3,093 matches
-
și cealălalt va trece". Întrebarea: "Dacă raza de lumină are un singur electron, acesta va trece sau va fi reflectat?" are un singur răspuns: Mecanica cuantică nu poate fi prezisă!". Cei trei numesc această experiență de gândire quantum entanglement ("împletitură cuantică") sau Einstein-Podolsky-Rosen paradox. Răspunsul la aceste probleme se găsește în "Principiul incertitudinii al lui Heisenberg", care stipulează că este imposibil să se măsoare simultan poziția și viteza unei particule cuantice. Niels Henrik David Bohr (1885-1962), evreu danez, este absolvent al
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Cei trei numesc această experiență de gândire quantum entanglement ("împletitură cuantică") sau Einstein-Podolsky-Rosen paradox. Răspunsul la aceste probleme se găsește în "Principiul incertitudinii al lui Heisenberg", care stipulează că este imposibil să se măsoare simultan poziția și viteza unei particule cuantice. Niels Henrik David Bohr (1885-1962), evreu danez, este absolvent al Universității din Copenhaga în fizică, matematică, astronomie și filosofie. Pentru contribuțiile sale la înțelegerea structurii atomice și a teoriei cuantice primește Premiul Nobel în 1922 (la vârsta de 37 de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
imposibil să se măsoare simultan poziția și viteza unei particule cuantice. Niels Henrik David Bohr (1885-1962), evreu danez, este absolvent al Universității din Copenhaga în fizică, matematică, astronomie și filosofie. Pentru contribuțiile sale la înțelegerea structurii atomice și a teoriei cuantice primește Premiul Nobel în 1922 (la vârsta de 37 de ani). În septembrie 1943, când Niels și Harald Bohr195 erau pe punctul de a fi arestați de germanii naziști, rezistența daneză îi transportă pe mare în Suedia, unde Niels se
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lichidelor. Este numit lector în predarea termodinamicii la Universitatea din Copenhaga. În 1911, Bohr se angajează în studiul structurii atomului în laboratorul Cavendish și în studiul electromagnetismului. Dezbaterile dintre A. Einstein și N. Bohr devin obiect al cercetărilor de filosofie cuantică Bohr dezvoltă modelul atomului care-i poartă numele. El descrie variate grade de energie ale electronilor, aflați pe orbite diferite, care înconjoară nucleul atomic și, pe baza lor, se determină locul elementului în tabelul periodic. Electronii pot "sări" de pe o
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un cuantum de energie. Modelul Bohr al structurii atomului este dovedit de ionul de heliu. Din 1914 până în 1916 este numit la catedra de Fizică teoretică a Universității din Copenhaga. În anul 1921 este înființat Institutul Niels Bohr, destinat mecanicii cuantice, al cărui director devine. Bohr adaugă tabelului periodic un nou element chimic, bohriu" (după numele său), simbol Bh, cu numărul atomic 107, membru al grupei de șapte elemente (perioadei a șaptea). Modelul Bohr pentru atomul de hidrogen demonstrează cum un
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
declară adept al liberului arbitru, care, pentru el, este un fenomen cu două stadii. În stadiul întâi omul gândește o mulțime de alternative nedeterminate, pentru ca în stadiul al doilea să aleagă o dorință bine determinată. Compton, bazându-se pe indeterminismul cuantic, îl amplifică de la cuanta microscopică la lumea macroscopică, anticipând "Paradoxul pisicii" al lui Schrödinger. "Pisica lui Schrödinger"250: o pisică, un flacon de otravă și o sursă radioactivă cu un monitor se află într-o cutie închisă. Dacă monitorul detectează
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se află într-o cutie închisă. Dacă monitorul detectează radioactivitate, flaconul se sparge și otrava revărsată omoară pisica. Dacă nu, pisica rămâne în viață Conform interpretării Copenhaga, pisica este, în mod simultan, vie și moartă, totodată. Când se "termină" supoziția cuantică și realitatea se transformă într-una din cele două posibilități, privind înăuntrul cutiei vedem pisica vie sau moartă. Compton consideră că există o gamă de eventualități ale alegerii, independente de condițiile fizice, cunoscute doar de individul care alege și care
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1925, George Uhlenbeck 200 și Samuel Goudsmit 201 au descoperit "mișcarea de spin" a electronului. Toate particulele elementare de un anumit fel au același moment de "spin angular", adică același număr de spin-cuantă (sau "spinor"). Se poate afirma că starea cuantică a unui electron poate fi definită de numărul cuantic principal, de azimutalul numărului cuantic, de numărul cuantic magnetic și de un spin exprimat prin litera s. În 1927, Bohr s-a convins că lumina este fie corpuscul - foton, fie undă
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
descoperit "mișcarea de spin" a electronului. Toate particulele elementare de un anumit fel au același moment de "spin angular", adică același număr de spin-cuantă (sau "spinor"). Se poate afirma că starea cuantică a unui electron poate fi definită de numărul cuantic principal, de azimutalul numărului cuantic, de numărul cuantic magnetic și de un spin exprimat prin litera s. În 1927, Bohr s-a convins că lumina este fie corpuscul - foton, fie undă, și acceptă ipoteza lui Broglie 202 (1924), confirmând principiul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
