3,198 matches
-
pauvres femmes sans défense" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.292]. "Outre leș volants de point d'Alençon, douze mètres à mille francs, cachés au fond d'une manche, elles trouvèrent, dans la gorge, aplatis et chauds, un éventail, une cravate, en tout pour quatorze mille francs de dentelles environ. Depuis un an, Mme de Boves volait ainsi, ravagée d'un besoin furieux, irrésistible" [ibidem, p.459]. 273 "Dans leș batailles meurtrières de la finance la Méchain était le corbeau qui suivait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
încercărilor în toate genurile și în toate stilurile, a premiilor școlae și a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate în revistele de copii". Vezi Luiza Bratu, op. cit., p. 222. 512Debutul propriu-zis se va face, de fapt, în revista "Cravata roșie" (1954), reînnoit în "Tribuna" (1959). (Informație preluată din Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396). 513 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396-397. 514 "După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică, apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să fie primită de dânsul. devenise scopul. Pe tovarășul Lascu îl cunoștea toată lumea, îl saluta fiecare om pe stradă. Era o apariție când îl vedeai, un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, îmbrăcat tot timpul în costum, cu cravată, puțin trist - îi murise soția cu vreo patru ani în urmă -, nu trist, ci sobru, puțin încărunțit înainte de vreme. De-l întâlneai într-o zi pe stradă, povesteai și acasă evenimentul. (Acum Magdalena nu numai că nu ațipea în fața televizorului
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
văzu pe funcționarul care îi strigase numele luând loc la o măsuță și pregătindu-se să noteze ceea ce va solicita ea. Tovarășul Lascu, la fel de distins cum îl cunoștea de pe stradă (și din gândurile ei), cu cămașa imaculată și cu o cravată sobră, aștepta și el. Numai că Magdalena uită tot-tot. Vă ascult, tovarășa! îl auzi pe tovarășul Lascu. Însă tovarășa, în loc să încerce să-și amintească motivul pentru care luptase atât de mult să ajungă în această audiență, se străduia din răsputeri
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
Tot în acele zile am descoperit că eleganța sa, cu care mă interpelase totdeauna, ținea mai mult de grija minuțioasă cu care-și întreținea, purta, schimba și combina ca într-un joc de cărți îndelungt exersat cele trei costume, cămăși, cravate și pantofi. Cât despre pardesiul cu guler de astrahan, probabil unic la Montréal, păturit neglijent într-o seară cu eticheta în afară, fusese fabricat în România de bună seamă pe vremea când avea pistol în dotare și acces la depozitele
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
făcute din „zefir” sau din stambă. În materie de încălțăminte, cel mai adesea erau folosite ghetele chevreaux, box sau toval, în vreme ce ghetele de lac erau rezervate clientelei cu stare. Acestea puteau fi „asezonate” cu diferite articole de galanterie - gulere, manșete, cravate, batiste, mănuși, butoni, bretele etc. -, puse la dispoziția băcăuanilor de magazine precum „La Derby”, „La Carnaval”, „Magazinul Englez” - Blumenfeld & Gropper sau de „Magazinul General”, deținut de Haim Löbel. În ceea ce privește moda feminină, începutul secolului al XXlea despovărează ținutele doamnelor de crinolină
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
al iubitului Conducător. Modificări importante au survenit și în privința vestimentației cu care oficialitățile trebuiau să se afișeze la aceste evenimente. De pildă, pentru sărbătorirea zilei de 16 octombrie 1936, consilierii municipalității băcăuane au fost obligați să poarte următoarea ținută: „frac, cravată, mănuși albe și decorațiuni”. În aceste zile, autoritățile publice și școlile erau obligate să înceteze orice activitate și să arboreze drapelul național. În fiecare an, sărbătorile prilejuite de Zilele Naționale ale României au prilejuit organizarea unor solemnități de amploare - 24
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
grăbește-te, i-a spus lui tata, că n-avem chef să pierdem toată noapte cu voi!>>. Între timp, a intrat pe ușa din spate un alt securist tânăr îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cu cămașă albă și cravată roșie, bine-nțeles, tot cu un pistol în mână, lăsând la ușă drept gardian pe milițianul din sat care participa la acțiune. Mama a început în graba mare să-i pregătească tatălui meu un bagaj minimal, adică, indispensabili mai groși
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
regulate, dar osoase, accentuate; nu e lipsit de frumusețe. Sprîncenele tari, urmînd arcadele aparente numai pînă la jumătate, încadrează niște ochi mari, verzi-negri, care par codați cînd privește lung-miop. [...] Poartă o haină neagră de lustrin, cu gulerul încheiat sus, peste cravata de mătase de culoarea inului. Mustața ca puiul de vrabie." Am observat deja la Caragiale o instabilitate funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe Mateiu, după primul război mondial, așteptînd în anticamera unui ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după tradiția desuetă a dandysmului de pe vremea lui Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în stradă pentru a-mi spune că regelui i-a plăcut cartea mea"; "Fac cunoștință cu Goga. L-am văzut pe Goga, va trebui să nu-l slăbesc"; "I. Pillat. Stăruiesc pe lăngă el să ceară pentru mine lui Lapedatu cravata de comandor al Coroanei României." "Incendiul casei lui Tușchi Caragiale" este consemnat printre altele de felul: "Vizitiul restituie 20 lei" sau "Pierdut în auto, după miezul nopții, 94 lei." Sînt notate cu minuțiozitate numele doamnelor ale căror saloane le frecventa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sociale. Comportamentul este unul ostentativ și caută să asigure apartenența la un grup sau o categorie socială exclusiviste. În întreaga lume există magazine de lux, unde produsele au prețuri exorbitante, chiar și pentru articole simple și mici, cum este o cravată sau o geantă (de pildă, la casa de modă Louis Vuitton, cea mai ieftină geantă costă în jur de 500 euro, iar altele pot ajunge până zece de mii de euro)152. Tocmai de aceea economiștii folosesc diferențiat conceptul de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
