1,871 matches
-
pe o suprafață de 10 hectare. Aria protejată reprezintă o zona montană acoperită cu specii de arbori, arbuști și ierburi, în a cărei areal vegetează mai multe specii floristice rare, printre care: unghia-ciutei ("Asplenium ceterach "), ruginita ("Asplenium lepidum"), gențiana ("Gențiana cruciata"), sânzienă roșie ("Galium purpureum") sau moșmon ("Micromeria pulegium").
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
vicleană, cucerește mai la nord, fortăreața al-Ulayqa. De pe aceste noi poziții strategice, Sinan avea acces la marile centre de putere din Siria ca principatele din Homs și Hama, ieșire la mare prin zona Tartus dar putea și supraveghea eficient fortărețele cruciate. Ascensiunea lui Sinan nu a trecut neobservată de Hasan II și deși secretomania ismailită nu lasă loc de foarte multe interpretări, se presupune că Sinan depindea teoretic de Alamut, pe când în practică, statul ismailit al lui Sinan era unul aproape
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
lui Hasan Sabbah, făceau parte totuși din aceeași familie șiită. Nu doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că ordinele de călugări războinici
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
Târgoviște se compune dintr-un scut albastru, având la bază un zid crenelat, de argint, cu două turnuri laterale, rotunde și crenelate. În centru, două personaje domnești, de aur, flanchează un copac de argint, dezrădăcinăm deasupra căruia se află acvila cruciată, de aur, cu ciocul și ghearele roșii. Pasărea heraldică este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga de o semilună înfățișată, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată
Stema orașului Târgoviște () [Corola-website/Science/335408_a_336737]
-
este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga de o semilună înfățișată, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate, din care iese o acvilă cruciată neagră cu zbor deschis. Semnificația elementelor:
Stema orașului Târgoviște () [Corola-website/Science/335408_a_336737]
-
teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis și de Dinogeția-Garvăn împreună cu celelalte 16 episcopii sufragane, au avut loc în baza unui acord negociat în perioada premergătoare restaurării din secolul al XIII-lea a autorității Imperiului. În contextul căderii Constantinopolului sub dominația cruciată, după 1204 în Dobrogea s-a constatat un aflux semnificativ de populație bizantină, astfel că orașul Vicina a putut prelua conducerea religioasă a întregului ținut. Notabilitățile grecești din Dobrogea, au obținut astfel crearea unei arhidieceze dependente de patriarhia constantinopolitană, în
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
al IV-lea și Guillaume de Mello, abate de Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la ceremonia de reconciliere. Ca ispăsire a pedepsei pentru presupusele sale nelegiuiri față de Biserică, Guillaume a trebuit să participe la deplasarea către statele cruciate. În 1168, cronicarul Guillaume de Tyr consemnează sosirea contelui de Nevers în Ierusalim. El a murit la puțină vreme după aceea, și a fost înmormântat în Betleem. Înainte de a muri în 1168, Guillaume apucase să promită episcopului de Betleem ca
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
au scris despre ei. Domnia lui Eystein și Sigurd a devenit cea mai lungă co-guvernare din istoria Norvegiei. În 1107 Sigurd a început o cruciadă"Jerusalem-farer", but informally translated in English into "the Crusader", cu scopul de a sprijini trupele cruciate ale Regatului Ierusalimului. A luptat în Lisabona, pe numeroase insule din Marea Mediterană în Palestina, l-a vizitat regele Siciliei, Roger, pe regele Ierusalimului Balduin și pe împăratul Bizantin, Alexios I Comnen. În 1110 Sigurd, împreună cu Balduin I a capturat orașul
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Arwad este consemnată de romani, cca 138 î. C., ca cetate pro-israelită în perioada extinderii imperiului în Iudeea și Siria. În timpul Cruciadelor, insula a servit drept port de tranzit până în a doua jumatate a secolului XIII. A fost ultima posesiune cruciată în Țara Sfântă. După pierderea controlului continental în urma căderii Acrei, 1291, Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); care vegetează alături de: ruginiță ("Asplenium adulterinum"), strașnic ("Asplenium trichomanes"), unghia-ciutei ("Asplenium ceterach"), turiță mare ("Agrimonia eupatoria ssp. eupatoria"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), gențiană ("Gentiana cruciata"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), șoaldină aurie (Sedum hispanicum), precum și "Seseli elatum ssp. austriacum", specie endemică pentru acest sit. În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Videoreportaj
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
