2,136 matches
-
nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale desfid moartea la fiecare pas. Poate că literatura și viața sunt consubstanțiale În contingență și exces, iar scrisul este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre salve de mitralieră, În obscuritatea fetidă a unui spital de campanie dezafectat. Emmanuel Adely vreau să-l sărut să-l ling să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu sunt compatibile cu fenomenele de sincronicitate. Dar, odată făcută această constatare, căile lor diverg. Jung pare să spere într-o generalizare a acestor postulate, capabilă să explice o ordine cauzală, incluzînd regularități de un tip nou: "relații inconstante prin contingențe"28. În schimb, Pauli pare să abandoneze orice speranță de a găsi o explicație științifică fenomenelor sincronicității acceptînd caracterul non-reproductibil al acestor fenomene: poziția sa e mai aproape de o filosofie a naturii decît de știința propriu-zisă. Desigur că e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici e confuzia". Iar la sfîrșitul scrisorii, sale Lupasco adaugă: "Vă zbateți, cu o extraordinară și eroică subtilitate, între un abisal paralelism leibnitzi-an, fără armonie prestabilită, al necesității și contingenței nedeterminate, improbabile și totuși constructive, și logica contradictoriului, care le înglobează și le leagă. Dar eu cred că pînă la urmă punctele noastre de vedere se vor apropia. De aceea, aș dori să continui această foarte importantă controversă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să spuie adevărul fără slăbiciune și fără amărâre, să fie drept fără asprime, cenzor fără oțărâre și clevetire, să n-aibă nici duh de partidă, nici însuși duh național". Exigență înaltă, greu de atins într-o profesie atât de supusă contingenței, însă demnă de a fi reamintită mereu, îndeosebi atunci când se uită că istoriografia e datoare a spune la nevoie și lucruri neplăcute. Sub pana transilvăneanului Georg Kraus, istoria apărea de aceea ca o sursă de stimulare a spiritului critic, una
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prezisă de o teorie explicativă - În care sunt specificate una sau mai multe din următoarele condiții: • Unele evenimente trebuie Întotdeauna să aibă loc Înaintea altora, succesiunea inversă fiind imposibilă. • Unele evenimente trebuie Întotdeauna să fie urmate de altele, pe baza contingenței. • Unele evenimente pot avea loc doar În urma altora, după un interval de timp specificat dinainte. • Anumite perioade de timp dintr-un studiu de caz pot fi marcate de clase de evenimente care diferă semnificativ de cele din alte perioade. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Boudon) înseamnă considerarea obiectului ca sistem, descoperirea și construirea coerenței realului prin ordinea și coerența simulacrului care este structura. A afirma că o realitate este sistem (și Saussure va vorbi tot-deauna de sistem și nu de structură), înseamnă a evacua contingența istorică, a narcotiza inițiativa libertății; or, nu toate obiectele se pretează la o tratare sistematică. De aceea imperialismul în acest domeniu este o violență practicată împotriva realului (cf. și Louise Millet & Madeleine Varin d'Ainvelle, 1972: 123).Semnificativ pentru investigația
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
modernitatea occidentală nu mai sînt acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum contingența, ambiguitatea, provizoriul "Universalul, generalul, atemporalul sînt subminate de valorizarea particularului, localului, temporalului" (L. Hutcheon, 1994: 107). În redescoperirea multiplelor identități (civice, etnice, culturale, de "gen" etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
progres, raționalitate, obiectivitate ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe experiment. Jocul încă nenormat dintre faptul că cineva concepe efectiv (faza contingentă a cogniției) la faptul că cineva materializează conceperea (realul ca rezultat al experimentului) sfidează logica stagiristă, dar mai ales pe cea a viului. Ruptura intervine pe traseul contingență experiment în situația în care se vrea mai mult de la experiment decât faptul de a se testa posibilitatea contingenței. Iluminismul rațional a pornit greșit de la ambiția de a-și neglija limitele, ca și când acceptarea acestora ar fi făcut irezistibilă asumpția că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
materializează conceperea (realul ca rezultat al experimentului) sfidează logica stagiristă, dar mai ales pe cea a viului. Ruptura intervine pe traseul contingență experiment în situația în care se vrea mai mult de la experiment decât faptul de a se testa posibilitatea contingenței. Iluminismul rațional a pornit greșit de la ambiția de a-și neglija limitele, ca și când acceptarea acestora ar fi făcut irezistibilă asumpția că există ceva (nedescris, nedemonstrabil, nevizibil, neperceptibil) dincolo de limite. Trebuiau să fie ocolite disjungerile de genul „gânditul și negânditul”, „descrisul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mitică și pe cea magică, pe care am numi-o, la un loc, ca fiind cogniția arhetipală. Semnificantul care unește cele trei căi cognitive ține de o absență, obținută prin simplificarea excesivă, prin abstracție sau prin credință. Căile cognitive ale contingenței, arhetipului și transcendenței elimină din natura (sau măsura) lucrurilor materiale sau spirituale rolul naturii umane sau cel puțin reduce acest rol la destin. Ele sunt căi ale cunoașterii reducționiste, mânate de criteriile purității logice și ale randamentului absolut. Toate explică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un spațiu al dublului abandon: copilul este abandonat propriilor nevoi și interese, pe de o parte, iar pe de altă parte, este abandonat "tiraniei grupului". În ceea ce privește abandonul copilului în voia propriilor nevoi și interese, aceasta înseamnă de fapt abandonul lui contingențelor prezentului, reprezentate de mediul familial și de spațiul multimedia. Nevoile și interesele copilului, dacă facem abstracție de acele nevoi și interese specifice supraviețuirii sunt interiorizate din viața măruntă a fiecărei zile petrecute în familie, cu grupul de prieteni, privind la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
