4,763 matches
-
porțiune pe o parte din osul malar și pe ramura montantă a maxilarului superior. Mușchiul acoperă toată circumferința osoasă a bazei orbitei, luându-și originea în partea superioară a crestei lacrimale anterioare, pentru a se termina în partea inferioară a crestei lacrimale anterioare, a carei extremitate superioară primește inserția ligamentului lateral intern; el are raporturi strânse cu mușchiul corugator superficial, ce e constituit din fibrele profunde ale mușchiului frontal. Porțiunea palpebrală a orbicularului pleoapei Orbicularul preseptal este constituit din fascicule musculare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
superficial, ce e constituit din fibrele profunde ale mușchiului frontal. Porțiunea palpebrală a orbicularului pleoapei Orbicularul preseptal este constituit din fascicule musculare care formează rafeul lateral, iar originea și terminația sa se găsesc la nivelul cantusului intern, ligamentului lateral intern, crestei lacrimale posterioare și a diafragmului lacrimal. Orbicularul pretarsal este foarte aderent la planul tarsal și se fixeaza lateral, la nivelul tuberculului orbitar, prin ligamentul lateral extern. În partea internă orbicularul pretarsal se divide în două capete superficiale și profunde. Capetele
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
lui Riolan) se vor uni și vor constitui ligamentul lateral intern. Capetele profunde (mușchiul Duverney-Homer) sunt formate din fibrele orbicularului pretarsal al pleoapei superioare și inferioare. Ele sunt foarte aderente la parțile laterale al canaliculelor lacrimale și se inseră îndărătul crestei lacrimale posterioare. Scheletul fibros palpebral este constituit din formațiuni rigide, cele două tarsuri, ligamentele palpebrale și septul palpebral. Septul și tarsurile constituie stratul mezodermic. Tarsurile sunt constituite din colagen și fibre elastice; ele măsoară 29 mm lungime și 1 mm
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
un important reper chirurgical. El reunește extremitatea internă a celor două tarsuri la nivelul rebordurilor orbitare osoase. Cele două fascicule de origine se unesc într-un singur tendon, care se dedublează în tendonul direct și reflectat, separate și inserate pe crestele lacrimale anterioară și posterioară. Inserțiile ligamentului se confundă cu ligamentul transvers inferior, capetele profunde ale mușchiului orbicular pretarsal, expansiunea internă a mușchiului ridicator, ligamentul transvers superior și septul orbitar. 2. Ligamentul lateral extern este mult mai greu de a fi
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
prezinte o bună rezistență la infecții, o priză rapidă (fuziunea grefonului cu țesutul gazdă), o rezorbție acceptabilă; se întrebuințează în special când există riscul unor deplasări postoperatorii. Lamboul osteoperiostic se poate preleva de pe fața internă a tibiei, scapulă, osul parietal, creasta iliacă. Se preferă autogrefa iliacă corticospongioasă, care dă mai bună siguranță (dacă deficitul interesează numai planșeul, se poate preleva un grefon osteoperiostic subțire, dar mai întins din parietal). După asepsia riguroasă a regiunii și badijonarea pielii cu o soluție iodată
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
planșeul, se poate preleva un grefon osteoperiostic subțire, dar mai întins din parietal). După asepsia riguroasă a regiunii și badijonarea pielii cu o soluție iodată, sub anestezia locală (xilocaină adrenalinată 1%, 15-20 ml), se incizează pielea pe axul longitudinal al crestei iliace și se formează un lambou cutanat dreptunghiular, descoperindu-se fața externă a osului. După ce s-a circumscris cu bisturiul întinderea lamboului osteoperiostic, iar periostul a fost incizat, se desprinde cu o daltă dreaptă, ținută oblic, și cu ciocanul, prin
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin de personalitate. Niciodată gura ei nu avea o expresie pasivă, feminină la modul "tipic", adică de blândețe sau bunătate: dimpotrivă, era numai nerv, numai afectare, ironie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un fel de iarbă. Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mă plictisea oarecum această vizitatoare inoportună, dar m-am liniștit aflând că peste două zile cel mai târziu pleacă spre Maikhali, voind să ajungă la Bhadrinath. Până la Bhadrinath e un drum bun, de treizeci de zile. Am zâmbit ascultînd-o, căci crestele erau acum cu desăvârșire înghețate, cărările acoperite cu zăpadă, și apoi, drumul către Bhadrinath nu trece pe la Maikhali, ci prin Hardwar. I-am dat toate lămuririle, sfătuind-o să se ducă la Kotwara, de unde ar putea lua trenul până la Hardwar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ntr-o parte, că de când te-ai suit, tot în drum stai cu el, de-se-mpiedică lumea... strigă chiar lângă urechea ei un bărbat mărunt, lat în spate. Coșul e o paporniță împletită, în care cârâie două găini cu creasta pleoștită. Acu două stații s-a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de scenarii și În cele din urmă un amestec de vină și de ciudă sînt ingredientele de străfund tulbure ale proastei dispoziții care ne cuprinde. Ies și Îmi aprind o țigară, privind muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad vrea să-l tund, să-l iau pierdut la ceafă. Pentru că i-am povestit că de obicei mă tund singur, e convins că o să mă descurc și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și înalțe capul, se răsucea și se întorcea. Văzu (așa cum, desigur, mai văzuse și altădată) felul în care creștea părul lui George, întocmai ca al lui Brian, numai că George și-l ascundea purtând o cărare care-i despărțea creasta. Îi făcea întotdeauna plăcere lui Gabriel să observe asemenea