2,185 matches
-
bun al lui Malin: Mircea Celmare. Malin și Mircea avuseseră de-a face cu Securitatea și Miliția, În legătură cu „devastarea” cabinetului de marxism-leninism, au fost reținuți pe stradă și puși să dea declarații la Miliție. Varianta sinuciderii, având drept cauză o cruntă dezamăgire sentimentală, a rămas. Deși au fost martori care au spus ca Mircea nu era singur pe terasa blocului, atunci, În clipa prăbușirii. Acolo se mai aflau Încă patru persoane. Cine erau? Mister, până În zilele noastre. „Un fost comandant al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Într-o ghereta de câțiva metri patrati, cu gratii la geam... Destinul său este emblematic pentru destinul tuturor victimelor regimului comunist. Trăiește Într-o sărăcie lucie, bolnav, uitat de lume. Tot ceea ce i-a mai rămas este memoria acelor ani crunți... Domnule Tăcu, ați prezentat dovezi clare ale implicării În poliția politică a unor oameni care, iată, sunt În continuare În funcții importante... Cred că le merge mai bine decât Înainte pentru că, acum, au girul unor instituții așa-zise democratice. Au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din România i-au acordat doar 50 de dolari pe zi, adică un total de circa 75.000 de dolari Astfel, fostul dizident ieșean a Înaintat cererile sale Curții Europene de la Strasbourg. ,,Tăcu un disident cunoscut la Iași”: „Cea mai cruntă metodă de persecuție s-a dovedit uciderea fiului său de către securiști” - ne-a declarat Cassian Maria Spiridon. Securitatea lasă urme greu descifrabile - facsimil certificatul de deces al lui Malin Disidenta lui Alexandru Tăcu este foarte cunoscută În rândul celorlalți ieșeni
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
celorlalți ieșeni care s-au opus Regimului comunist. „Știu că Tăcu a făcut Închisoare politică Începând chiar cu anii '50, când a refuzat să depună jurământul În armată. Ulterior, au urmat pentru acesta și alte metode de persecuție. Cea mai cruntă s-a dovedit a fi uciderea fiului său de către securiști” - ne-a declarat liderul foștilor dizidenți de la Iași, Cassian Maria Spiridon (foto pagina anterioară), membru În comitetul de conducere al Asociației Scriitorilor din Iași și redactor-șef al revistei „Convorbiri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la lucrările poetului latin exilat la Tomis. Personajele lui Alecsandri sunt împrumutate din poemele lui Ovidiu, fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
potrivnică. Totodată, el este urmărit în continuare de adversitatea lui Ibis, încântat să arunce în foc decretul de grațiere, act la care poetul, la fel de senin ca și odinioară, răspunde doar cu amenințarea de a-l imortaliza în versuri acuzatoare : Om crunt, pentru-o lovire din parte-mi ești prea mic/ Purta-vei pe-al tău nume eterna înferare (V 4). Sosirea Iuliei și a prietenilor care aduc vestea anulării condamnării la exil nu mai poate împiedica sfârșitul poetului departe de casă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gardă iubitul împotriva pedepsei ce riscă se abată asupra lui și îl îndeamnă să fugă : Ovidiu, ești espus/ La trăsnetul de moarte ce fulgeră de sus. Ovidiu preferă însă să ofere o ultimă petrecere la el acasă, ca probă de cruntă disperare, cu gândul ca cea de pe urmă noapte a lui la Roma să marcheze o epohă sinistră de falsă veselie. Poetul își dă seama că e condamnat la dispariție fizică și că doar opera lui are șansa de a se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Frenkian insistă mereu asupra nevinovăției totale a eroilor lui Sofocle : singura scădere a lui Aiax e mărginirea dată de inteligența lui redusă, insuficientă pentru a-i îndreptăți nenorocirea (p. 57) ; nici credula Deianira, nici infidelul Heracle nu își merită soarta cruntă, căci rămân ființe merituoase (p. 62) ; încăpățânarea lui Filoctet nu semnifică o acțiune criminală sau vinovată, el făcându-și rău doar sieși (p. 64) ; Oedip este prototipul eroului nobil, generos, animat de sentimentele cele mai alese față de cetățeni, ajuns, fără
