2,759 matches
-
Ore și ore, până spre dimineață, am posedat-o amândoi, înfășurați în parfumul 112 sexului și subțiorilor ei, goliți de personalitate, de amintiri, de gândire, de voință, eliberîndu-ne în ea de substanța ființei noastre. Ceea ce în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din Floreasca stătusem până 165 la patru ani, înainte să ne mutăm în blocul de pe Ștefan cel Mare. De cum intram pe strada cu nume de muzician pătrundeam parcă în adâncul propriei mele minți. Peisajul se încărca de emoție, care devenea copleșitoare când mă apropiam de vila cea galbenă. Intram pe ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
desfășoară pe măsură ce vine în urma mea, mă îndepărtez la o distanță apreciabilă de copac, dihania s-a oprit rânjindu-mi cu colții, știam că nu-mi va face nimic dacă n-am rupt florile, nu-mi mai era frică, doar sentimental copleșitor că fusesem la un pas de minune și n-am îndrăznit, apoi portarul grădinii, un om de treabă, încearcă să mă consoleze, că știe el unde mai sunt flori din acelea și o să-mi aducă, dar eu știam că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
boltă și neștiutorul de carte, cine va crede când îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre Iisus neîndurătorul, lipsit, după spusa părintelui Varava, tocmai de copleșitoarea forță a judecății, învestit însă de Theo cu înfricoșătoarea putere a ceea ce nu se vede, dar se simte dincolo de culoare, teroarea culorii, cum o numea de multe ori Theo, fără ca Daniel să înțeleagă, ce pot eu acum să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe cu o putere căreia abia pot să-i rezist, prin pădurea tânără de mesteceni ce nu-mi ajung nici până la umeri, puieți plantați recent probabil, și-n fața mea se deschide întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sfârșit, o stea și luna, în doi, nu se privesc unul pe altul, depărtarea dintre ei n-are măsură omenească, ei stau acolo la masă, ultimii oaspeți, pentru mine, făcând sforțări dumnezeiești să nu se ridice de la masa praznicului lor, Copleșitoare pentru mine această lecție! Și parcă toate luminile s-au aprins dintr-o dată în întunericul nemărginit al sufletului meu în urma acestei tulburătoare dezvăluiri, Da, mă pot întoarce astăzi la mănăstire! Cred că soarele e trecut de amiază când mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ponturi, index de dovezi, rapoarte ale polițiștilor din teren și transcrieri ale interogatoriilor, toate înregistrate în ordine alfabetică. Neavând nimic de făcut și pe nimeni cu care să fac ceva, am început să răsfoiesc mapele. Cantitatea de informație era copleșitoare, mâna de lucru din spatele ei și mai copleșitoare, dar cel mai copleșitor era faptul că toate astea se întâmplau doar din cauza unei tinere prostuțe. Nu știam dacă să închin în cinstea lui Betty Short sau s-o smulg de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din teren și transcrieri ale interogatoriilor, toate înregistrate în ordine alfabetică. Neavând nimic de făcut și pe nimeni cu care să fac ceva, am început să răsfoiesc mapele. Cantitatea de informație era copleșitoare, mâna de lucru din spatele ei și mai copleșitoare, dar cel mai copleșitor era faptul că toate astea se întâmplau doar din cauza unei tinere prostuțe. Nu știam dacă să închin în cinstea lui Betty Short sau s-o smulg de pe pereți, așa că, în drum spre ieșire, m-am prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale interogatoriilor, toate înregistrate în ordine alfabetică. Neavând nimic de făcut și pe nimeni cu care să fac ceva, am început să răsfoiesc mapele. Cantitatea de informație era copleșitoare, mâna de lucru din spatele ei și mai copleșitoare, dar cel mai copleșitor era faptul că toate astea se întâmplau doar din cauza unei tinere prostuțe. Nu știam dacă să închin în cinstea lui Betty Short sau s-o smulg de pe pereți, așa că, în drum spre ieșire, m-am prezentat la recepționer, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noroc, bănuiesc eu, zise Logan. Gluma era forțată, dar doctorul zâmbi puțin În spatele măștii sale. Arătă spre trusa deschisă, iar Logan Își luă o pereche de mănuși din latex și o mască. Mirosul dispăru dintr-odată, Înlocuit de un iz copleșitor de menthol, care-i făcu ochii să lăcrimeze. — Vicks VapoRub, zise doctorul Wilson. Un truc vechi de la patologie. Acoperă o mulțime de păcate. — La ce ne uităm? Dă, Doamne, să fie Peter Lumley. — Greu de zis. Bietul micuț a putrezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