lucruri. Îi mai plăcea și că-l putea urmări fără știrea lui, precum și faptul că, ori de câte ori executa o întoarcere, mâna lui George atingea peretele bazinului chiar sub picioarele ei. Dispărea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cascadele, ca să viziteze un oraș-fantomă (lui Hattie îi plăceau orașele-fantomă); urcaseră cu mașina într-un loc foarte înalt, de unde, înconjurați de șiruri întregi de alte mașini, priviseră la imensele coame de munți acoperite de zăpadă, care se iveau îndărătul altor creste înzăpezite și îndărătul cărora se ondulau alte întinderi de zăpadă, până în depărtările albe în care ochiul nu mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune, era nevoit să conducă o mașină.) Margot, și mai târziu Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mod tradițional, a lor. Hattie și Pearl porniseră, sfioase, de-a lungul țărmului și, probabil, descoperiseră și ele o ascunzătoare, pentru că nu mai erau de văzut. Tom și Emma își căraseră rucsacul pe niște stânci dinspre uscat, ale căror creste dințate, încercuind un gol la mijloc, alcătuiau un fel de cetate. Adam și Zet o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să caute fără tragere de inimă, scormonind nisipul zgrunțuros cu vârful piciorului. După un timp, se așeză pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu o mai făcuse până atunci; îl urmărea cum plutește, pe urmă și-l cocoța pe umăr și iar îi dădea drumul, îndemnându-l să înoate. Era minunat! Valurile deveniseră din ce în ce mai înalte și-l plesneau cu mai multă forță, iar crestele erau șfichiuitoare. Se profilau întunecate pe cer, pentru că soarele intrase pe după un nor. Iar vântul, pulveriza stropi de spumă rece, înțepătoare. Adam înghițise cam multă apă și, dintr-odată, nu-l mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ramurile și trunchiul unui copac bătrân, până la o gaură dintr-o anumită stâncă, în care se putea strecura, ținându-se cu mâna de o creangă, și din care, sărind pe câteva „trepte“ naturale, ajungea direct la apă. Se dezbrăcă pe creasta stâncii, (din acel loc nu putea fi văzut din casă), împăturindu-și cu grijă toate hainele, de parcă se pregătea pentru un ritual. Se agăță de copac și se lăsă jos, apoi, proptindu-se de stâncă, dibui cu piciorul gaura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înota departe, tot mai departe, tot mai departe, aș muri de epuizare și atunci aș sfârși cu obsesia Rozanov. A, dar în cazul ăsta s-ar numi că a învins el! Și are vreo importanță?“ Se îndepărtă, retezând cu brațul crestele înspumate, mai departe, tot mai departe, către împărățiile mării în care uscatul nu a fost niciodată văzut și nici nu s-a auzit despre el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el, ceva alb care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adam, pe care nici măcar salvarea cățelului nu-l putuse șterge. Și acum, după ce se scursese o bucată de timp, lucrul de care Tom își amintea cel mai limpede, laolaltă cu o teribilă senzație de degradare, era ceea ce văzuse el de pe creasta stâncii, fără să-i fi atras atenția lui Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
persoane ce vin sau pleacă la plajă. Iau lucrurile așa cum sunt, mă rog și mă bucur că pot să fiu pe acest drum al pelerinajului încă din Evul Mediu (am spus deja că drumul clasic este puțin mai sus, pe crestele dealurilor și prin păduri, acum inaccesibile în bună parte). Port cu mine nu numai problemele mele, dar mă rog pentru atâția alții, inclusiv pentru odihna veșnică a părintelui Ioan Gabor, care a suferit atâția ani cu atâta demnitate și ne-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
minunată, cu un soare blând și un aer răcoros. Câmpurile sunt pline cu lanuri de porumb, iar floarea soarelui sau grâul aproape că au dispărut. Nu departe se văd și păduri, nu prea mari, iar în zare pot fi admirate crestele Pirineilor. Demult îmi doream să-i văd de aproape și în curând voi trece peste ei, în drumul spre Spania. Câtă bucurie. Mă opresc din când în când și-i privesc cu admirație. Sunt asemănătoare aceste creste cu ale munților
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pot fi admirate crestele Pirineilor. Demult îmi doream să-i văd de aproape și în curând voi trece peste ei, în drumul spre Spania. Câtă bucurie. Mă opresc din când în când și-i privesc cu admirație. Sunt asemănătoare aceste creste cu ale munților Făgărași de la noi, și cu cât înaintez mai mult spre Lourdes, cu atât crestele se văd mai bine, mai impunătoare, ieșind zvelte, cenușii, dintre verdele pădurilor. Mai mare însă îmi este bucuria, știind că mă apropii de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trece peste ei, în drumul spre Spania. Câtă bucurie. Mă opresc din când în când și-i privesc cu admirație. Sunt asemănătoare aceste creste cu ale munților Făgărași de la noi, și cu cât înaintez mai mult spre Lourdes, cu atât crestele se văd mai bine, mai impunătoare, ieșind zvelte, cenușii, dintre verdele pădurilor. Mai mare însă îmi este bucuria, știind că mă apropii de sanctuarul la care am mai fost odată în anul 2000, de sărbătorile Craciunului și apoi ale Epifaniei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înainte, făcându-mă să simt mai puțin oboseala care oricum se acumulează în trup. Satele sunt puțin diferite față de cele văzute până acum în Franța. Casele sunt mai solide, acoperișurile mai groase, observ mai multă piatră în construcții, de culoarea crestelor Pirineilor, mai multe mușcate la ferestre. Se vede că mă apropii de munți. In primele ore ale după amiezii ajung la Lourdes, un orășel cu totul aparte în departamentul Hautes-Pyrénées., atât datorită construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]