in Debarbieux și Blaya, 2001). 25 În treacăt fie zis și reacționez ca filosof -, nu văd de ce faptul că un filosof este "bătrân" ar fi o garanție a desuetudinii. Argumentul este aici mai mult ad hominem decât epistemologic. * Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Ștefanov, All, București, 1998, p. 36 (n.trad.). 26 De altfel, este exact ceea ce fac analizele factoriale, care situează obiectele într-un spațiu multidimensional "învârtindu-se" în jurul axelor. 27 Curent de gândire care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ontologiei virtuale și a ideologiei postumanului. Entitățile virtuale care populează aceste spații conceptuale sunt cel mai adesea situate în zona liminală dintre realitatea fizic-materială și ficțiune (ca eroii din literatura și cinematografia cyberpunk, de la conștiințe umane upload-ate la inteligențe artificialeă, contingențe materiale și constructe ficționale. Se creionează astfel un imaginar tehnocultural situat atât în planul realității concrete, cât și în teoriile futuriste ale diverșilor ingineri sau artiști, teorii care la începutul mileniului al treilea par scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să zăbovim asupra altei chestiuni vulnerabile pentru ontologia virtuală, și anume problematica infomedicală care face de asemenea trecerea înspre noi teritorii existențiale, cu promisiuni care fascinează, dar și cu fragilități care tulbură, cu monstruozități de tip science-fiction, dar și cu contingențe palpabile și cotidiene. 1.6. Infomedicinatc "1.6. Infomedicina" Infomedicina reprezintă astăzi una dintre disciplinele care relaționează corpul și tehnologiile computerizate și suscită numeroase controverse științifice, filosofice, psihologice, antropologice, sociale și etice. În primul rând, orientarea de față continuă un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
promotorilor conceptului, ci intră în continuitate cu umanul, în același timp în care îl redirecționează pe acesta în ocurențele spațiului virtual. Astfel, postumanul se conturează cel puțin bidimensional în direcția continuității corporal-mintale a umanului și în direcția integrării sale în contingențe ontologice hibride. Spre deosebire de formele radicale ale postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care valorifică trupul uman. Realitatea fizic-materială și rezistența umană nu pot fi confundate cu imaginația, ficțiunea, sau spiritualitatea, în ciuda pretențiilor anumitor futurologi de a face preziceri cu statut gnostic sau mistic. Propunând teoria postumanismului moderat, mizăm în primul rând pe contingența spațiului virtual, așa cum se conturează în dimensiunile de corporealitate și de identitate, ca o conlucrare între conștiință și trup: precum identitatea nu se poate reduce la corpul material, aceasta nu poate subzista fără un substrat material, în cazul de față
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
punctul de vedere al feministei Rosi Braidotti (1994, 1996Ă. Pentru aceasta, utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist este „subiectul nomadic” (vezi capitolul al doilea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de a dori trebuie dat empiric, "fizic", iar acest principiu nu este dat în acest chip). Kant vorbește și despre finalitatea subiectivă (formală) ca întruchipare a frumuseții naturii apreciată prin gust și finalitatea obiectivă ca principiu prin care întemeiem "ideea" contingenței naturii; finalitatea obiectivă poate fi exterioară (utilitatea obiectului) sau interioară (perfecțiunea obiectului). Putem gândi, de asemenea, o finalitate fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
imagini" în dublul sens de icoană și de reprezentare, atunci ce devin teoriile democrației și pre-necesitățile lor care vizează informarea alegătorului rațional și cercetarea cooperantă printr-o deliberare politică a problemelor colective? Remarcăm aici modul în care comunicarea electorală, dincolo de contingențele tehnice, interpelează teoria politică. CAPITOLUL II COMUNICAREA ȘI EXERCIȚIUL PUTERII Alegerile nu ar putea epuiza întreaga activitate de comunicare politică, în pofida faptului că ele constituie momente foarte importante ale vieții politice, ale căror efecte se prelungesc dincolo de o secvență de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
structurii cosmosului"95. "Cunoașterea științifică" (subiect al unei satire virulente, în secțiunea "Letter Corked în a Bottle", din Eureka), la care se ajunge printr-un exercițiu riguros de logică, distruge armonia lumii, pentru ca, împărțind-o în fragmente, identifică doar adevăruri contingențe, parțiale și schematice, pe care le transformă, însă, în adevăruri eterne, generând, astfel, confuzia dintre legea formală și cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe, este știința ce avansează prin salturi intuitive. Așa cum Kepler "a ghicit" ("guessed") celei "trei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1986, p. 191) îl numește "povestea frumoasei adormite". Povestea decurge după cum urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub tirul critic a fost management-ul spațiului textual alocat personajelor clasice (Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) în comparație cu spațiul rezervat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" - clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" - este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național - convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei istoriei" și de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi bine înțelese de cei care nu s-ar interesa de modul în care a trăit, așa cum a avut dreptate să creadă Kant sau a afirmat Noica. Reprezentarea curentă a istoricilor filozofiei și culturii despre un drum al vieții supus contingențelor și vicisitudinilor de tot felul și un drum al gândirii care ar exprima libertatea creației nu i se potrivește lui Wittgenstein. El se asemăna cu foarte puțini gânditori ai trecutului, cum au fost, de pildă, Sfântul Augustin sau Kirkegaard. În
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]