are drept însemne distinctive: stema, emblema, drapelul și insigna de apartenență la Curtea de Conturi, care au fost adoptate prin hotarârea nr.44 din 15 iunie 2006. Toate simbolurile caracteristice au: câmpul partiționat în bilete albastru și argint, o acvilă cruciată, de aur, cu ciocul și membrele roșii, cu aripile pe jumatate desfăcute, purtând pe piept scutul din Stema de Stat a Republicii Moldova și ținând în gheara dreapta Caduceul lui Mercur, de argint, iar în cea stângă un răboj din două
Curtea de Conturi a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/334215_a_335544]
-
a interzis acest lucru. Tensiunile dintre franci și mongoli au crescut când Iulian de Sidon a cauzat un incident ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul. Baronii de Acra și ultimele avanposturi cruciate au fost contactați și de mameluci, care căutau ajutor militar împotriva mongolilor. Deși mamelucii erau inamicii tradiționali ai francilor, baronii de Acra i-au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de neutralitate prudentă între cele două forțe. Într-o mișcare neobișnuită, au fost de acord ca mamelucii egipteni să mărșăluiască spre nord prin teritoriile cruciate fără să fie atacați și chiar li s-a permis să își ridice tabăra în apropiere de Acra. Când au sosit veștile că mongolii au traversat Râul Iordan, sultanul Qutuz și-a condus trupele spre sud-est, spre Ain Jalut. Primii
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri și turnuri și că avea in interiorul ei case,refectorii și
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Și istoricul Ibn al-Qalanisi din Damasc a pomenit în cronica lui de descoperirea moaștelor atribuite lui Avraam, Isaac și Iacob, eveniment care a produs senzație în rândurile tuturor celor trei comunități din Palestina, musulmană, evreiască și creștină. Spre finele perioadei cruciate, în anul 1166 sanctuarul Patriarhilor a fost vizitat și de către Maimonide, Rabbi Moshe ben Maimon. El a notat: Ca domeniu regal Hebron a fost predat în anul 1161 în mâinile lui Philippe de Milly, fiind alipit senioriei Transiordaniei. În 1167-1168
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
povestit cum în anul 1099 în cursul primei cruciade au străpuns zidurile orașului dinspre nord și au trecut prin „Cartierul evreilor”. În timpul primei jumătăți a stăpânirii lor, cruciații au interzis evreilor să locuiască la Ierusalim. În 1170, la finele epocii cruciate, călătorul Beniamin din Tudela a găsit la Ierusalim o mică comunitate de 200 de persoane, concentrată în jurul Turnului lui David, aceasta fiind singura mărturie a prezenței evreilor în oraș în acea perioadă. Cucerirea Ierusalimului de către musulmanii conduși de Saladin (Salah
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
pe un deal.Blocuri vechi pătrate de piatră au fost refolosite la construcția caselor. În localitate au mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada cruciată și mamelucă. În anul 1253 în timpul epocii cruciate, Jean Aleman, seniorul Cezareei, a vândut mai multe sate, între care Tamra (Tatura ? lângă Damor) Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniți). În anul 1283 Tamra făcea parte din teritoriul sub controlul cruciaților, potrivit acordului („Hudna
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
au fost refolosite la construcția caselor. În localitate au mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada cruciată și mamelucă. În anul 1253 în timpul epocii cruciate, Jean Aleman, seniorul Cezareei, a vândut mai multe sate, între care Tamra (Tatura ? lângă Damor) Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniți). În anul 1283 Tamra făcea parte din teritoriul sub controlul cruciaților, potrivit acordului („Hudna”) dintre cruciații din Acra și sultanul mameluc Qalawun
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
o specie ("Conringia austriacă") din familia Brassicaceae, golomăț ("Dactylis glomerata"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), orhidee (din speciile "Epipactis microphylla" și"Spiranthes spiralis"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), lalea pestrița ("Fritillaria orientalis"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), spânz comun ("Helleborus purpurascens"), ochincea ("Gențiana cruciata"), gențiana ("Gentianella ciliata"), talpa-gâștii ("Geranium lucidum"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp. candida"), vulturica ("Hieracium caespitosum"), lăptuca ("Lactuca viminea"), gârbița ("Limodorum abortivum"), drețe ("Lysimachia nemorum"), mierluța ("Minuartia verna"), sugătoare ("Monotropa hypopitys"), trânji ("Neottia nidus-avis"), poroinic ("Orchis mascula ssp. signifera"), untul vacii ("Orchis
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
succes Antiohia, au început un raid în zona de sat înconjurătoare, în timpul lunilor de iarnă. Cruciații au fost inefectivi în evaluarea și protejarea liniile lor de aprovizionare, ceea ce a dus la foamete extinsă și lipsa de echipament adecvat în cadrul armatelor cruciate. Albert de Aachen a remarcat că "creștinii nu a dat înapoi de la a mânca nu numai turci sau sarazini uciși, dar chiar și câini târânzi..." ("Nam Christiani non solum Turcos vel Sarracenos occisos, verum etiam canes arreptos (...)")
Asediul de la Ma'arra () [Corola-website/Science/337282_a_338611]