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stat plângând pe patul său Nopți de-a rândul, pline de griji, Nu va cunoaște, puteri cerești. Aceste rânduri pline de durere și le repetă o minunată și venerată regină, izgonită în exilul cel mai sălbatec și mizeria cea mai cruntă. Ea se împrieteni cu cartea, care închidea în sine aceste cuvinte și încă alte experiențe de viață dureroase, scoțând din ea o tristă mângâiere; cine ar putea micșora vreodată puterea acelei cărți care se întinde până în veșnicie?” J. W. Goethe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
publicate, cu doar un an înainte de moartea sa, în 1793. Apăreau sub titlul „ DOBROTOLJUBJE”, în patru părți și două volume, la Sankt Petersburg. Bătrân, bolnav, purtând de ani de zile, pe toată partea dreaptă a trupului, răni datorate anilor de cruntă sărăcie din Athos, starețul Paisie, devenit o legendă vie, primește vizitatori de toate rangurile și de pretutindeni. În 1791, în timpul ocupației țariste din Moldova, arhiepiscopul Grigorie Serebrenikov al Ekaterinoslavului sosește la Neamț cu suita. El îl investește pe Starețul Paisie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fost purtată de către guvernul Bush și Pentagon. Chiar la începutul lunii octombrie, s-a declanșat o campanie de propagandă susținută, campanie care legitima folosirea puterii militare americane pentru a determina Irakul să părăsească Kuweitul. Această campanie implica crearea unei imagini crunte atît irakienilor văzuți în postura demonică de "violatori ai granițelor Kuweitului", cît și lui Saddam Hussein văzut ca un "al doilea Hitler" și ca o întrupare a răului 6. Această campanie a avut drept sursă de inspirație o campanie britanică
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
literatură propriu-zisă, "estetică", deși există nu puține pagini de acest gen în cuprinsul ei. Pentru autor și în egală măsură și pentru cititor miza mărturiei este restituirea cît mai exactă a suferințelor îndurate de o familie românească în anii de cruntă dictatură ai comunismului din anii cincizeci, a depășirii, cu prețuri imense, a acelor suferințe, a portretizării unor adevărați martiri din vremea respectivă, cît și a diabolicilor lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reușită transfigurare artistică a unei experiențe de viață înfiorătoare. Vasile Ghica * * * "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este mai mult decât cartea unei copilării furate, mai mult decât cronica unei perioade negre din istoria României și a unui șir de încercări crunte prin care au fost siliți să treacă cei care au constituit nefericita tagmă a "deportaților". "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este, mai înainte de orice, o abordare a condiției umane prin ochii și mintea unui copil firavul Titi, introvertit, sensibil, nesupus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și să mă rostogolesc în propriu-mi ciclu. Să nu-ți imaginezi însă că toate cărțile îmi sunt și consubstanțiale. Că joc secund mai pur, lumea labirinturilor de hârtie, în orice caz, e un univers în care rareori cunoști dezamăgirea cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului! Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii ani de viață, publicând de voie de nevoie în Litere (o revista scoasă de ultimul sau editor), Mircea Horia Simionescu se va întâlni din nou cu aceste fantome. Tudor Țopa a fost adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că a omis informații importante și l-a trecut din nou prin torturi. Asemenea pedepsiri ale acoliților care erau dovediți ca nesinceri aveau rolul de a-i înspăimânta pe ceilalți (cu atât mai mult cu cât bătăile erau și mai crunte în aceste cazuri), arătându-le că nu era suficient să treci de partea lui Țurcanu pentru a fi scutit de torturi. Pătrășcanu crede că torturarea sa timp de o săptămână i-a acordat prilejul lui Țurcanu să intensifice bătăile în cadrul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Bogdanovici, a mers la infirmerie pentru că îl durea o măsea, iar Țurcanu l-a privit cu suspiciune, bănuind