2,383 matches
-
viața spirituală românească a acelui timp și, totodată, un gest de mântuire și lăcaș de odihnă privată, căci biserica urma să slujească drept necropolă a familiei Voievodului. Ridicată în zona subcarpatică, construită în intervalul 1690 - 1697, Mănăstirea Hurezi - pe seama căreia ctitorul așeza datorii religioase și culturale importante - armonizează câteva grupuri arhitectonice, cu individualități ce pot fi distinse: mănăstirea propriu-zisă, cu biserica cea mare (pentru care meșterii au fost - între anii 1690 și 1693 - zidarul Manea, pietrarul Vucașin Caragea, și Istrate Lemnarul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sanctuar. Cele laterale au servit drept necropolă, dar pictura de pe pereți face să poată fi înțelese și ca spații de inițiere, de instruire, în care privitorul poate învăța nu numai genealogia și faptele sfinților, ci și descendența dinastică a Domnitorului ctitor”13. Boierii i-au urmat pe Domni în înălțarea lăcașelor de rugăciune. Istoria a păstrat numele unor harnici ziditori de biserici și mănăstiri. în țara Românească, șirul (pe care îl reproduc după prețiosul Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) începe cu Craioveștii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au zidit înainte de 1491 Mănăstirea Bistrița din Oltenia, - pictată, în 1519, de Dobromir din Târgoviște împreună cu Dumitru și cu Chirtop, biserica Sf. Dumitru din Craiova, mănăstirile Sadova, Brâncoveni, Strehaia, Roaba), și continuă cu Radu Buză din Cepturoaia (Buzescu), mare spătar (ctitor la mănăstirile Căluin, Stănești și Dobrusa), cu marele ban Dobromir din Runcu (care a zidit Mănăstirea Lipovul și biserica din Runcu), cu Mitrea din Hotorani mare vornic (de numele lui sunt legate Mănăstirea Hotărani - Romanați - era gata prin 1588 - și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a zidit Mănăstirea Lipovul și biserica din Runcu), cu Mitrea din Hotorani mare vornic (de numele lui sunt legate Mănăstirea Hotărani - Romanați - era gata prin 1588 - și biserica Sf Gheorghe Vechi din București), cu marele ban Cornea Brăiloiu (este socotit ctitor la mănăstirile Baia de Aramă, țânțăreni și Tismana, iar la biserica gorjeană din Văleni - zidită de el - este pictat cu ceilalți membri ai familiei), cu marele ban Preda Brâncoveanu, pictat la Hurezi, împreună cu nevastă-sa, Păuna, în „dunga cea mare și blagendină
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mănăstirile Baia de Aramă, țânțăreni și Tismana, iar la biserica gorjeană din Văleni - zidită de el - este pictat cu ceilalți membri ai familiei), cu marele ban Preda Brâncoveanu, pictat la Hurezi, împreună cu nevastă-sa, Păuna, în „dunga cea mare și blagendină...” (ctitor la mănăstirile Brâncoveni, Gura Motrului și Dintr-un Lemn), cu marele clucer Diicu Buicescu, pe care Matei Basarab l-ar fi vrut urmaș în scaun (împreună cu Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Drăgănești din Teleorman; a fost ctitor la mănăstirea Clocociov
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare și blagendină...” (ctitor la mănăstirile Brâncoveni, Gura Motrului și Dintr-un Lemn), cu marele clucer Diicu Buicescu, pe care Matei Basarab l-ar fi vrut urmaș în scaun (împreună cu Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Drăgănești din Teleorman; a fost ctitor la mănăstirea Clocociov), cu Mihai Cantacuzino, mare spătar, care a înălțat în 1695, Mănăstirea Sinaia și a fost ctitor al mănăstirilor Titireni, Colțea și Adormirea Maicii Domnului din Rm Sărat (împreună cu Constantin Brâncoveanu); a zidit biserica bucureșteană Fundenii Doamnei, biserica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care Matei Basarab l-ar fi vrut urmaș în scaun (împreună cu Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Drăgănești din Teleorman; a fost ctitor la mănăstirea Clocociov), cu Mihai Cantacuzino, mare spătar, care a înălțat în 1695, Mănăstirea Sinaia și a fost ctitor al mănăstirilor Titireni, Colțea și Adormirea Maicii Domnului din Rm Sărat (împreună cu Constantin Brâncoveanu); a zidit biserica bucureșteană Fundenii Doamnei, biserica Zlătari, lăcașuri de cult la Slănic și la Turbați în Ilfov, cu alt Cantacuzin, Pârvu, fiul lui Drăghici și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnului din Rm Sărat (împreună cu Constantin Brâncoveanu); a