din acela bun, făcut de mine alaltăieri! - Bine, Iancule, dar nu mă grăbi, că trebuie să mă îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos, pus la cravată, în mâna dreaptă cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pufi nu se sfia să pună în funcțiune varga sau linia în trei muchii, așa că palmele noastre arătau ca niște plăcintuțe iar în ochi încă nu se uscaseră lacrimile. Ne făcuseră pionieri cu ocazia înființării primelor detașamente, în 1949. Aveam cravate din pânză „americă”, vopsite de mamele noastre, cravate care se decolorau la soare și de atâta spalat. De multe ori se mai rupeau și la joacă, când ne păruiam între noi. Vă mai amintiți de acele „angajamente” făcute pe câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
varga sau linia în trei muchii, așa că palmele noastre arătau ca niște plăcintuțe iar în ochi încă nu se uscaseră lacrimile. Ne făcuseră pionieri cu ocazia înființării primelor detașamente, în 1949. Aveam cravate din pânză „americă”, vopsite de mamele noastre, cravate care se decolorau la soare și de atâta spalat. De multe ori se mai rupeau și la joacă, când ne păruiam între noi. Vă mai amintiți de acele „angajamente” făcute pe câte o bucată de hârtie mai groasă și pictate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la bătaie. Au fost câteva ocazii de acest fel. De Țuți nici nu mai vorbesc, dădea cu pumnul repede, fără să mai stea pe gânduri, încât trebuia să intru și eu în încăierare, nu-l puteam lăsa singur. Aveam amândoi cravata ruptă, pumnii zdreliți, pantalonii rupți, mutrele pline de sânge, ne spălam la cișmeaua din curtea școlii și de multe ori întârziam la ore, cu toate că eram văzuți ca elevi buni. Iar ele, cele două fete intuiau și vedeau totul și se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mi spusese Țuți, plus chestia cu cerneala pe care mi-o vărsase pe caietul de caligrafie, a aprins focul. Vechea ură pentru fiul bogătașului a izbucnit spontan, și dădeam în el orbește, fără milă. Băteam în el cu ură, încât cravata și cămașa lui frumos călcată erau acum pline de sânge. Iar Olga cu Elena râdeau într-un colț, lângă ușă, dar cu o oarecare admirație pentru învingător. Nu știu cine l-a chemat pe director, domnul Budacea, care era și dirigintele nostru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-a auzit în toată Moldova cântece pe patru voci, patriotice și populare, dar noi, eu și Țuți nu ne gândeam atât la faima școlii ci la faptul că eram aproape de dulcineele noastre, acele copile cu părul șaten și cu cravate decolorate, din pânză proastă. Și când am coborât scările din coșmelia aceea de pod cu aerul încins, ne țineam de mână, dar distant și nu ne spuneam nimic, pentru că în clipele acelea limbajul dispăruse în neant. ... Au trecut anii, așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mare s-a deschis prin forța mulțimii, năvălind spre noi tot felul de rude și prieteni, încât ofițerii, zâmbind, au făcut semn gradaților să se retragă. Stăteam jos, pe asfalt, într-un costum uzat, cu claia de păr și cu cravata la gât strâmbă, crăcănat, udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și mine, într-un costum gri, bea și el dintr-o sticlă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pot ajunge la tine, nu-ți pot da semn că mai exist!” Și eu îți răspund: „Tu poate nu mai exiști, corpul tău se află în cavou după acest noian de ani, oasele tale sunt învelite într-un costum, cu cravată, cu pantofi, cu păr cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în țărână, în lada aceea de stejar masiv, da, te închipui așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și plin de importanță, de parcă își uitase opincile pe undeva, pe la bariera orașului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă aflam într-un spațiu imaterial, ca-ntr-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu aveam ce-i spune, sunt poet. Nu știu decât un singur lucru; sunt străveziu și gata, nu-mi văd pantofii, cravata, nici măcar dunga de la pantaloni. Dar curios, văd străveziu, uite, aici este o bornă pe care trebuia să scrie 150 km., parcă o văd, dar pe ea nu mai scrie nimic. De aici, după circa 150 de pași trebuie să fie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
modul de a se îmbrăca și de a vorbi al colegilor de clasă mai stilați. Eram exasperată când părinții mei se purtau ca niște străini: mama mea prezicea viitorul, iar tatăl meu era atât de formal, încât purta sacou și cravată chiar și atunci când se ducea la pescuit. În Europa de azi conflictul dintre generații care există în numeroase familii musulmane este exact invers. Cei în vârstă încearcă să se adapteze poate chiar mai mult decât copiii sau nepoții lor. Tinerii
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
domn atât de perspicace și de elegant nu era nici el mai tânăr de patruzeci de ani, cum aveam să aflu mult mai târziu. În propria lui librărie stătea cu pălăria pe cap și purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. - De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]