoasa Luci, strămoașa considerată a fi cea mai veche rudă a omului. În regiunea cu pricina, de unde s-a exploatat aur de-a lungul secolului XX, există grote care adăpostesc oseminte datând de milioane de ani. Culese de arheologi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
alunga” din zonele desemnate prin hotărâre oficială și de a le distruge cuiburile. Ce-i drept, încă n-au fost emise permise pentru vânarea lor, dar, probabil, că momentul nu e departe. În stilul gândirii postmoderniste care domină în societatea contemporană, se vorbește deja despre un conflict între „interdicția culturală” de a vâna lebede și „dorința guvernamentală de a controla suprapopularea”. Culmea e că până și unele asociații cunoscute pentru rigoarea în apărarea florei și faunei, precum The National Audubon Society
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului, de memorie versus constituire
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
memoriei evenimentului originar, dar avertizează asupra posibilității eșecului în repetiția formală (deci infinit inutilă) a evenimentului, așa cum pacientul îl interpretase deja anterior întâlnirii propriu-zise cu terapeutul. Studiile heideggeriene, cu deschideri fie spre sursele presocratice, fie spre alte nume ale fenomenologiei contemporane, apelează uitarea în relație cu memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
fiind exponenți ai clerului catolic. În Occident, savanții s-au format sub bolți romano-catolice, iar Etimologiile episcopului Isidor, considerat drept ultimul savant al culturii antice, sunt o dovadă a cît de docți puteau fi purtătorii patrafirului cu purpură. În ochii contemporanilor, hispanicul Isidor s-a distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la elanul închinat obștilor mînăstirești adăugînduse grija de a ridica în Sevilla o bibliotecă ajunsă celebră prin valoarea textelor din rafturile ei. Scrise în ultimele două
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
clasice", a explicat consilierul patriarhal membru în echipa de coordonare a Catedralei Mântuirii Neamului, Vasile Crăcăuanu. Catedrala Mântuirii Neamului va reprezenta, atunci când toate finisajele vor fi executate, "și un simbol al tradiției construcțiilor sacre românești exprimată într-un limbaj arhitectural contemporan", a spus acesta. Corpul navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză
Catedrala Mântuirii Neamului: Şantierul a ajuns la ultima etapă, cea a fundaţiilor speciale () [Corola-journal/Journalistic/25613_a_26938]
-
alte informații” despre Ada, dar acest volum n-a apărut încă. Să sperăm că totuși... 2 Dumitru Micu, Început de secol. 1900- 1916. Curente și scriitori, Editura Minerva, București, 1970, p. 182. 3 E. Lovinescu, Scrieri, IV, Istoria literaturii române contemporane, Ediție de Eugen Simion, Editura Minerva, București, 1973, p. 521. 4 Transilvania, nr. 10/1922. 5 Const. Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970, p. 290. 6 Lucia Toader Gruzsniczki, op. cit. 7 E. Lovinescu, op. cit.
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
o dramatizare după Cartea cu Apolodor (în 1962), Ceasornicăria Taus (în 1967, în limba maghiară, la Timișoara) și Insula (în 1986, la Teatrul Dramatic din Brașov). Totuși, în tot acest timp - și în special în intervalul 1958-1966 -, Gellu Naum este contemporan, printr-un discurs complet desprins de locurile comune ale teatrului european, cu toate experimentele dramatice de ultimă oră, de la teatrul absurdului la cel epic. Pe cont propriu și subteran, în splendida sa izolare creatoare (și chiar în timp ce publica volume pe
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
ce se cuvenea a fi reînnoită, dacă nu chiar al realizării unei omeniri mai fericite.” În studiul Jazzul american în poesia germană de după 1945, Gregory Divers de la Washington University din St. Louis și-a fructificat dubla specializare (în literatură germană contemporană și jazz), precum și un stagiu ca bursier la Freie Universität Berlin prin anii 1980. Analizând texte de Ernst Jandl, Jens Gerlach, Volker Braun și Yaak Karsunke, universitarul american șia propus să demonstreze modul cum formele libere și structurile improvizatorice ale
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
criticul de film Cristian Tudor Popescu de cinefilul Cristian Tudor Popescu este un fapt esențial pentru a înțelege perspectiva sa asupra cinemaului, mai pretențios spus, viziunea sa „critică”. Criticul de film se situează cumva în actualitate, este mereu și nevoit contemporan cu filmele care apar, despre care scrie, alimentat desigur de o consistentă cultură cinematografică însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Wehler privilegiază structurile economico-sociale în locul oamenilor, autorul împărtășind premisa că istoria nu e făcută atât de personlități, cât de tipare impersonale a căror forță ghidează destinul popoarelor. Nuanța aduce izbitor cu interpertarea marxistă a istoriei, de unde și reticențele altor speciliști contemporani.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
