4,747 matches
-
și nu dorește să-i cumperi ceva de băut. Veselia ei Îl sedusese pe celălalt tip, dar când ieșiseră Împreună și ea devenise tăcută și timidă, Își pierduse interesul și nu o mai sunase. Steve Landau Îi arunca acum priviri criminale. Și stătea exact lângă George Floyd, furnizor al Ministerului Apărării, un bărbat de vreo sută patruzeci de kilograme, care la petrecerea de adio a lui Roger din ultimul său apartament Îi ceruse numărul de telefon; ea Îi spusese: — Nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață pe frunte. Trebuie neapărat să prindem avionul. — Poate că ar trebui să mergem pe jos, Îndrăzni Kitty să Îngaime. Desert Rose Îi aruncă o privire criminală: — Nu pot să merg cinci kilometri pe tocuri. Nu avem nici măcar hartă. — Hai să Întrebăm pe cineva. Nu vedeau decât șiruri de mașini care se târau pe autostradă. Nici urmă de trotuar. Desert Rose nici nu voia să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sue găsiserăm mult mai mult: un text care părea reprodus cuvânt cu cuvânt - dar În avans cu o jumătate de secol - după Protocoale. Era vorba de ultimul capitol din Misterele poporului. Aici diabolicul plan iezuit era explicat până la ultimul amănunt criminal, Într-un document trimis de generalul Companiei, părintele Roothaan (personaj istoric), lui musiu Rodin (ex-personaj din Evreul rătăcitor). Rudolf de Gerolstein (erou cunoscut din Misterele Parisului) ajungea În posesia lui și-l făcea cunoscut democraților: „Vezi, dragă Lebrenn, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca lovit de un trăsnet. — Da, Rodin, generalul secret al iezuiților! Rodin, pe care nu-l vei Înșela făcându-l să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi. Află tu, Saint-Germain, că nu există crimă, artificiu nefast, capcană criminală pe care noi să nu le fi inventat Înaintea voastră, pentru cea mai mare glorie a Dumnezeului nostru care Îndreptățește mijloacele! Câte capete Încoronate nu am făcut noi să cadă În noaptea ce nu are dimineață, În capcane cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe ori a auzit oameni veniți din Franța sau Japonia remarcînd cît de „european“ pare orașul. Înțelege acum că sursa Încîntării lor este fumul unei istorii criminale, care le pătrunde În creier cînd respiră. Wakefield comandă un amaretto și un espresso și așteaptă să apară Zelda. Cineva a aruncat o carte de telefoane veche În coșul de hîrtii de sîrmă și Wakefield o scoate de acolo, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
știu, eu am văzut „Robocap“ și n-am văzut nicăieri unde să-i scoată ochii. Chiar m-am uitat, de când sunt arestat, chiar m-am uitat în toate - cinci sau șase. Tremuram. Nu știu, eram distrus. Nu suntem chiar așa criminali cum se-nțelege. La mine a venit deja generalul Nițu cu procurorul Vintilescu care ne-a anchetat. M-a luat din casă. Era 4 dimineață. „Afară, nici o găină nu tăiam.“ Alte scurte crime: BAZAN, BUDI; PETRE, TEODORESCU, PĂUN, GRIGORE, PAKULAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Giulia a aflat că era însărcinată. S-a dus tocmai la Universitate să-și cumpere două teste de sarcină, pe care tot așa, le-a aruncat după aceea într-un container din Drumul Taberei, ca și cum ar fi fost o probă criminală. Abia prin august a apucat să-i spună lui Cristi, ocupat și nervos peste măsură. - Cum însărcinată, fă? Te omor, bag cuțitu-n tine! Nu știu! Scoate-l, fă ce știi, nu veni la mine cu șmecherii, că-ți dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Le Bihan, epoca În care vă Încheiați socotelile Între voi s-a terminat și, fie că vă place sau nu, va trebui să vă supuneți directivelor mele, În caz contrar vă veți pomeni În arest preventiv pentru obstrucționarea unei anchete criminale. Ca să folosesc limbajul locului, să zicem că aidoma lui Dumnezeu, eu am pîinea și cuțitul la Lands’en. CÎt despre moartea turismului breton, scuzați-mă că nu vă Împărtășesc stările sufletești, dar deocamdată cei care mor sînt oameni de pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le suporte. Și totuși nu putem Închide ochii. Un om ca Rakhmiel se simțea dator să Înfrunte faptul că ticăloșia e universală. Credea că fiecare dintre noi Împărtășește o doză din marea ticăloșie. În orice persoană matură sunt prezente impulsuri criminale. În unele cazuri, ca acela al lui Rakhmiel, le puteai identifica În chiar structura fizică, ca pe niște echivalente nu neapărat ale grozăviilor războiului, dar ale enormităților rușinoase rusești, nemțești, franțuzești, poloneze, lituaniene, ucrainene și balcanice. Mă rog, asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
