28,300 matches
-
orașului, în Piața Majlath Gusztav Karolu, în fața a două pancarte pe care a scris: "Jos Trianonul" și "Inima Ținutului Secuiesc bate în maghiară, ocupanți (coloniști), cărați-vă!", cu drapelul Ungariei în mâini. Între cele două pancarte, el a așezat o cruce cu harta Ungariei Mari și cu Coroana Maghiară.
Csibi Barna: "Inima Ţinutului Secuiesc bate în maghiară" () [Corola-journal/Journalistic/44534_a_45859]
-
de călăreți și cai parcă magic ajustați, să fie, expansiv, solii unor misiuni de tranziență psychopompă. Să nu ne uimească dispozitive urnind ca niște chei mecanice ființe astfel instrumenta lizate, pentru o nemiloasă folosință, - mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă nu rămîne element singular, la Ilie Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile te încumeți să le citești ca o galerie
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
despădurite, cădea ușor pe Mlaștina lui Allen, iar mai la vest cădea la fel de ușor peste valurile întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor căzând, ca o pogorâre a zilei de pe urmă, peste
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
în rolul Grettei și al lui Gabriel Conroy, propune, în final, o tulburătoare viziune plastică a unui tărâm dezolat și dezolant, brăzdat de-o vegetație pipernicită, de plante cu spini, copaci doborâți și frânți, bătuți de vânt, în care doar crucile de cimitir și ruinele vechii civilizații celtice par să reziste în poziție verticală. Deși simplă, metafora se dovedește atât de puternică, încât poate fi considerată o veritabilă marcă a aspirațiilor plasate mereu de-a curmezișului istoriei ale metafizicii irlandeze. Într-
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
cu soluțiile de curățat geamuri. Acesta este mesajul principal care se păstrează pe fiecare banner, pentru că restul se schimbă în permanență. Gigi Becali a ales un mesaj bazat pe religie. Becali se promovează tot la metrou, cu mesajul " În slujba crucii și a Bucureștiului".
Noaptea cea mare a primarilor. Cu armele pe masă în prima noapte de campanie () [Corola-journal/Journalistic/44888_a_46213]
-
crezu Lucica, băgându se între ei. -Tu nu te amesteca! Du-te în casă, am lăsat ceva pe foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el, apoi își făcu cruce. Ai alungat-o pentru una tânără și frumoasă?! Asta este un fleac pentru tine?! Oare cu cine semeni? Te-a stricat munca pe care o duci, dacă muncești pe undeva. Sau băutura și muierile?... Poate... toate la un loc, greșește
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unul la altul. Se uită chiar și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel mare glumește, așa cum o mai face el... Neputincioasă, se așeză încet; apoi își făcu cruce. Cum nu mai există?! Am înnebunit sau m-am prostit la bătrânețe?! Eu, dragii mei, aici v-am născut, casa asta am ridicat-o eu și tatăl vostru, via, copacii, noi i-am pus în pământ... De ce să vină ei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ghiță? Întrebarea bătrânului rămase fără răspuns. Tălparu sări sprinten în mașină și demară puternic. Pe Elena bătrânul nu o întrebă nimic, în sat se știa că evita cu dispreț să vorbească femeilor, deoarece le considera proaste. Oftă doar, își făcu cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele uscățive nora și, îmbrățișate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ecranul televizorului, când la Tălparu, așteptând parcă să-i confirme și acesta că Ceaușescu a fost prins și că toată lumea îi dorea acum moartea... Florin, care, deși încă tânăr, văzuse multe la viața lui, se îngălbeni ca ceara. Își făcea cruce și bolborosea ceva, fără ca nimeni să-l audă sau să-l înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti la ea, cum nu o făcuse de mult: Da
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