electronului. Toate particulele elementare de un anumit fel au același moment de "spin angular", adică același număr de spin-cuantă (sau "spinor"). Se poate afirma că starea cuantică a unui electron poate fi definită de numărul cuantic principal, de azimutalul numărului cuantic, de numărul cuantic magnetic și de un spin exprimat prin litera s. În 1927, Bohr s-a convins că lumina este fie corpuscul - foton, fie undă, și acceptă ipoteza lui Broglie 202 (1924), confirmând principiul complementarității despre existența materiei sub
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
elementare de un anumit fel au același moment de "spin angular", adică același număr de spin-cuantă (sau "spinor"). Se poate afirma că starea cuantică a unui electron poate fi definită de numărul cuantic principal, de azimutalul numărului cuantic, de numărul cuantic magnetic și de un spin exprimat prin litera s. În 1927, Bohr s-a convins că lumina este fie corpuscul - foton, fie undă, și acceptă ipoteza lui Broglie 202 (1924), confirmând principiul complementarității despre existența materiei sub cele două forme
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Manhatan Niels Bohr a fost foarte activ în toate aspectele (științifice, politice și administrative) ale Proiectului Manhatan. În anul 1957 a primit Premiul Atom pentru Pace. Werner Karl Heisenberg (1901-1976), fizician și matematician german, este autorul principiului incertitudinii în mecanica cuantică. Domeniul se impune și prin substratul filosofic. Aduce importante contribuții în fizica nucleului atomic, a feromagnetismului, a razelor cosmice și a particulelor subatomice. Ciclul de conferințe despre fizica atomică la Festivalul Niels Bohr de la Göttingen, din iunie 1922, joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
joacă un rol important în orientarea studiilor lui Heisenberg. După ce își dă teza de doctorat pe tema turbulenței fluxului laminar, reușește să obțină o bursă de specializare la Universitatea din Copenhaga, la Profesorul Niels Bohr. La întoarcere, se dedică mecanicii cuantice și fundamentării ei matematice, pentru ca, în anul 1927, la vârsta de 26 de ani, să enunțe principiul incertitudinii (Ungenauigkeit), care îi poartă numele, și care stipulează imposibilitatea măsurării simultane a poziției și vitezei unei particule cuantice. În același an este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
întoarcere, se dedică mecanicii cuantice și fundamentării ei matematice, pentru ca, în anul 1927, la vârsta de 26 de ani, să enunțe principiul incertitudinii (Ungenauigkeit), care îi poartă numele, și care stipulează imposibilitatea măsurării simultane a poziției și vitezei unei particule cuantice. În același an este numit profesor de teorie fizică la Universitatea din Leipzig și, la conferința inaugurală, prezintă "misterul feromagnetismului". După ce James Chadwick 204 descoperă în 1932 neutronul, Heisenberg scrie trei articole despre "modelul neutron-proton" al nucleului atomic, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
îi dovedește existența cu ajutorul fotografierii de raze cosmice. În 1936 Heisenberg reinterpretează câmpul magnetic, utilizând ecuația descrisă de Dirac pentru particulele cu spin de h/2, în condițiile cuantificării și alte posibilități de a crea sau distruge particule din câmpul cuantic. Este președintele Consiliului german de cercetare (al Comisiei de fizică atomică a Fundației Alexander von Humboldt). În probema religiei, a rămas celebră fraza: "La prima înghițitură din paharul științelor naturii devii ateu, pentru ca, la fundul paharului, să-l găsești pe
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de SS pentru sublinierea rolului oamenilor de știință evrei, laureați ai Premiului Nobel în fizică (Philipp Lenard 208 ). Între anii 1942-1944, Heisenberg publică articole despre matricea descompunerii (scattering matrix sau S-matrix) în particule elementare, importante pentru fisiunea nucleară și fizica cuantică. În 1939 interpretează această descoperire ca fiind o fisiune nucleară. În același an este elaborat proiectul german de energie nucleară, cunoscut sub numele de Uranverein ("Clubul Uraniu"), Heisenberg fiind unul din principalii oameni de știință participanți la proiect. În 1938
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
două părți, fiecare cu o jumătate din masa de protoni, și cu eliberarea unei mari cantități de energie. Fisiunea are loc când repulsia electrostatică a unui mare număr de protoni, încărcați pozitiv, învinge forța lor de unire. Specialiștii în fizică cuantică au detectat undele gravitaționale existente în timpul Big Bang-ului (lungimea de undă fiind a cincalioana parte dintr-o secundă). Confirmarea universului în permanentă extindere și existența gravitonilor și a lungimilor de undă infinitezimale apropie cele două universuri (macro și micro