zidit biserica bucureșteană Fundenii Doamnei, biserica Zlătari, lăcașuri de cult la Slănic și la Turbați în Ilfov, cu alt Cantacuzin, Pârvu, fiul lui Drăghici și nepot al lui Șerban Cantacuzino (a fost ctitor ori a terminat lucrările la schiturile Pătroasa din Dâmbovița, țigania din Vâlcea și Lespezi - care fusese început de tatăl său, Drăghici Cantacuzino - și la mănăstirea Cobia; împreună cu maică-sa, Păuna, fiică a lui Diicu Buicescu, este ctitor al bisericii din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino (a fost ctitor ori a terminat lucrările la schiturile Pătroasa din Dâmbovița, țigania din Vâlcea și Lespezi - care fusese început de tatăl său, Drăghici Cantacuzino - și la mănăstirea Cobia; împreună cu maică-sa, Păuna, fiică a lui Diicu Buicescu, este ctitor al bisericii din Măgureni), cu alt fiu al lui Drăghici Cantacuzino, marele vornic Șerban (cel ce a refăcut Mănăstirea Comana - unde a fost și înmormântat - și și-a legat numele de edificarea multor lăcașuri: schitul Bascovele din Argeș, biserica Sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel însurat cu Anca din Coiani; pe marele ban Mareș Băjescu, din a cărui poruncă a fost înălțată biserica din Blăjești (tot banul Mareș a ridicat - în 1666 - Mănăstirea Cornetul și de reparat mânăstireea Vieroș); pe marele vornic Badea Bălaceanu (ctitor al bisericii din Balacii Teleormanului; a mai făcut schitul Gâlmele și biserica Sf. Dumitru din București; biserica din Balaci îl cinstește în calitate de ctitor din 1684 și pe aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino și dușman neîmpăcat al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mareș a ridicat - în 1666 - Mănăstirea Cornetul și de reparat mânăstireea Vieroș); pe marele vornic Badea Bălaceanu (ctitor al bisericii din Balacii Teleormanului; a mai făcut schitul Gâlmele și biserica Sf. Dumitru din București; biserica din Balaci îl cinstește în calitate de ctitor din 1684 și pe aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino și dușman neîmpăcat al lui Constantin Brâncoveanu; casele marelui ban Cornea Brăiloiu se aflau în Oltenia, la Văleni, unde le-a alăturat și o biserică în care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bisericile din Bărbulețu, Crețulești - Mănăstirea și lăcașul care-i poartă numele, din Târgoviște); Marcu Danovici, paharnic al lui Matei Basarab (casele lui erau la Sâmburești, în Olt, unde a ridicat și o biserică); marele vornic Dragomir, neam cu Matei Basarab (ctitor al Mănăstirilor Plăviceni - el era din Plăviceni - și Lipov); Radu din Fărcașa, mare stolnic, ucis și el, în 1659, de Mihnea al III-lea Radu (casele și biserica ridicate de el erau Fărcășele, în Olt); marele stolnic Dumitrașcu Filipescu a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și el, în 1659, de Mihnea al III-lea Radu (casele și biserica ridicate de el erau Fărcășele, în Olt); marele stolnic Dumitrașcu Filipescu a ctitorit, în 1642, împreună cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, biserica din Filipeștii-de-Târg; marele vistier Bunea Grădeșteanu (ctitor, în 1657, al bisericii din Grădiștea, Vlașca, unde își avea curțile; mai înainte - în 1654 - ctitorise schitul Bunea); Tudor Greceanu și-a sfârșit viața îmbrăcat în rasă monahală și, cu siguranță în schitul pe care el l-a ctitorit în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îmbrăcat în rasă monahală și, cu siguranță în schitul pe care el l-a ctitorit în satul Greci; Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu (a zidit biserica din Dragomirești, localitatea sa de baștină); Hrizea din Popești, tatăl cronicarului Radu Popescu (ctitor - în 1676 - al bisericii din Popești - Rumâni, înglobată azi în București); Stroe Leurdeanu, mare vornic (a ctitorit, în 1646, biserica din Golăești, locul de „temei” al neamului); Udriște Năsturel, al doilea logofăt și mare spătar înainte de moarte (cu fratele său
