8,169 matches
-
beduin, ci pentru multe alte delicte, incomparabil mai grave, de care nu dorea să-și amintească în acele clipe. Întotdeauna se fălise că e în stare să-și petreacă cea mai mare parte a vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit foarte ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Întotdeauna se fălise că e în stare să-și petreacă cea mai mare parte a vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit foarte ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei morți absurde, pentru care nu se simțea deloc vinovat. Poate că un judecător excesiv de meticulos ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit foarte ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei morți absurde, pentru care nu se simțea deloc vinovat. Poate că un judecător excesiv de meticulos ar fi putut să-l acuze pentru unele întâmplări petrecute cu ani în urmă în Bosnia, dar era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el în ilegalitate, apoi m-a întrebat unde aș vrea să trăiesc. Căci, din păcate, lui nu-i trebuia absolut deloc un fotograf de curte. În preajma lui, fotografiatul era interzis. Nu era fotogenic, iar situația politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să ies de la el așa de slab. Ce rușine să am tot atâtea kilograme câți ani aveam. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la cel puțin douăzeci de metri de el. — Eu vă invidiez - i-am spus eu. — Pe cine? Păi pe voi, evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
OK? a spus fără să se uite la mine. Am ridicat din umeri și m-am dus să iau o bere. * * * Ceva era în neregulă în galerie. Am simțit-o de cum am intrat, a doua zi. Puteai tăia aerul cu cuțitul. Shelley a apărut repede din birou, cu brățările mai silențioase decât de obicei, tocurile agitându-se pe podea, bătând un ritm inegal. Părea ușurată că mă vede. —Sam, a exclamat. Te-a sunat Harriet? Ai auzit? — Ce să aud? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mi-o trimisese, arătându-i-o. Pentru mine nu însemna nimic, dar la el a avut efect. —Târfă! A ridicat mâna să mă lovească, cu fața la câțiva centimetri de mine. M-am aplecat și în același timp am pus mâna pe cuțitul din spatele meu și cu o lovitură puternică l-am lovit direct în față. Impactul l-a împins în spate, dar nu a căzut. Ușa de la intrare era închisă și mi-ar fi luat mult să o descui. Am fugit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am fugit pe scară până pe platformă. Până și-a revenit eu eram deja sus. S-a ridicat, luându-și mâinile de pe față. Avea o tăietură adâncă pe obraz. Osul probabil se rupsese. Am simțit ceva cum se strivește sub lama cuțitului. Fața lui era sălbatică, cu pielea întinsă la maxim peste oasele ascuțite. Limba i s-a retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din tavan, să îl las să zacă acolo - să fac măcar o dată ce e mai sigur pentru mine. Vizavi de peretele cu platforma erau niște cărămizi, așezate la întâmplare. M-am balansat pe margine și am coborât repede pe ele. Aveam cuțitul în buzunarul blugilor. Am sărit și l-am scos afară, ținându-l în mână în timp ce mă îndreptam spre locul unde zăcea. Dar înainte să ajung la el, am văzut că nu mai am în fața cui să mă protejez. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unde zăcea. Dar înainte să ajung la el, am văzut că nu mai am în fața cui să mă protejez. Nu numai picioarele îi erau straniu depărtate, dar și gâtul era răsucit într-un unghi ciudat. Prea ciudat. își rupsese gâtul. Cuțitul mi-a căzut din mână pe podeaua de ciment. M-am așezat lângă el. Avea o mână afară, lângă mine. L-am atins, apucându-i încheietura. Am stat așa mult timp, până s-a întunecat. Apoi m-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la pagina povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce vedea nu era adevărat. Însă scriitorul era atât de transportat de ceea ce urma să întreprindă, încât nu putea să vorbească. Cu ochii sticlind de nebunie, trecu pe lânga soția lui fără o vorbă și ieși pe ușă, cu ditamai cuțitul în mâna dreaptă. - Mircea, oprește-te!! îi strigă aceasta din urmă. Mircea nu se putea opri însă așa ușor, ba chiar era de neoprit, astfel că toți cei care îl văzură pe stradă căpătară brusc certitudinea că marele Mircea Cârpenișteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ușor, ba chiar era de neoprit, astfel că toți cei care îl văzură pe stradă căpătară brusc certitudinea că marele Mircea Cârpenișteanu înnebunise. Desigur, nici nu le era greu să-și închipuie așa ceva, pentru că imaginea unui Mircea nebun, cu un cuțit de un metru strâns cu putere în mâna dreaptă, era cât se poate de grăitoare în acest sens. Degeaba încercară și ei să-l oprească, orgoliosul Mircică trecea prin și printre ei cu o dârzenie nemaivăzută. - Știți cumva unde învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
copii talentați. Prea gravitau toți ÎN JURUL UNUIA SINGUR, căruia Mircea îi recunoscu figura imediat, găsind că nu era deloc diferită de cea din ziare. - ELEFTERIE MĂCEȘ? urlă el, scos din minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e rușine? Nu poți să mai aștepți? - Să mai aștept? se miră copilul. De ce să mai aștept? Dumneata ai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o ambulanță! strigă el spre colegii lui. - Dar a încercat să te omoare, Eleftuț, îi spuse fata care până nu demult stătuse agățată de gâtul lui. A încercat să te omoare, de-aia i s-a înfipt în brațul stâng cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă! - Pe bune? întrebă Elefterie neîncrezător, verificând în același timp întreaga situație, pentru a vedea dacă nu cumva era mințit cu nerușinare. - Mie mi se pare că omul e rănit grav, continuă el. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul de rușine instantaneu, așa rănit cum era. - Ai dreptate, Elefterie... șopti el din rărunchi, țintuind cerul. - Eu mă joc, domnule Cârpenișteanu! strigă copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria mea este atât de mare, încât poate ieși neatinsă din orice jignire; ca și un nor, ea nu poate fi zgâriată nici măcar de cel mai ascuțit cuțit. Mik ia un acord. Tresar. Abia acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii stomacului mi se contractă într-un mod neplăcut. Mă las pe speteaza fotoliului, dar asta nu ajută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noastre n-ar fi apărut nici un fel de sentimente joase, ci doar pentru că aceste sentimente au fost satisfăcute. Care dintre noi n-ar recunoaște cu câtă satisfacție a tușit, când, în actul al patrulea, unul dintre eroii buni a înfipt cuțitul în inima celui rău? Ați putea spune că în acest caz este vorba de simțul dreptății. Tocmai: intervine sentimentul justițiar, divin și înălțător. Dar spre ce ne-a dus trezirea acestui sentiment înalt? La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un satâr. Cristian zâmbi ușor, nu așa se ține cuțitul dacă vrei să-l folosești ca pe o armă de luptă. Încă odată i se confirma că cei trei nu sunt bătăuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]