că ar încerca să evite implicarea în torturi. Probabil amenințat, adaugă mai târziu că a participat 'cu mult zel' la bătaia cruntă de pe 25 decembrie, pentru a-i demonstra lui Țurcanu că nu pactizează cu 'bandiții'. A fost inclus chiar în 'comitetul' camerei, alături de Adrian Prisăcaru, Popa 'Țanu' și alți doi deținuți. A fost folosit ca agresor și în alte camere din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care dispăruse odată cu insta‑ urarea dictaturii comuniste... L-am cunoscut foarte bine. În intimitate era charismatic, apoi, indiscutabil era un erudit nu doar în ale politicii, în ciuda aparențelor, avea un pronunțat simț al umorului. Sigur, după ani de puș‑ cărie cruntă, imaginea pe care o oferea nu putea să tre‑ zească simpatie imediată. Dar în cinci ani, cât a trăit în libertate, Corneliu Coposu, a devenit un simbol al rezis‑ tenței românești, s-a impus ca un lider care a reușit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și ea în al 16-lea an, scria în nr. 1 din ianuarie-februarie 1941, și tot la București strămutată: „Înăbușit de puroi, în locul lui de baștină, țâșnind însă imediat, plin de vigoare, în celălalt capăt de țară, Glasul Bucovinei, din crunta și eroica lui pribegie, răspunde nu numai nevoilor 120 materiale și tehnice ale acestor cumplite vremi, ci rămâne, în bună parte, înlocuitorul unora dintre revistele bucovinene, azi (și oare până când?) amuțite.” * Glasul Bucovinei se menține onorabil la nivel cu foiletonul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin nechibzuință, prin toleranța răului, prin guvernare pătimașă, fără scrupul în jefuirea bunurilor publice, au îndepărtat această instituție de inimile tuturor. Statul apare acum ca ceva tiranic, ca un exploatator al nevoilor noastre, ca ceva dușman, ca o bestie nesăturată, cruntă, nemiloasă, sângeroasă și nedreaptă”. După război, „s-au înmulțit partizanii partidelor politice, au crescut averile particularilor, au călătorit mai mulți în străinătate, sunt mai mulți sinecuriști, sunt mai multe automobile în țară și mai multe localuri de perdicție unde îmbuibații
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cărunte În pulsul vostru Roma s-a trezit! Uniți pășiți pe-a veacurilor punte Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Al vostru neam în lupte mari și crunte De mii de ori cu fală-a biruit; Luptați ca ei în zilele cărunte, Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Neghina rea a gintelor mărunte Din zi în zi mereu a odrăslit; La coase, fii, ca n vremile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a fost deschis drumul cu aclamații al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și asprei formații morale, pe care o impune epoca fanariotismului marxisto-leninist, vom datora restaurarea suveranității naționale. Și nimănui altcuiva". Previziunile sale se vor împlini întocmai, prin acțiunea forțelor interne, la sfîrșitul lui 1989. Bun cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
începe arestările între membrii organizației. Pe 15 mai va fi arestat. Cum era de așteptat, unul dintre cei arestați pe 10 mai, Alecu (Alexandru) Constantinescu, cedează în timpul anchetelor și deconspiră. După, va fi condamnat la 20 de ani. Cel mai crunt va fi anchetat de Feller (anchetatorul-șef): "M-a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Cînd a văzut că n-o poate scoate la capăt cu bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi frați, din aceeași familie, pentru aceeași "vină". Ruchenștain îi va fi anchetator: "M-a pus la curent, mărturisește, de nu mai știam cine-s. M-a bătut. Dar mai ales pe frații mei i-a bătut. Căpitanul acela era crunt. Am stat o lună în anchetă. Cînd am ajuns la Galata, la Iași, credeam că am ajuns acasă, că era liniște. Numai că erau niște ploșnițe cît unghia". Pe baza unor mărturii mincinoase este condamnată la 6 ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mari, gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului se acoperiseră cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]