2,276 matches
-
-L caută pe Dumnezeu este o permanentă luptă. Credința nu este ceva cu care te naști, ci este un lucru pe care-l dobândești pe parcurs. Desigur, la un moment dat, se ajunge la o limpezire, la acea armonizare a contrariilor. A.S.: E așadar un paradox... Steinhardt spunea că paradoxul, coincidentia opossitorum ar fi legea fundamentală a universului. R.D.M.: Cu siguranță. Descoperim paradoxul peste tot în natură; iată, lumina: undă și corpuscul. Cu cât pătrundem mai adânc în structurile creației întâlnim
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
diferențiate altfel decît printr-un exercițiu teoretic ce prezintă întotdeauna două alternative. Ambele participă la formarea ostracismului naționalist căruia rebelii statului i se sustrag mai mult sau mai puțin. Însă adeziunea și apartenența, expresii ale sentimentului național pașnic, reprezintă totodată contrarii ale naționalismului, soluții diferite pentru o abordare diferită a ideii de cetățenie sau de participare politică. Pentru a evita o simplă vorbărie însă, cel mai bine ar fi să considerăm aceste teorii drept simple puncte de reper. O întrebare esențială
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic decisiv, lăsînd astfel deschisă calea pentru populații și pentru conducătorii acestora, în perspectiva unui nou pact politic? Constituanții care se străduiesc aproape întotdeauna să concilieze contrariile ajung adesea la soluții neașteptate, pe care nici nu le bănuiesc. Fără îndoială este acesta și cazul constituanților spanioli cărora li se va aprecia, poate, clarviziunea. Două sînt principiile constituționale care se exprimă fără echivoc: preeminența cartei statului central în raport cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
oaselor lungi este îngroșată și hiperdensă, apar linii de osificare neregulate; dismorfii osoase: vertebrale, baza craniului, întârzierea pneumatizării sinusurilor; densificări osoase; creșterea volumului selar. La adultul hipotiroidian se notează hiperdensificare osoasă și creșterea volumului șeii turcești. La hipertiroidieni, procesele sunt contrarii. La copii se poate nota o accelerare a maturării osoase. La adulți se notează osteoporoză. 11. Markerii autoimunității tiroidiene Mediatorii autoimunității sunt autoanticorpii, limfocitele autoreactive și citokinele. Dozarea autoanticorpilor se poate face: prin fixare pe antigenul propriu (specifici), prin imunofluorescență
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic al lui Ra și identifică pe zeul solar cu Oceanul primordial. Dar unirea contrariilor este exprimată mai ales prin solidaritatea ocultă între Ra 55 Ne gândim, evident, la elitele religioase cărora le erau accesibile profundele semnificații ale acestor creații. 56 Op. Cit., pp. 223 sq. 57 Cf. Wilson, op. Cit., pp. 210 sq.; A Piankoff, Leș
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul inițiatic" al lui Adam a fost reinterpretat ca o pedeapsă pe deplin 7 Bisexualitatea divină este una din multiplele formule din "totalitate/unitate" semnificată de unirea perechilor de contrarii: feminin-masculin, vizibil-invizibil, Cer-Pământ, lumină-întuneric, dar și bunătate-răutate, creație-distrugere etc. Meditația asupra acestor perechi de contrarii a dus, în diverse religii, la concluzii îndrăznețe privind atât condiția paradoxală a divinității cât și revalorizarea condiției umane. 8 Cuvântul a fost apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Adam a fost reinterpretat ca o pedeapsă pe deplin 7 Bisexualitatea divină este una din multiplele formule din "totalitate/unitate" semnificată de unirea perechilor de contrarii: feminin-masculin, vizibil-invizibil, Cer-Pământ, lumină-întuneric, dar și bunătate-răutate, creație-distrugere etc. Meditația asupra acestor perechi de contrarii a dus, în diverse religii, la concluzii îndrăznețe privind atât condiția paradoxală a divinității cât și revalorizarea condiției umane. 8 Cuvântul a fost apropiat de evrei de vocabula E'den, "desfătări". Termenul Paradis, de origine iraniană (pairi-daeza), este mai tardiv
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "Rege peste naga"; or, Oceanul este "culcușul șerpilor naga"29. 67. Șerpi și Zei. Mitra, Aryaman, Aditi Această ambiguitate și ambivalență a lui Varuna este importantă din mai multe puncte de vedere. Dar mai ales caracterul exemplar al unirii contrariilor e ceea ce trebuie să ne rețină 24 Cf. G. Dumezil, art. cit., pp. 142 sq., cu bibliografie. 25 "El i-a înfrânt pe măyin-i prin măyă; acesta este laitmotivul a numeroase texte (Bergaigne, III, p. 82). Printre "vrăjile" lui Indra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitici atestați deja în sursele vedice; cf. G. Johnsen, "Varuna and Dhrtarășțra", p. 260 sq. atenția. Acest aspect constituie într-adevăr una dintre caracteristicile gândirii religioase indiene, cu multă vreme înainte de a deveni obiect al filosofici sistematice. Ambivalența și unirea contrariilor nu sunt proprii numai lui Varuna. Rig Vadă, încă (1,79, l), îl numea pe Agni "șarpe furios". Aitareya Brahmana (IE, 36) afirmă că Șarpele Ahi Budhnya este într-un chip invizibil (paroksena) ceea ce Agni este la modul vizibil (pratyakșa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care le implică orice efort de concentrare intelectuală. Pe scurt, Apollon reprezintă o nouă teofanie, expresie a unei cunoașteri religioase a lumii și a unei existențe umane specific grecești și irepetabile. Heraclit afirma că "armonia este rezultatul unei tensiuni între contrarii, precum aceea a arcului și a lirei" (fr. 51). În Apollon, contrariile sunt asumate și integrate într-o nouă configurație, mai largă și mai complexă. Reconcilierea sa cu Dionysos face parte