3,263 matches
-
prin hârtii, apoi am privit-o în față. ― Știi ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da. ― Nu cumva frica te-a făcut să-ți închipui toate astea? ― Eram un om normal, răspunse ea, când au început să crape becurile și au apărut dresorii. ― Dar cine sânt dresorii ăștia? De unde au apărut? ― Nu știu, ridică Eleonora din umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-ar fi plecat, m-aș fi îndrăgostit poate de ea și aș fi fost salvat atunci. Puteam aștepta liniștit. Dacă nu cumva chiar dragostea era trenul pe care-l așteptam. Acum coaja din jurul meu nu mai are cum să crape. Și, bineînțeles, nu vine nici un tren. De fapt, v-am spus; nu mai aștept trenul demult. O mai aștept pe Eleonora. Nu-i așa că e mai important să aștepți pe cineva decât un tren? Dacă nu vine, voi încerca un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși răspunsul mă înghețase el însuși, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
schimb, Cici, care se uita la mine într-un fel ciudat. Poate că mă plăcea, cine știe? Păcat că nu era pe gustul meu, altfel... Uite, o idee: să m-apuc să-i fac culte lui Cici, așa, numai ca să crape de ciudă Mihaela. Prins în ițele acestui gând, am luat-o agale pe Calea Victoriei. În dreptul Teatrului Național m-a oprit Dolly, cu o explozie de veselie. ― Încotro, Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ― Mă prepar pentru examene
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Când am invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela de a stârni gelozia Mihaelei. Lucrurile, în închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cam scump. Face, firește, dar să lase mai jos pentru noi. De obicei vânzătorul cere mai mult ca să aibă de unde scădea. În orice caz, trebuie tocmă multă, tocmă la sânge. Am trimis tatei o telegramă să vină imediat. Aș fi crăpat de ciudă scăpând o ocazie atât de rară de a pune mâna pe locuința lui Coleșiu. Tata sosi fără întîrziere și după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o telegramă să vină imediat. Aș fi crăpat de ciudă scăpând o ocazie atât de rară de a pune mâna pe locuința lui Coleșiu. Tata sosi fără întîrziere și după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându casa cu o jumătate de milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cât de mult vă apreciez. Sunteți familia mea! Nu vă pot spune decât: mulțumesc că existați! Altam Bianca Clasa a IX-a Miezul iernii E miezul iernii. E atât de frig afară, încât, dacă ar fi pietre prin jur, ar crăpa. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârșit. Marea de alb ce mă cuprinde de peste tot îmi trezește emoții și bucurie în același timp. După câteva luni în care natura părea că se zbate să supraviețuiască, chinuită de vânturi năpraznice
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nume / portarul își înghiți decorațiile / iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. Și uite că într-o zi moare un locuitor, un lingurar mai înstărit. Era prin luna decembrie, în postul mare și dăduse un ger de crăpau pietrele de frig. Preotul era așteptat de familia respectivă și împreună cu ei m-am bucurat să-l văd coborând când călare când pe jos dealul pleșuv din partea de răsărit a satului. Era stană de frig. L-am invitat în școală
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a pus în iesle în loc de leagăn, așa cum v-a legănat pă voi mama voastră, că urlați ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică, de neputință a civilizației. Tot ce a reușit omul aici a fost să construiască o șosea. În rest, de o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Hadâmbul și Sfântul Sava, erau închinate la Sfântul Mormânt. Așa stând lucrurile, patriarhul se purta ca și un stăpân pe moș...lu...” Îl ascultam...dar ultimele vorbe nu le-am mai auzit... Alunecam deja pe apa călduță a somnului...Se crăpa de ziuă când glasul călugărului a răsunat iarăși la căpătâiul meu: Trezește-te, fiule! Ești tot numai o apă. Ești leoarcă de sudoare... Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
