3,021 matches
-
peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-acolo? — Ei, Doamne! exclamă tipul cel mărunțel scărpinîndu-se În creștet, se vedea cît se poate de clar că n-are habar. Cu asta m-ai Încuiat, șefule. Habar n-am! Poate știe vreunul din voi? spune el Întorcîndu-se spre mine. — Bine-nțeles, răspund eu. E prin Bensonhurst. Iei metroul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de ei, veselul Grogan continuă) Mamă! (mișcîndu-și Încet capul gușat, Îl măsoară pe noul-venit din creștet pînă-n tălpi - o ironie fină, ce nu scapă privirilor lui Leo și ale clienților săi, care zîmbesc În semn de apreciere) Ascultă!... CÎnd l-am văzut pe tipul ăsta m-am gîndit că s-o fi suit pe-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu capul de grinzi cînd coboară niște trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul orașului Își trece mîna peste creștet cu un gest ce trădează priceperea Înceată a unor lucruri aproape incredibile și rostește rar: „Nu zău, ce zici de chestia asta?“ și pleacă să le Împărtășească noutățile fascinante celor care-l așteaptă cu nerăbdare și interes.) Astfel, În mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd tata a exclamat Încă o dată: „CÎtă măreție!“ și a tăcut, i-am văzut fruntea frumoasă și mîndră În Întuneric și mi-am ridicat ochii spre cer și am văzut stelele mari și triste, iar În ochii săi și pe creștetul său se zărea parcă semnul destinului și l-am privit deodată și am Înțeles că avea să moară. Și el exclama: „CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, și ne plimbam În jurul parcului Învăluiți În noapte, iar apoi s-au ivit zorile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Vai de mine, a fost Îngrozitor. Eu am ajuns primul“ - zice - „am auzit explozia chiar În spatele tribunalului nou și cînd am ajuns“ - zice - „zăcea Întins acolo, după o stivă de cărămizi“. Zice: „Mai Întîi n-am știut cine e, tot creștetul capului Îi era zdrobit și nu l-am putut recunoaște. Vai de mine, Îngrozitor, Îți dai seama“. „Păi nici nu mă mir“ - am zis. „Cei care trăiesc cu sabia, de sabie vor pieri“ și chiar așa a și fost, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de piele deasupra și dedesubtul ochilor. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apă și piatră. Poți s-o apuci strîns și să-ți sprijini capul pe ea. O țin în mîini cu orele și nu dispare. Și acum păstrez vara aceea, nu doar în mintea mea, ci în întreg trupul meu, din creștet pînă în tălpi. Vara în care rîul era al nostru, ca și adăpostul pentru bărci, orașul, pajiștile și stufărișul de pe marginea apei. Fericirea există doar atunci cînd o poți atinge și o poți păstra, eu încă o am, vara anului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri și mese rotunde
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce nu-ți place? — Ipocrizia. Felul în care pretind că le pasă, în timp ce profită de pacienți. — Dar n-ar putea ajuta pe nimeni, dacă nu și-ar folosi eșecurile. Fata își plecă fruntea, astfel încît el nu-i văzu decît creștetul capului, și mormăi: Nu detești locul ăsta, dacă poți să spui așa ceva. — îl detest din tot sufletul. O să-l părăsesc atunci cînd o să găsesc un însoțitor. Ea își ridică privirea. — O să merg cu tine. Și eu vreau să plec. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în coteț prin una dintre ușițele pentru găini, furam un ou de sub o pasăre, mă duceam în ogradă sau staul și pretindeam că l-am găsit sub fîn sau prin bălegar. Apoi îl duceam fermierului, care întotdeauna mă mîngîia pe creștet și-mi dădea o bomboană de mentă. Cred că știa probabil de unde am luat celălalte ouă, dar era frumos din partea lui că se prefăcea. Pesemne că îi plăceam. Copiii lui, însă, nu mă aveau la inimă. în spatele casei era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pune probleme. îi avertizează pe oameni că le lipsește ceva. — O, știu că de obicei durerea ne face bine, replică Thaw, dar la ce-i folosește unei femei care poartă într-însa un copil fără membre și cu fața în creștetul capului? La ce-i folosește copilului? — Eu mă ocup de viață la nivel celular, zise profesorul. Puțin mai tîrziu, el și Thaw spuseră simultan: „Cum se descurcă Marjory“... „Povestiți-mi ceva despre golf“... — Scuze, spuse Thaw. Ce face Marjory? — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de nuditate. Lanark își căută cu privirea hainele, dar nu le găsi. Simți că se odihnise bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine acolo“. „Ai slăbit“, mi-a spus ea, apoi s-a uitat la Zenobia, a măsurat-o din creștet până în tălpi, a văzut că ies aburi din ea, că fumegă, pe Dragoș părea că nu-l vede. „și acum unde te duci ?“, m-a întrebat. „Habar n-am“, i-am răspuns. și am adăugat : „La revedere, Maria“. „Vino să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în perete, litera U, gotică. Sub etajeră, o cheie veche, ceva mai mare decât cheile obișnuite... * Vrând să-și transforme curtea într-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase și băiatul, din prima clipă, avea ca niște solzi verzui la gât, o minune, și, nu se știe de ce, pesemne se prinsese în vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe Nicu, era bine să stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de toată frumusețea, era albă ca zăpada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a părut că-i e milă de mine, poate bănuiește ceva, poate a văzut că destinatarului nu-i pasă. Și, nu știu de unde până unde, a adăugat: Dar cred că vine la 5. Verde și roșu. L-am sărutat pe creștet, era cel mai frumos cadou, pentru mine. N-am apucat să-l mai întreb nimic, de unde a scos asta, ce înseamnă verde cu roșu - suna ca o parolă - și dacă Alexandru i-a spus anume să-mi transmită aceste vorbe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai bine așa, că nu-i plac pisicile, el are câine și pe ăla îl ține în curte, că-i plin de purici. Lui papa nu i s-a potrivit pălăria, deși o măsurasem după cea veche, îi stătea pe creștet și era atât de caraghios că toți am râs de el, și uite cum se alege omul cu râsete în loc de cadou. A, da, și mamei i-am luat Poesii de Veronica Micle, mi-a mulțumit cu însuflețire, ziceai că e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umăr. — Ce-ai mai făcut? îl întrebă cu severitate pe Alexandru, dar acesta îl privi atât de îndurerat de bănuială, că se grăbi să adauge: Aveți noroc, domnule... Se uită spre Alexandru, care ridică din umeri spre fratele lui, peste creștetul străinului - nu putea să facă prezentările, uitase să-l întrebe pe necunoscut cum îl cheamă. Bărbatul deschise ochii pe care-i strângea și spuse încet: — Dan Crețu. Frații se uitară uimiți unul la altul, iar Alexandru simți că-i cade
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trezit că mă pocnește peste picioare. Am făcut o mișcare cam prea rapidă când m-am întors să scot banii din seif și o nouă explozie mi-a retezat o parte din păr. Și arătă o porțiune de chelie în creștetul capului. Hedrock o cercetă câteva secunde. În mod evident era vorba de o împușcătură trasă de aproape. O armă de la Arsenale ori din armată. Procedând prin eliminare, hotărî că e vorba de armată. - Dar văd că n-ai nimic, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu șoareci. Dincolo de ea, spre sud-est, se afla 1. Turnul Magilor (pers.), de unde se spune că au pornit magii vestitori ai lui Hristos, care erau zoroastrieni, călăuziți de stea. Cimitirul Martirilor, cocoțat pe un vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul în salopetă ridică brațele și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]