autopsia era deja În lucru de ceva vreme. Era o treabă neplăcută, cu miros rânced, iar Logan stătea cât putea de departe de masa de disecție. Dar nu era destul de departe; chiar dacă ventilatorul morgii mergea la capacitate maximă, mirosul era copleșitor. Cadavrul dăduse pe afară când cei de la Biroul de Investigații Încercaseră să-l ridice din morman la fermă. Trebuiseră să adune ce mai rămăsese din organele interne de pe podeaua adăpostului. Toți din Încăpere aveau echipament de protecție: salopete albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o părere prea bună despre sine, dacă îndrăznea să-i vorbească astfel, fără să se controleze. Nu-i răspunse, singurul indiciu al gândurilor sale fu privirea, irisurile verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcu palid precum marmura gălbuie care îi plăcea atât de mult lui Tiberius. Toți sunt încă în viață, adăugă. Prin intermediul acelor oameni, puterea senatorială și cea imperială se confruntau acum zilnic. Într-o clipă, Callistus văzu că numărul dușmanilor era copleșitor. Afară, în vechiul atriu din Domus Tiberiana, se înghesuiau funcționari și curteni neliniștiți, fiindcă se răspândise vestea că fuseseră găsite niște secrete din vremea lui Tiberius. Callistus își trecu mâinile slabe pe deasupra foilor. Împăratul spuse: — Nu Tiberius mi-a condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit În noi dragostea cea omenească. Și te-am simțit pământ, lut aspru, crispat de sevele primare. Și peste tot Întunericul, a izbucnit din nou, cerul zilelor de mai, copleșitor de albastru... 29 ianuarie 1965 (vineri) Lui Martin. Rămâi cu bine, chip cioplit În marmura iubirii mele, și tu, suflet pe care nu l-am putut Învinge niciodată, rămâi cu bine... O, potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Stacey i-ar trece vreodată prin cap să preia inițiativa, ca să zic așa. Oare... Charlie C e fată scumpă e! Știa că sunt trist și mi s-a dăruit exact la momentul potrivit: are o bunătate instinctivă și o generozitate copleșitoare. Mă temeam destul de tare că și-a pierdut interesul pentru mine, iar acum e clar că mă iubește la fel de mult cum o iubesc eu. Ce bărbat norocos sunt. E adorabilă; minunată. Aproape că făcusem dragoste de atâtea ori, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă Adriana nedumerită. Vor să ne vândă ochelarii ăia de soare? I se păru un efort copleșitor ca să răspundă. Emmy simți cum i se încleștează gura și nu poate să scoată niciun sunet. Părea un lucru simplu să explice că, de fapt, ochelarii aceia erau ochelarii ei, dar în ciuda eforturile depuse, nu reuși să scoată niciun sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în sălile sacrosancte ale Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea și clătină din cap prefăcându-se că înțelege. Este pentru prima data? Adriana își reveni repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
senzația că putea să dispară cu totul în gura lui. Niciunul dintre ei nu și-a ridicat capul de pe pernă; se răsuceau și se sărutau, atât de tandru și de ușor până când ceva s-a produs și dorința a devenit copleșitoare; dinții se încleștară, unghiile se înfipseră, mâinile apucară și traseră. După aceea Leigh și-a odihnit capul pe pieptul lui și, cu ochii pe jumătate deschiși, s-a uitat la Jesse și a văzut că era treaz și o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el și cu Basie Își recunoscuseră partea În această schemă a rațiilor suplimentare, orice sentiment de vinovăție dispăruse. Jim observă cît de diferit era Basie față de tatăl său, În această privință. Acasă, dacă făcea ceva rău, consecințele păreau să fie copleșitoare, zile În șir. Cu Basie, acestea dispăreau instantaneu. Pentru prima dată În viața lui, Jim se simți liber să facă ce voia. Tot felul de idei capricioase Îi treceau prin minte, ațîțate de foame și de tentația de a fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară a podișului castilian și întinderile de pini și văzduhuri copleșitoare, pe care însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pérez Galdós (1843-1920), probabil cel mai mare romanceir spaniol de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye. Aici, ca și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească în câteva ore ca să hrănească bebelușul. Dar eu am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai bine să rămână anticar. —Am iubit New Yorkul, era un oraș care punea o patină pe toate lucrurile din Europa, până și pe propriile amintiri. Era ceva atât de altfel, de necunoscut, încât scotea din forță și vitalitate forme copleșitoare, atât pe lumină, cât și pe întuneric. Ceea ce pierise era lăsat să piară ca niște rămășițe frumoase, piese de colecție cu care se puteau încă face afaceri rentabile. Și tata, care de obicei părea atât de zgomotos și de categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]