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Matei Basarab, a zidit în 1644, biserica din Fierăști); Enache (Ianache) din Văcărești, mare clucer, a zidit prin 1699 biserica din Văcăreștii de Dâmbovița, reședința lui de la țară (a refăcut și Mitropolia din Târgoviște); marele clucer Tudoran Vlădescu din Aninoasa (ctitor al Mănăstirii Aninoasa din județul Muscel). Este la fel de impresionant șirul marilor feudali din Moldova care zidesc biserici la moșii. Portarul Luca Arbure avea curți și în Arbure și în ținutul Iașilor la Șipote; în ambele sate a zidit biserici. Marele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pârvu cel din prima generație de Craiovești, și-a aflat odihna veșnică în Mănăstirea Bistrița, ridicată de tatăl său și de unchii săi; la Găiseni, marele vornic Drăghici Vintilescu din Florești, a pregătit o veritabilă „necropolă de familie”, căci, alături de ctitor, au fost îngropați în acea mănăstire „soția lui și fiii lui și toate rudele lor”; marele vornic Manea Perșanu a ctitorit biserica Sf. Nicolae - Andronești din Târgoviște și Mănăstirea Seaca, unde și-a aflat, se pare 18, mormântul; grecul Pano
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea Mircea), își are mormântul la Mănăstirea Bucovăț - Coșuna, zidită de el; Udrea din Băbeni, fost hatman al Moldovei, a ridicat Mănăstirea Panaghia din Dâmbovița și a fost îngropat acolo; marele ban Cornea Brăiloiu (l-am mai pomenit) este socotit ctitor la mănăstirile țânțăreni, Tismana - unde a fost și înmormântat - și Baia de Aramă; mormântul lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, se află la Mănăstirea Brâncoveni, unul dintre multele lăcașuri de rugăciune de care și-a legat numele; Buliga din Ciovârnișani, agă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu Buzescu și mare ban pentru puțină vreme; postelnicul Constantin Cantacuzino, cel ucis în 1663 din partea lui Grigore I Ghica Vodă, a fost îngropat la Mănăstirea Mărgineni, rectitorită de el; marele spătar Leca, ucis pentru „hiclenie” de Radu Mihnea, era ctitor la Mănăstirea Panaghia și acolo a fost înmormântat înainte de 1616; marele vistier Cârstea Popescu este pictat, alături de ceilalți membri ai familiei, la biserica din Popești, în ținutul Vlașcăi, ctitoria lui (a zidit-o în 1689), unde este și înhumat; marele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din satul Bălinești (este și zugrăvit acolo); marele vistier Eremia, aflat printre boierii ostili lui Ștefăniță Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis în 1541), a fost înhumat în ctitoria sa de la Părhăuți); Nestor Ureche, tatăl cronicarului, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Enache sau Ilie țifescu, care i-a oferit o ieroglifă lui Cantemir în romanul său cu animale și păsări, a fost înmormântat - în 1704 - la Mănăstirea Răchitoasa, zidită de el; la Mănăstirea Dobrovăț și-a aflat odihna Cehan Racoviță (era ctitor acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-a urmat în aceeași necropolă (se înscrisese între ctitori) 19. Un ceremonial de la care proaspăta văduvă nu putea lipsi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Mănăstirea Dobrovăț și-a aflat odihna Cehan Racoviță (era ctitor acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-a urmat în aceeași necropolă (se înscrisese între ctitori) 19. Un ceremonial de la care proaspăta văduvă nu putea lipsi Tautologia românească a fixat întotdeauna, într-un capitol important, practicile privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormânt - care este o simplă groapă săpată în pământ - și l-au acoperit cu acel pământ, se întorc acasă ...” 45. Să-i fie pomeana...” Voievozii înălțau - ziceam - lăcașuri de închinăciune (boierii i-au urmat; apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, cercul ctitorilor s-a lărgit: clerici, negustori, breslele de meseriași, comunitățile - „obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe succesorul necunoscut și-l transformă în destinatar, vorbindu-i „de dincolo de mormânt”: „Mare și singur stăpânitorule și de Dumnezeu iubitorule, doamne și unsule, te rugăm pentru acest hram din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorbe ale unui mare stăpânitor, conștient de valoarea faptei sale și de autoritatea cu care persoana sa o păstrează -, ce îndeamnă, la rându-le, la responsabilitate. Mesaj înțeles pe deplin de Radu de la Afumați, ginerele lui Neagoe Basarab, al doilea ctitor al lăcașului. Terminând zugrăvirea bisericii, soțul Doamnei Ruxandra spune să se scrie pe zidul de apus al naosului (ca semn de solidarizare cu cel mort) câteva rânduri din care „vorbea” socrul său: „[din temelie] înălțat-am această sfântă și dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]