2,007 matches
-
lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce cale să mă conducă, iar eu cugetam la felul în care și pe unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-am scos veșmintele,la rugăciunea de mulțumire, S-a făcut din nou văzută aceeași ființă și aceeași viziune sferică; vedeam într-un fel toate cele trei Persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
căuta certitudinea, ci șpentruț ca sfârșitul a toate să fie pe gustul meu. Pe de altă parte, mi se părea că, dacă aș fi încheiat totul, fiind atât de dezrădăcinat, n-aș mai fi fost mulțumit mai apoi. În sfârșit, cugetând, pentru că lucrul nu era deloc greu, cum I-ar fi mai plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru să închei, fără a mai aștepta sau căuta dovezi sau a mai spune alte liturghii pentru a le dobândi; făcând o alegere, am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a medita sau a contempla trebuie să povestească în mod fidel istorisirea 3 școrespunzătoareț meditației sau contemplației, atingând doar câteva puncte și explicându-le pe scurt sau în rezumat 4, pentru ca persoana care contemplă, luând temeiul adevărat al istorisirii și, cugetând și reflectând ea însăși, aflând ceva care să o facă să priceapă și să simtă ceva mai mult istorisirea (fie că descoperă acest lucru prin cugetare proprie, fie prin aceea că înțelegerea îi este luminată prin acțiune divină), să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi explicat și deslușit pe îndelete înțelesul istorisirii; căci nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor. 3. A treia. Întrucât în toate exercițiile spirituale ce vor urma ne folosim de capacitățile înțelegerii când cugetăm și de cele ale voinței când suntem mișcați șlăuntricț 1, să luăm aminte că atunci când ne folosim de capacitățile voinței, când vorbim cu glas tare sau în gând cu Dumnezeu Domnul nostru sau cu sfinții Lui, se cere din partea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne folosim cele trei facultăți șale sufletuluiț cu privire la păcatul lui Adam și al Evei, aducându-ne aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru păcate mai puține decât cele pe care le-am făcut eu. Spun să se facă același lucru cu privire la cel de-al treilea păcat, cel personal, al fiecăruia, aducându-mi aminte de gravitatea și răutatea păcatului împotriva Creatorului și Domnului, cugetând cu înțelegerea cum, păcătuind și împotrivindu-se bunătății nesfârșite, a fost osândit pe bună dreptate pe veci; și să-l ducă la bun sfârșit șacest al treilea punctț cu voința, așa cum s-a spus. 53. Dialog. Înfățișându-mi-L dinaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și astfel ajungând să moară pentru păcatele mele. Tot la fel, privind la mine însumi, șsă cugetț ce am făcut pentru Cristos, ce fac pentru Cristos, ce trebuie să fac pentru Cristos; și, văzându-L astfel atârnând pe cruce, să cuget la ceea ce mi se înfățișează. 54. Dialogul se poartă vorbind pur și simplu, așa cum un prieten vorbește cu un altul sau un slujitor cu stăpânul său: când cerându-i vreun har, când învinovățindu-se pentru vreun rău săvârșit, când împărtășindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să privesc la toată stricăciunea și urâțenia mea trupească; în al cincilea rând, să privesc la mine ca la o rană purulentă de unde au ieșit atâtea păcate și răutăți și o otravă atât de josnică. 59. Al patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în care m-au lăsat și m-au ținut în viață; îngerii, care sunt sabia dreptății dumnezeiești, cum m-au răbdat, m-au păzit și s-au rugat pentru mine; sfinții, cum au mijlocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar cerurile, soarele, luna, stelele, stihiile, roadele, păsările, peștii, animalele: cum de nu s-a deschis pământul ca să mă înghită, făcând iaduri noi, ca să mă chinuiască pe veci în ele. 61. Dialog. Să se încheie cu un dialog al îndurării, cugetând și aducând mulțumiri lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru că mi-a dat viață până acum, punându-mi în gând îndreptarea cu harul Său, pe viitor. Pater noster. 62. AL TREILEA EXERCIȚIU ESTE O RELUARE 1 A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șsă fieț către Tatăl, ca Însuși Domnul cel Veșnic să-mi ofere aceleași lucruri, iar apoi Pater noster. 64. AL PATRULEA EXERCIȚIU CONSTĂ ÎN A-L REZUMA PE CEL DE-AL TREILEA. Spun rezumare pentru că înțelegerea, fără a se abate, cugetă cu sârguință la ceea ce a rămas din cele contemplate în exercițiile de dinainte și purtând aceleași trei dialoguri. 65. AL CINCILEA EXERCIȚIU ESTE MEDITAȚIA ASUPRA IADULUI. CUPRINDE, DUPĂ RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, CINCI PUNCTE ȘI UN DIALOG. Rugăciunea pregătitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și măsura 2 pe care voi dori atunci să le fi ținut în felul de a face alegerea de față; și, ținând cont de acestea, să le fac cu toată hotărârea. 187. A patra regulă. Să mă privesc și să cuget cum mă voi afla în ziua judecății, să mă gândesc cum voi vrea atunci să fi hotărât cu privire la lucrul de față; și regula pe care voi vrea atunci să o fi ținut, să o urmez acum, pentru ca atunci să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe viitor, cerând o desăvârșită înțelegere a lor pentru a le păzi mai bine și spre mai marea slavă și laudă ale Maiestății Sale dumnezeiești. 241. Pentru primul fel de a mă ruga e de folos să cercetez și să cuget la prima poruncă, în ce fel am păzit-o și unde am greșit, făcând aceasta cât timp s-ar zice trei Pater noster și trei Ave Maria; iar dacă în acest răstimp îmi descopăr niște greșeli, să cer îngăduință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