participând la parastasul de an - după decesul doctoriței Elisabeta Ghica, fosta mea elevă la cl.V-VI la Priponești în perioada 1948-1950, urmând să plece după miezul nopții la București, la înmormântarea unei rude apropiate. Și afară un ger de crăpau pietrele. Se află oameni morți din cauza gerului la noi, dar și în alte țări. La TV se spune că Europa - de la Atlantic la Urali e sub imperiul gerului. Prea ne obișnuisem în ultimii ani să trecem peste iarnă direct la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai puțin, În pijamaua lui de mătase; se oprea cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O să le mai lungească, pentru primele zile de școală, uniformele de anul trecut, pentru ca Santiaguito și Bobby să le poată folosi pînă erau gata cele noi. Îi rugă cu glas tremurător să-și pună hainele și amîndoi o ascultară, furioși, crăpînd de căldură și foindu-se tot timpul fiindcă Îi Înțepa cu acele, iar ea, cu creta În mînă, făcea semne după ce le lua măsurile. — Anul ăsta ți-a venit și ție rîndul, spuse ea cu o pronunție impecabilă văzîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva În loc de răspuns și Își umflă și mai tare pieptul. Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cu adevărat plăcut să te afli pe stradă la ora aceea matinală și să simți că sufletul ți-e copleșit de bunătate; Încerca o senzație de adîncă mulțumire pronunțînd cuvinte ca: zori, faptul zilei, utrenie, liturghie, dis-de-dimineață, cînd se crapă de ziuă... Bineînțeles că nu era atît de devreme, dar fusese liturghia de dimineață și strada era pustie și ea simțea o răcoare interioară, numai băile de sare avuseseră asupra ei același efect... „Nu Întotdeauna“, Își zise cîteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul pe ea și părînd gata să strige din nou, fără mînie, ce-i drept, fiindcă Țanțoșa, cînd țipa, alunga mînia, făcînd loc calmului ei de ființă care are Întotdeauna dreptate. Juan Lucas le propuse să meargă la golf cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ureche, iartă-mă, Cinthia, rămîi cu bine, mămica are dreptate, să mă culc?, vezi?, tu știi tot cînd mă uit la tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît. Curajos. A adormit cu un nod În gît, cînd se crăpa de ziuă, dar a adormit Întorcîndu-se cu spatele la scrin. Puțin mai tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară, uitase să suie la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mi trăbă un înțălept ca chine să-mi gheșlușască. Numa’ că nu șchiu ghe ce-o avut întîzîierea asta așe ghe mare” “Tălică crez că nu ești întreg la minte” “Mă, cum vorbești cu mine? Ia vezi, să nu-ți crăp turcescu’ ăla de-l ții între umeri, tu nu vezi că nu vine nici un tacsiu!? Hai cu otobuzu! Ce să mai dai atâția bani pe tacsiu? C-un leu acolo, maxim doi, am ajuns” “Da’ nu ți-ai făcut socoteala
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard -, orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cine a făcut toate chestiile astea? Deci uită-te și tu! De cât timp ține chestia asta? Eu unde-am fost toată viața mea? Trecură câteva minute până când Karin se opri din tremurat. Odată, în urmă cu opt ani, îi crăpase buza cu un dos de palmă pentru că-l făcuse „cretin neserios“. Acum ar putea să-i facă rău de-adevăratelea fără ca măcar să-și dea seama. O să rămână blocat aici pentru totdeauna, cu mințile mai rătăcite decât tatăl lor, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici măcar „bau“ la ea fără să cadă în genunchi și să dea din ea nume de sfinți mărunți. Mai ții minte cartea aia, Mark? Aia pe care o lua peste tot cu ea și care te făcea pe tine să crăpi de râs? Iisus îți umple golul? Și ziua aia în care s-a prins în sfârșit de ce râdeai? Amândoi stau acolo, lângă ciotul de platan, chicotind ca niște adolescenți drogați. Se stârnește vântul și se face frig, repede. El vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât să crape. Vrei ca lumea să-ți spună...? Își mușcă buza de jos și se uită în altă parte. Când vorbește iar, parcă ar fi o prezentatoare de știri. — Când o să fii acolo, o să te ții și de vizite? Fața îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]