iar în câteva secunde, fără să simtă, rămăsese fără el. De documente nu i-a păsat, nu prea erau cine știe ce, doar lucrase și el la ele, dar de diplomat... Noaptea, trase la unchiul Vasile. Bătrânii nu se culcaseră. Își făcură cruce când îl văzură, atât de târziu și îmbrăcat de parcă ar fi fost mire. Mare minune dumnezeiască! De unde vii, Petrăchel tată, la ora asta? Eu și mătușă-ta ne pregăteam de culcare, mai vorbeam de una, de alta, când soneria... de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scoasă din casă. -S-a făcut vreme bună, nu i-a părut rău că a murit... murmură Lucica, în timp ce lega poarta cu o sârmă. Acasă nu rămase nimeni, așa hotărâse Gheorghe, de la cimitir direct în oraș, la praznic... Își făcu mașinal cruce, mai privi o dată spre casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră și autoritățile locale, primarul și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că eu nu voi publica nici o povestire în acest volum. Scuze că nu m am ținut de cuvânt. Și că nici măcar n-am respectat regulile. Oricum, mai lucrez puțin la titlu. Cuvânt înainte e un clișeu tare obosit. Frați de cruce Laila e cu trei ani mai mică decât mine. E în clasa a treia. Și astăzi va deveni fratele meu de cruce, după ritualul Apache. Pentru că Laila e singura persoană care mi-a dovedit încredere. Și pentru că Laila este matură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am respectat regulile. Oricum, mai lucrez puțin la titlu. Cuvânt înainte e un clișeu tare obosit. Frați de cruce Laila e cu trei ani mai mică decât mine. E în clasa a treia. Și astăzi va deveni fratele meu de cruce, după ritualul Apache. Pentru că Laila e singura persoană care mi-a dovedit încredere. Și pentru că Laila este matură. Ea știe că virtuțile unui războinic Apache sunt cinstea, onoarea, curajul și demnitatea. Nu, Laila nu a citit Winnetou. Deci habar n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urcat pe Silver-Argint și a țâșnit de lângă mine). Nici eu nu pun întrebări, deci nu sunt lă murită în legătură cu inima ei. În grădina din spatele blocului, pe sub bolta de vițăde-vie și pe sub cei câțiva corcoduși, Laila o să-mi devină frate de cruce. O să ne crestăm brațele drepte și o să ne amestecăm sângele. Pentru tot deauna. Nu, nu avem cuțit pentru asta. Avem câte o jumătate de lamă Gillette. Bălmăjesc ceva despre vată și spirt. Nu insist, căci momentul e solemn. Iar atitudinea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să apară acești năpăstuiți ai sorții și ai "spiritelor voastre organizatorice" și mai știm că trebuie să ne aduceți pe toți cei care am putea deveni un pericol pentru voi și pentru stăpânii voștri la sapă de lemn sau la crucea de lemn. Nu-i așa că am dreptate? Am. Dar voi toți v-ați făcut socotelile acasă la voi și la stăpânii voștri și ați uitat că acestea nu se potrivesc niciodată cu cele din târg. Și nenorocirea voastră este că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o vorbă, parcă ar fi fost mut. Urcă și, sus, un domn gras, c-un teanc de dosare în brațe, la întrebarea ei unde-l poate găsi pe domnul prefect, o informă că s-a deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Burtosul se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
doctor... De unde să-l scot, mamă? Cine vine? Cu ce să-l plătesc? Și chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând cu genunchii în țărână, prinse să fluture cruci mari, grăbită, deasupra muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bătut de m-am sculat toată neagră pe față. N-am spus la nimeni și n-a văzut nimeni, dar eu eram toată neagră. Toată ziua aceea am umblat neagră. Am ieșit în oraș cu Cerboaica, ne-am dus la Crucea Roșie, pe urmă pe câmp, și eu eram neagră, neagră. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc de ce-am visat. Tot, tot, tot. Tot ce-avea să se întâmple. Cum mergeam cu Cerboaica spre câmp și, când mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de foc țâșnit din adâncuri. Adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]