descopăr niște greșeli, să cer îngăduință și iertare pentru ele și să zic un Pater noster; și în acest fel să se procedeze cu fiecare dintre cele zece porunci. 242. șPrima notă.ț Trebuie adăugat că, atunci când omul ajunge să cugete la vreo poruncă împotriva căreia află că nu obișnuiește să păcătuiască defel, nu este nevoie să petreacă atât de mult timp; ci mai degrabă, când cineva descoperă că greșește mai mult sau mai puțin împotriva unei porunci, în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugăciune în gând, rostindu-se un cuvânt din Pater noster sau din vreo altă rugăciune care se face, astfel încât un singur cuvânt să fie rostit între o respirație și cealaltă; și în răstimpul dintre o respirație și cealaltă să se cugete îndeosebi la înțelesul acelui cuvânt, sau la persoana căreia îi este adresată rugăciunea, sau la nimicnicia proprie, sau la diferența între atâta înălțime și atâta nimicnicie proprie; și, după aceeași formă și regulă, se va continua cu celelalte cuvinte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a călcat din întâmplare pe o cruce de paie1, după judecata sa crede că a păcătuit; aceasta este, de fapt, o judecată greșită, nu un scrupul propriu-zis. 347. A doua notă. După ce am călcat pe acea cruce, sau după ce am cugetat sau am spus sau am făcut vreun alt lucru, îmi vine din afară un gând că am păcătuit; iar pe de altă parte, mi se pare că nu am păcătuit; simt totuși o tulburare, pentru că, pe de o parte, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aici. Mă duc eu la șefă, că dacă te duci tu, trebuie să faci anticameră vreo jumătate de oră, sau măcar să stai vreo douăzeci de minute în picioare pînă răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să ai timp să cugeți cît de mare este ea și cît de mic ești tu... Mă pregătesc pentru o așteptare lungă, așezîndu-mă mai bine în scaun, dar peste cîteva minute Liliana se reîntoarce. N-a vrut? întreb eu, ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă las pradă abisului, cum voi fi răsplătit oare?! Îmi va stimula imaginația și forța creatoare doamna Teona, această femeie de care m-am îndrăgostit? Trebuie să mă gîndesc la altceva! Am nevoie de un răgaz, să mă reculeg, să cuget la fiorul de dragoste ce m-a cuprins. Căci odată îndrăgostit de doamna Teona, îmi zic, oare nu devin ținta sigură a cinismului pe care vrea să și-l descopere acuși-acuși?! Ce sînt eu pentru ea mai mult decît șoricelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
arătînd spre mîna ei cu care ține ușa, vreo mie cinci sute de salariați stau încă în combinat pentru că eu n-am ajuns la separator... Mergeți dumneavoastră, doamnă, și meditați în altă parte, într-un loc în care se poate cugeta în voie. De ce așa, Mihai? murmură Tamara, adunîndu-și privirea asupra mea. De ce să ne despărțim așa?!... De ce altfel și nu așa, Tamara?! o întreb eu. Ar fi trebuit să-i dai Brîndușei declarația fără să mă întrebi; ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui Eminescu din nuvela Sărmanul Dionis (1872), pare să Întrupeze În literatura română un model al rabinului Înțelept : „un evreu Învățat, pribegit din Spania În Polonia”, care are un „cap Înțelept” și „o frunte naltă, pleșuvă, Încrețită de gândiri” ; el cugetă „adânc”, ca un „Înțelept din vechime”, și a fost „chemat de Domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola” <endnote id="(685, p. 101)"/>. Acest tip de gândire susține un așa-zis „excepționalism” al evreului, căruia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-te pe tine Însuți, 1881), „nimicirea completă”, care pare să anticipeze „soluția finală” nazistă : „Participați fără reticență la această operă de mântuire - se adresează Wagner evreilor (Iudaismul și muzica, 1850) - În care distrugerea regenerează și vom fi uniți și semeni. Cugetați Însă că există o singură cale de a conjura blestemul care apasă asupra voastră : izbăvirea lui Ahasverus : nimicirea completă !” <endnote id=" (745, pp. 62-64)"/>. Vorbind În 1926 despre „povestea jidovului rătăcitor” și despre „criza iudaismului”, filozoful ortodoxist român Nae Ionescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copac vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu, apoi cad într-un somn adânc”. Desigur că cititorul se va întreba și în legătură cu câștigul participanților la experiment. La această întrebare protagonista noastră oferă o explicație foarte evazivă: „Le spun că nici nu știu ce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]