3,596 matches
-
ducă să-i vadă pe băieți, dar i-a spus limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un lucru pozitiv, cu care să-și încurajeze prietena Sofiei. Lasă, a spus ea într-un târziu. În curând o să ai și tu copilul tău, așa că ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
haideți să ne punem pe treabă! O să-mi fac griji mai încolo în legătură cu bărbată-miu ăsta idiot și încăpățânat. Ooo - la - la - auuuuuutc "Ooo - la - la - auuuuuu" Făcând un pas înapoi ca să-și admire opera, Julia a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe fiecare treaptă a scării care urca spre dormitor. Juliei îi fusese teamă ca nu cumva efectul obținut să fie unul de spațiu bântuit, dar holul arăta exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
grosolană? — A, m-am prins! a pufnit Julia în zeflemea. În pat vrei să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu apă. —Vai de mine! Arată fooooooarte gustos! a exclamat Susan strălucind de fericire. Femeia a luat tava și-a așezat-o pe noptieră, după care a tras-o pe Milly în pat, ca s-o îmbrățișeze și să-și cufunde fața în părul ei, inhalând parfumul dulce al copilei. Ești o fetiță așa de bună, știi asta? Cu coada ochiului, Susan l-a văzut pe Nick, care apăruse în cadrul ușii cu o altă tavă în brațe. Asta e mâncarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai potrivit pentru un picnic. Ce înseamnă potri... potri... vit? —Hai cu mine și-o să-ți explic. Nick a luat-o de mână și-a scos-o din dormitor. După ce amândoi au dispărut, Susan a zâmbit singură și s-a cufundat gânditoare în perne. Nu voia să-și mânieze soarta, dar simțea că niciodată nu fusese mai fericită decât era în clipa aia. Punându-și o mână pe abdomen, Susan s-a gândit la copilul care creștea înăuntru, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ținuturi, înflorind doar câteva zile, pentru a se cufunda apoi într-un nou și lung somn până la următoarea furtună care, poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber și sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puț, sau depinzând de mâna grijulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și se așeză pe o stâncă netedă să admire amurgul, cufundat în gândurile sale negre, căci înțelegea că aceea avea să fie ultima noapte când putea dormi în pace în această viață. La venirea dimineții trebuia să deschidă în cele din urmă sipetul războaielor, răzbunărilor și urii, despre care, nimeni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă acoperișul căsuței sale, ceea ce se petrecea pe la ceasurile nouă ale dimineții, deși ordonase să fie construită în partea cea mai deasă a pâlcului de palmieri, atât de cufundată în umbră, încât deseori se trezea speriat de zgomotul curmalelor ce cădeau pe acoperișul metalic. La ora aceea își spunea rugăciunile la doi metri de poartă și, apoi, se arunca în adăpătoarea puțului cel mare, unde sergentul Malik venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
supraviețuire în „pământurile pustii“. închipuiți-vă că ne-am întoarce cu o avere! Jumătate pentru armată, jumătate pentru noi și pentru trupă. Nu credeți că, dacă ar fi bine folosită, ar îmblânzi câțiva generali? Superiorul său nu răspunse imediat. își cufundă capul în apă și rămase așa câteva momente, poate cugetând. Când scoase capul afară, îi atrase atenția fără să-l privească: — Te-aș putea băga la „mititica“ pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era deșertul în sine, căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zise, jur c-o să-ți smulg pielea fâșie cu fâșie. își făcu rugăciunile de seară, își puse pe umăr un săculeț de piele cu un pumn de curmale, pe care le mâncă încet în timp ce pornea la drum, mereu spre apus, cufundându-se în umbrele ce puseseră deja stăpânire pe pământ, știind că acea noapte de marș fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mare încât să nu-l poată găsi vreunul din adepții săi și să-l ajute să fugă. Așa a ajuns la jaima ta. — Cine era tânărul? — Un fanatic. Privi mult timp focul ce se stingea încet și păru că se cufundă în gândurile lui. Când începu să vorbească nu-l privi pe targuí, ci părea că-și vorbește lui însuși. — Un fanatic care voia să ne împingă spre un război civil. Dacă Abdul ar dobândi libertatea, ar organiza opoziția din exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se știa și le băgă pe toate, împreună cu puținele sale haine, într-un sac de pânză. Apoi se așeză să aștepte la umbra pridvorului, aproape de fântână, pe când soarele cădea vertical și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
biroul său. Ministrul se ridică în picioare dintr-un salt și, fără să-i salute măcar pe cei prezenți, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, fără să deschidă ochii, adăugă: — Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gura foarte deschisă, ca și când ar fi căutat mereu aerul care se împotrivea să-i coboare în plămâni. I-ar face o favoare dacă i-ar prelungi somnul pe veci, i-ar evita temerile și lipsurile zilelor viitoare, acum, că se cufundase într-un somn mai liniștit, când încă mai păstra în suflet vaga iluzie că este liber și încă mai nutrea o slabă speranță că va trece granița. Care graniță? Ar trebui să fie pe-acolo, oriunde în fața lor, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de rezultat - veni răspunsul. Dacă eșuăm, francezii n-or să ne mai dea o a doua ocazie. — De acord... Ține-mă la curent. închise. Ministrul de Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea bine, se îndoia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca pânza unei corăbii încordate și umflate de furtuna dorințelor în catargul lui Rafael, care creștea și se semețea și-l făcea să se cufunde cu totul în ea, gândindu-se, totodată, cu strângere de inimă la Milică, la suferința lui îndoită și împătrită când ar afla că nevastă-sa îl înșală până și cu el, prietenul și tovarășul de ocnă prin oficii, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vii să încerci. Ce zici? Nu zicea nimic Rafael. Nu îndrăznea. Iarăși îi lăsa gura apă. Cât s-a mai frământat să scape de școală, și uite acum... Garsoniera lui Milică era la etajul șase, la capătul unui palier lung, cufundat în penumbră și întuneric muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse aici la un bătrân care îl luase în spațiu și-i făcuse viză de flotant, și el îl slugărise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece, ferindu-se din calea gândului său care se dizolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
L-am luat de mână și l-am condus afară din club, aerul Înghețat care ne-a lovit făcându-mă să-mi strâng mai mult haina pe lângă mine. Mașina lui era neașteptat de elegantă, iar el conduse lin pe străzile cufundate În Întunericul nopții, În timp ce la casetofon se auzea muzică soul. De-abia dacă scoteam vreo vorbă; doar cât să-i indic pe unde s-o ia ca să ajungem la mine. Am tras În fața garsonierei mele și am observat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă Îngrop undeva, Într-o văgăună, pentru următorii cincizeci de ani și să-mi las unghiile să crească. — Oricum e o emisiune vai de capul ei, spuse Tom cu loialitate. A mai apărut ceva nou la orizont sau te-ai cufundat În disperare? — Nu, a apărut ceva săptămâna trecută. Am uitat să-ți zic când eram la club. Mai ții minte galeria aia de artă la care am lucrat eu odată? Ei bine, cineva de acolo i-a dat numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]