3,659 matches
-
viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
ales când minciuna, când ne-iubirea, păcatul lui trebuie să fi fost o altă inocentă licență poetică, atunci când din prea plin de iubire va fi prins să-și cânte umbrele și luminile din suflet ca pe un imens portativ de curcubeie sub înaltul clopot de cer cu tot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței cea cu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
din cuvânt omul va fi ales când minciuna, cândne-iubirea, păcatul lui trebuie să fi fost o altă inocentălicență poetică, atunci când din prea plin de iubire va fiprins să-și cânte umbrele și luminile din suflet ca pe unimens portativ de curcubeie sub înaltul clopot de cer cutot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței ceacu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai cuvântului cântător
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Iosif , publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm strâns într-o eșarfăDealul. Și i-am șoptitSă nu fugă de toamna iubiriiAflată sub jarul asfințitului.Atunci, s-a îmbăiat melancolicîn ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor.I-am înfășurat nopțile sub lună,Ca să nu uite de coapsa veriiși de îmbrățișarea noastrăsub lumina stranie a astrului.I-am acoperit în drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
culori. Fiindcă, orice călătorie în infernul furtunii, precum coborârea la ... XXXIII. ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015. Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie...Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
n-a mai pășit pe marginea luminilor din mine, Refugiat, prin timpul altei galaxii, am dat secundele deoparte, am spart clepsidrele care mă-ndepărtau de mare și de tine. Cu doi luceferi am căutat izvorul visului furat de vânturi, un curcubeu mi-a dat culori să duc cerului meu îndepărtat... De tine nu mai știu decât că ai plecat să cauți prin nisipuri iubirea, pe care eu cândva ți-am scris-o-n inimă, dar n-ai aflat. Daniel Luca 03
NECUNOSCUTUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381097_a_382426]
-
ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos, călăuzit de negrăita sa Frumusețe temerară. Arcul Frumuseții divine s-a răsfrânt în curcubeul haric ce înbrățișează frumusețea milenară a geto-dacilor care, a nimbat mistic constelația sufletului meu întru primenire și pomenire. Cine a hărăzit soarta care m-a întrupat destinului acestei frumuseți nesfârșite a Ortodoxiei? Gândul năpădit de har ca Spicul cel greu
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
numai în arta lui...Ciudat duhovnic-această artă populară! Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă; și, primind-o, împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu și o aruncă în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un adânc de suflet și suflată cu azur și pene de foc, de către buzele cerești ale Artei.” (Baladă și eroism) De la magnificul Radu Gyr, ilustrul artist, ne
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂT TE IUBESC... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea, Sub pura, diafana perdea de pescăruși, Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși. Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate, Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer, Iar stelele de gheață oftau, îndurerate, Ca martore-n crearea unui destin-mister. Te
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
Diacon Gheoghe Băbuț, Maica Domnului Ocrotitoarea României. Editura Pelerinul Român, Oradea, 2000, p. 33) Totdeauna în Cerul-Tărie,/ totdeauna pe pământul de jos,/ numele Tău între nume: MARIE,/ răsună mai român, mai frumos.// Totdeauna literele-acestea împreună,/ suind în zări limpezi de curcubeu,/ doar în taina porfirii cunună,/ au odrăslit în Om și Dumnezeu.// Totdeauna literele-acestea MARIA:/ Mamă, Aleasă, Rai, Iubire, Altar,/ sunt încununarea Cerului cu Glia./ Sunt cuminecare. Sunt cununi de har.// Ele zămislesc zorii de Mamă,/ mugur în floare pe-al
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Astăzi, sunt dincolo de cer, Prin roua stelelor pășesc, Din Universul meu te strig, Doar să îți spun cât te iubesc. Privești acum în ochii mei Și simt că sunt numai al tău, Ești steaua vieții mele dragă Cu sufletul de curcubeu. Se odihnește primăvara Pe ramurile-nmugurite, Vino, iubire, pe Pământ Să trezim florile-adormite! Să-mi spui și azi, ca altădată, Că mă iubești cu-adevărat, Că-n vânt, petale de magnolii, În părul tău s-au alintat. Ca salcia ce plânge
TE VOI IUBI MEREU! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381158_a_382487]
-
născut s-ajungă Al sufletelor noastre... umil prizonier. Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi
LACRIMA IUBIRII de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381164_a_382493]
-
avea culoarea pâinii A prins în palme-o ramură de vânt. Și-a coborât ca o petală ninsă Peste obrazul Timpului rebel, A văzut fața cerului aprinsă Și-a înțeles c-a fost trimis de El. A pus în palme curcubeul ploii, Din stropi și-a făcut șoaptă-n paradis, Apoi, văzând de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
de grâu din trista poezie Pe care-ai scris-o lângă macii adormiți de-o notă muzicală. Zorile vor hoinări sub șoapta vântului cu roua pe obraz, Prin dimineți mă vor purta spre templul razelor de soare... Voi dezlega un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-am împărțit în cer iubirea stelelor cu glasuri de copil, Încătușat de vânturi și
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
zări vreau să-mi fii tu al cincilea punct cardinal când porți țipătul primăverii pe gulerul cămășii 17 și chiar de-mi întorc ochii invers când trag perdeaua peste zi făcând pace între rațiune și simțire aruncând între ele un curcubeu de fluturi obraznici eu tot pe tine te vreau 18 în negura dintre noi doi distanțele zac măsurate în oameni depărtări cu plus și minus se zidesc din palme și apă de trandafiri cuvintele se iubesc cu ochii nu se
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. M-am născut în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos. Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu, Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu. Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lot Și prin dogmele impuse, au făcut din om robot. Nu aveam televizoare, nici compúter, nici mobile. Pentru noi, capitaliști
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
veți pierde totul, când voi fi de ură ros. Citește mai mult M-am născut în dictatură și eram de ură ros!Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos.Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu,Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu.Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lotși prin dogmele impuse, au făcut din om robot.Nu aveam televizoare, nici compúter, nici mobile.Pentru noi, capitaliști se
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă, Sucombă inabila mea voință, Când numai curcubeul stă de strajă. Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie Îmi aparțin. Doar zorile mă lasă, De mă strecor din mult râvnita plasă, Ce m-ar dori captivă-o veșnicie... Referință Bibliografică: ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
azururi zboară,Îngerii se urcă - Domnul se pogoară !... XV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - MUNȚII FĂGĂRAȘ - VERSANTUL SUDIC: SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Poezie > Delectare > SĂRUTĂ-MI NOROCUL Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului SĂRUTĂ-MI NOROCUL Mă cunun cu zâmbetul cerului și cântecul lui, cu flori de nori în mâini și orhidee de curcubeu. Dansez în muzica ploilor trecute și a păsărilor din înalt. Coronița mi se împrăștie în stele nevăzute. Mirele meu,--o, mirele meu--... tu,cer indepărtat, sărută-mi norocul... și gândul... și iubirea... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SĂRUTĂ-MI NOROCUL / Florica
SĂRUTĂ-MI NOROCUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381239_a_382568]
-
oarbă, mi-a șters cu fruntea-i glodul de păcate. Răstimpul ăsta-n care mă-nalț ca o suflare, se scutură de oase prin pielea de pământ, își trage-n ceruri umbra plăpândă ca o boare, și-n mii de curcubeie respir din nou și cânt! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RĂSTIMPUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂSTIMPUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381248_a_382577]