prestigiosul Premiu Renaudot, dar și cu Prix des Prix, Prix de la langue française și Europese Literatuurprijs, volumul este biografia romanțată a lui Eduard Limonov. Cine este acest Limonov și de ce merită el atenția unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi contemporani aflăm încă din primele pagini ale cărții: „a fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; cerșetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; și acum, în imensa harababură postcomunistă
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Ni se oferă în schimb cîteva fotografii, menite a ilustra ravagiile timpului. Dau niște pagini mai încolo, la interviul consacrat poetei contemporane. Nu i se menționează nicio piesă
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Ni se oferă în schimb cîteva fotografii, menite a ilustra ravagiile timpului. Dau niște pagini mai încolo, la interviul consacrat poetei contemporane. Nu i se menționează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Iată în schimb vreo trei fotografii, menite... nu mai insist. Îmi scormonesc propria memorie, cu gîndul la poetul vremii noastre. Zadarnic! Nu-mi revine în minte nicio piesă
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
care se simte și care chiar este nedreptățit prin eșuarea efortului de a comunica un model ce continuă, în vremuri teribile, linia prozei interbelice, precum și o nouă arhitectură a unei proze care trebuie să transmită un text încărcat de intelectualitate, contemporan cu marile opere ale literaturii universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
felului în care se putea trăi, citi și gândi în subteranele intimității, într-o vreme dominată de vorbăria găunoasă a oficialității. Cred că apariția acestui volum va contribui decisiv la readucerea cărților lui Radu Petrescu în prim-planul literaturii noastre contemporane, mișcare desigur benefică pentru ambele părți.
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
sale mai pot oferi sugestii literaților de azi. Credem că da, întrucât multe din ele au un son profetic, specific unui scriitor dotat cu un fin simț al realității sociale. Astfel, multe din „diagnozele” sale par tablouri ale climatului literar contemporan: Eliot este foarte actual atunci când avertizează asupra pericolului reprezentat de pătrunderea în critica literară a unor influențe din cadrul disciplinelor sociale. Acestea, ne spune el, au consolidat legătura dintre literatură și viață, dar au diminuat rolul valorilor pur literare; „pentru ca o
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
atenția prin numărul mare de semnături reunite ale unor scriitori din toată țara prezenți cu texte valoroase: Barbu Cioculescu scrie despre balul mătușilor; Alex. Ștefănescu exemplifică, pe scurt, câteva „momente de splendoare a limbii române” regăsite în opera unor scriitori contemporani; câte o pagină de versuri publică Simona- Grazia Dima și Angela Furtună (a cărei poezie e comentată de Tudorel Urian); C.D. Zeletin își intitulează însemnările Cu gândul la jurnal; Paul Aretzu e autorul unui eseu despre „teologia părintelui duhovnicesc”, iar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
românii, după cum se știe, l-au luat în serios. Ei dau năvală nu ca să lupte, că vremurile s-au schimbat, ci ca să apuce înaintea altora tot ce se poate apuca. Dacă îți place să citești literatură, te vei duce spre contemporani. Dacă iubești literatura, vei recunoaște că, de pildă, câteva din cele mai frumoase versuri românești le-a scris Dosoftei: La apa Vavilonului Jălind în țara Domnului Acolo șăzum și plânsem. După ce i se taie capul, Vodă Grigore Ghica, pe bună
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
Gabriel Dimisianu Li se întâmplă și criticilor să se înșele, chiar și marilor critici, în legătură cu felul în care va evolua un scriitor contemporan. Sau în legătură cu felul în care va fi receptat scriitorul contemporan de conștiința generală, prezentă și mai ales viitoare. Interesul pentru scriitorul în cauză poate să fie mare, o vreme, poate să descrească, apoi până la indiferența față de el a cititorilor, până la
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Gabriel Dimisianu Li se întâmplă și criticilor să se înșele, chiar și marilor critici, în legătură cu felul în care va evolua un scriitor contemporan. Sau în legătură cu felul în care va fi receptat scriitorul contemporan de conștiința generală, prezentă și mai ales viitoare. Interesul pentru scriitorul în cauză poate să fie mare, o vreme, poate să descrească, apoi până la indiferența față de el a cititorilor, până la uitare, după cum poate și să renască în proporții nebănuite, surprinzătoare
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
poate să fie mare, o vreme, poate să descrească, apoi până la indiferența față de el a cititorilor, până la uitare, după cum poate și să renască în proporții nebănuite, surprinzătoare. Un proces care-i privește și pe clasici, de altfel, nu doar pe contemporani. Un subiect : Ion Creangă, un clasic. Despre Creangă, G. Călinescu a scris, în 1938, o carte esențială, a scris-o cu sentimentul că a închis acest subiect, de la care, de altfel, nici nu a vrut prea mult. Afirmă limpede: „Despre
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]