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu care țâșnesc vaporii de apă dintr-un compresor, și care continuă să se mărească. Alan Harvey Guth211 a elaborat teoria inflației cosmice acum 35 de ani; se îndoia că aceasta va putea fi dovedită vreodată. Iat-o dovedită. Creierul cuantic În creier se află o cantitate de apă egală cu 75% din greutatea sa. Fiecare moleculă de apă conține 2 atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Fiecare atom de hidrogen este un element chimic constituit dintr-un nucleu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un câmp magnetic în jurul său. Direcția câmpului electromeganetic depinde de direcția spinului. Procesul care are loc în cursul realizării imaginilor creierului cu ajutorul aparatului de rezonanță magnetică nucleară (RMN), descoperit de Godfrey Hounsfield, în anul 1997, impun discutarea posibilității existenței "creierului cuantic". În decursul examenului RMN, o sursă de iradiație cu unde radio traversează creierul, aflat într-un puternic câmp magnetic (de peste 1 tesla). În RMN se vizualizează sistemul de "spin" nuclear (numit P31), un întreg câmp magnetic al nucleilor de hidrogen
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
din apă și din grăsimi). Acest câmp magnetic al creierului viu, în prezența câmpului electromagnetic de peste 1 tesla al celor doi magneți ai RMN-ului, influențează spinii hidrogenului, modificând structura creierului, pe perioada cât acesta este examinat, modificându-i starea cuantică. Această modificare a spinului este fenomenul care permite diferențierea substanței cenușii (a celulelor creierului) de substanța albă (a axonilor și dendritelor acestor celule) și care, printr-un algoritm specific, permite apariția (pe secțiunile creierului) structurilor cerebrale, normale sau patologice. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
apariția (pe secțiunile creierului) structurilor cerebrale, normale sau patologice. Odată cu încetarea expunerii creierului la câmpul magnetic, spinii se reîntorc la vitezele lor anterioare (normale). Pe durata cât examinarea RMN modifică spinii protonilor elementelor componente, ne aflăm în fața unui creier modificat cuantic sau, prescurtat, un "creier cuantic". La întrebrea dacă creierul modificat cuantic pentru 15 minute, cât durează examenul RMN, are vreo influență asupra sănătății, răspunsul din experiența acumulată până acum este unul negativ. Pentru un răspuns științific, însă, este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cerebrale, normale sau patologice. Odată cu încetarea expunerii creierului la câmpul magnetic, spinii se reîntorc la vitezele lor anterioare (normale). Pe durata cât examinarea RMN modifică spinii protonilor elementelor componente, ne aflăm în fața unui creier modificat cuantic sau, prescurtat, un "creier cuantic". La întrebrea dacă creierul modificat cuantic pentru 15 minute, cât durează examenul RMN, are vreo influență asupra sănătății, răspunsul din experiența acumulată până acum este unul negativ. Pentru un răspuns științific, însă, este nevoie de o cercetare extrem de laborioasă. În
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
expunerii creierului la câmpul magnetic, spinii se reîntorc la vitezele lor anterioare (normale). Pe durata cât examinarea RMN modifică spinii protonilor elementelor componente, ne aflăm în fața unui creier modificat cuantic sau, prescurtat, un "creier cuantic". La întrebrea dacă creierul modificat cuantic pentru 15 minute, cât durează examenul RMN, are vreo influență asupra sănătății, răspunsul din experiența acumulată până acum este unul negativ. Pentru un răspuns științific, însă, este nevoie de o cercetare extrem de laborioasă. În prezent, față de ajutorul uriaș adus medicinei
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
experiența acumulată până acum este unul negativ. Pentru un răspuns științific, însă, este nevoie de o cercetare extrem de laborioasă. În prezent, față de ajutorul uriaș adus medicinei de această metodă de investigare, un studiu riguros al influenței transformării creierului în unul cuantic nu prezintă un interes științific deosebit. Experiența care stă la baza fizicii cuantice este experimentul "dublei fante" (double-slit experiment). Aceasta demonstrează două adevăruri cuantice : 1) dubla existență a luminii și a cuantelor sub formă de corpuscul și de undă; 2
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nevoie de o cercetare extrem de laborioasă. În prezent, față de ajutorul uriaș adus medicinei de această metodă de investigare, un studiu riguros al influenței transformării creierului în unul cuantic nu prezintă un interes științific deosebit. Experiența care stă la baza fizicii cuantice este experimentul "dublei fante" (double-slit experiment). Aceasta demonstrează două adevăruri cuantice : 1) dubla existență a luminii și a cuantelor sub formă de corpuscul și de undă; 2) colapsul funcției de undă atestat de un observator uman sau instrumental. "Colapsul" funcției
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]