audă. Dorea să mă asculte pledând pentru continuarea vieții. - Dar el, Battle, nu era pe deplin satisfăcut, nu‑i așa? - Așa‑i, Chick. El dorea o discuție despre sinucidere și nihilism. Mi‑am spus adeseori că fanteziile suicidale și fanteziile criminale se contrabalansează În economia mentală a oamenilor civilizați. Battle nu‑i un profesor desăvârșit, dar se simte dator să se răfuiască cu nihilismul. Nu știe mare lucru despre nihilism, dar Îl miroase În aer. A spus ceva despre oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aproape patologică de Înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale și/sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit În acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci Încoace la problematica puterii - și fiindcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se afla acum zi și noapte sub supravegherea poliției. Ziarul New York Post sublinia în editorialul său că poliția nici n-ar putea să-mi acorde protecția necesară, de vreme ce dușmanii mei erau așa de numeroși și cu porniri atât de explicabil criminale. Ce se cerea, constata neputincios ziarul Post, era un batalion de pușcași din infanteria marină, care să-mi stea cerc în jur pentru restul zilelor mele. Cotidianul new-yorkez Daily News era de părere că cea mai mare crimă de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a fost s-a dus. Singura șansă de-a face ceva într-adevăr violent în favoarea adevărului sau a dreptății sau a ce vrei dumneata, i-am spus Zânei-Mele-Bune, ar fi să-mi pierd mințile, să devin un dement cu porniri criminale. Asta s-ar putea întâmpla. În situația propusă de dumneata n-ar fi exclus ca într-o bună zi să mă cuprindă brusc amocul și s-o iau la goană pe stradă cu o armă în mână. Dar dacă omorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi înșira, îi număra și-i contempla. Așa coleg mi-au dat. Mă uitam la el cum stă sprijinit în cot și face cute în cearceaf ca să varieze traseul cărăbușilor, și mă gândeam că e poponar, pervers sau poate chiar criminal. Avea zâmbetul eternei bunătăți și ochii mari, de copil. Și nu arăta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, și nu de oriunde, ci din manualele de franceză de pe vremuri. Erau niște desenatori de tipologii, îmi închipui că primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Bez ridică din umeri. Dar asta se învață din mers, nu? zise el. Nici Philip nu condusese înainte nici un teatru. Fusese actor ani la rândul, regizase un pic. Dar nimic de genul ăsta. Fluieră. — Cine ar fi crezut? Bătrânul Philip criminal. Eu tot nu pot să înțeleg. Făcu o pauză, de parcă atunci și-ar fi dat seama de acest lucru. — Oricum, nimic nu e sigur. Iar asta - zise el făcând semn cu capul către scenă, unde era în plină desfășurare jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Veștile ajungeau cu întârziere în Amazonia. Majoritatea nici nu ajungea, și în anumite cazuri se cuvenea să fii recunoscător pentru asta. Pe pagina a doua, apărea o fotografie enormă a candidatului opoziției, Ramón Cáceres, sub niște titluri gigantice: „Cáceres denunță criminala politică industrială a Guvernului.“ Ziarul Seara nu lăsa îndoieli asupra poziției sale în favoarea lui Cáceres și împotriva partidului la putere. Îl ataca pe președintele Jaén cu cele mai dure expresii pe care le poate suporta hârtia tipărită și îl considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că îi voi ocroti, așa cum voi ocroti la momentul potrivit pe fiecare dintre dumneavoastră. O nouă pauză dramatică. Aici, între acești copaci milenari și alături de acești oameni care sunt rădăcina autentică a rasei noastre, vreau să denunț nu numai politica criminală a Guvernului, ci și drumul pe care este condusă viața națiunii... Ajunge cu imitarea modelelor străine felului nostru de a fi! Ajunge cu dorința de a fi asemeni celor care nu au știut decât să acumuleze bogății, chiar dacă au trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
văzut deja ce puteți obține de la Guvernul actual și prietenii acestuia. Nu vor asculta niciodată și își vor continua politica de a vinde totul pe un pumn de dolari. Eu vă promit că, dacă mă ajutați să denunț această manevră criminală... Se întrerupse. Mr. Stevens sărise din avionetă și venea spre ei. Îl urma de aproape credinciosul lui Gubern. Ramón Cáceres arătă spre el cu un gest amar: — Iată-l aici! spuse el. Are o mutră de cumpărător. O să vă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. — Ce-a spus mai exact despre fotografie? — Că al doilea polițist i-a arătat fotografia unui criminal tânăr și n-a părut să-l creadă când a spus că nu-l recunoaște. — De unde știa că omul din fotografie era criminal? — Poftim? Brunetti se repetă: — De unde știa că fotografia omului care i-a fost arătată era fotografia unui criminal? Putea fi poza oricui, a fiului polițistului, a oricui. — Commissario, poza cui să i-o arate dacă nu aceea a unui criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie e fată bună, s-a milogit el când ochii criminali ai câinelui s-au pironit asupra lui. —Elsie? a repetat ca un ecou Steve Buckley, încruntându-se către animal. Câinele ăsta e mascul. Dar e foarte conștient de latura lui feminină, l-a asigurat Hugo. —E un bull terrier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un efort supraomenesc, a încercat să rămână calm. Doar dă-mi-o la telefon, da? E o urgență. A urmat o tăcere neîncrezătoare. Hugo a simțit că era pe punctul să i se taie macaroana. Apoi, în mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]