din același proces de integrare care îl promovase la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o nouă teofanie, expresie a unei cunoașteri religioase a lumii și a unei existențe umane specific grecești și irepetabile. Heraclit afirma că "armonia este rezultatul unei tensiuni între contrarii, precum aceea a arcului și a lirei" (fr. 51). În Apollon, contrariile sunt asumate și integrate într-o nouă configurație, mai largă și mai complexă. Reconcilierea sa cu Dionysos face parte din același proces de integrare care îl promovase la rangul de patron al purificărilor ca urmare a uciderii lui Python. Apollon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și maternitatea, dar nu și dragostea și căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistența temelor contradictorii (de exemplu, virginitate-maternițațe). Imaginația creatoare a poeților, mitografilor și teologilor greci a ghicit că o atare coexistență a contrariilor poate sugera unul din misterele divinității. 94. Zeițele II: Atena, Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de tirania vieții acestuia și acesta nu e decât un pas în drumul spre exilarea voită și necesară în afara timpului. Atracția contrariilor este sesizabilă și într-un astfel de discurs, ca și repetițiile. Cuvântul reluat tinde să devină logos și, în tendința declamativă, este ceva din amprenta spiritului romantic. Poemul devine o mixtură de ideal, de spiritual și de concret, material ("să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
focul comorilor rămâne un simbol ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract totodată, vâlvătaie și pierdere în cenușă, începutul și finalul par astfel a se confunda, e o imagine spre care eul nu poate decât să tindă, având conștiința că nu e cu putință să aibă decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de necunoscut, dar și teama de a se pierde într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici însă trecerea câinilor prin sângele uman echivalează cu apropierea lentă de moarte; verbul "a linge" adesea utilizat ("Ploile-n haltă băloase, și-n stradă/ ling pălăriile", Oxidare, "un termometru umed a lins temperatura", Diagramă) nu mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul de nedefinit în care se zbate sufletul creatorului sunt uneori facile "munții mării negre" (asociația este oximoronică, nu pentru că alăturarea munte-mare nu ar fi posibilă, ci pentru că intenția este vădit aceea de a sugera o astfel de coincidență a contrariilor, înalt-adânc, lumină-întuneric, fapt relevat de variante ale poemului în care asocierea oximoronică este mult mai evidentă: "lasă-mă, insulă albă,/ în marea ta neagră"). Eul poetic se dovedește a fi însă ezitant, există atracția de a se pierde, de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului sau de "spațiul" inconștientului ("Am învăluit lumina/ Și întunericul nu s-a arătat;/ Lumina mea e întuneric/ Dar întunericul e divina gândire", Altul). Deși enunțurile sunt simple, esența mesajului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spune și numele este limitată de percepția care vine prin organele de simt. Dar în acest foarte sensibil univers, în ciuda aparent considerabilei opoziții reciproce între diferitele elemente care îl constituie, putem, de asemenea observa, dincolo de acest conflict o armonie a contrariilor produsă de Înțelepciunea Atotștiutoare. Astfel se ajunge la o simfonie reciprocă a creației în sine, opoziția reciprocă a naturilor conducând la ruperea lanțului de înțelegere. În același mod, între sensibil și inteligibil are loc și un fel de combinare și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
de persoana ușuratica și capricioasa. Spiritul de revoltă al Parizianului explică incitația permanentă a noului. Iar explicația acestui caracter este de ordin geografic și istoric: locuitor al unui oraș deschis tuturor influentelor, parizianul are mai multe fete. Această unitate a contrariilor constituie oximoronul, figură cea mai marcanta care caracterizează Pariziana. Totul se activeaza când se acumulează contradicțiile. Pariziana este ireductibila la o imagine tradițională, ea se plasează sub semnul unei ambivalente absolute, "sous șes aspects variés" [Uzanne, 1910, p.448]: tandra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este o "intersecție" de ambiguități, este locul de predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste, cum observa M.Epstein [1988, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
recunoscând că nu poate răspunde cu aceeași intensitate pasiunii lui: „Privirea ta mă arde” și că nu-1 poate Înțelege: „Deși vorbești pe Înțeles/ Eu nu te pot pricepe”. Totul stă sub semnul incompatibilității celor două lumi. Dragostea lor semnifică atracția contrariilor. Luceafărul expune diferența care-i separă: „eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare”, dar, din iubire, acceptă supremul sacrificiu cerut de fată, „fii muritor ca mine...”, prin aceasta afirmându-și superioritatea. Dacă omul comun nu poate aspira la condiția de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Didactica limbii și literaturii române în școala cu deficiențe de auz Prof. Cătălina Costandache Grup Școlar „Vasile Pavelcu” Iași Cultura și cunoașterea se află într-o permanentă dinamică a contrariilor care antrenează schimbări majore și în profilul mental specific omului. Educația rămâne o șansă pentru fiecare individ la o viață normală și frumoasă. În acest sens rolul unui educator este imens. Un bun profesor rămâne un cec în alb pentru
Didactica limbii ?i literaturii rom?ne ?n ?coala cu deficien?e de auz by C?t?lina Costandache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84365_a_85690]