6,404 matches
-
asemănător de la d-na Maria-Vera Willinger din Berlin, cu titlul „Bat clopotele”, de care mă voi ocupa în mod special în zilele următoare și căruia îi voi fixa locul în cadrul acestui nou volum. în altă ordine de idei, am rămas dator cu un răspuns la scrisoarea ce mi-a expediat la 24 decembrie 2011 domnul prof. Mihai Bejinaru din Câmpulung Moldovenesc. Caut să introduc scrisoarea de care aminteam, plus răspunsul meu din 4 febr. 2011, după cum urmează: Distinse domnule profesor Alexandru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
România - o insulă latină într-o mare de slavi - a stat ca un tampon între lumea comunistă și cea capitalistă în secolul 20, așa cum pe vremuri am fost aceeași santinelă pe Dunăre, apărând creștinătatea de Semilună - Europa apuseană rămâne iar datoare românilor. Răzbunarea stalinistă asupra românilor basarabeni a atins cotele cele mai înalte cu scopul mărturisit de a distruge sentimentul național al românilor. Cu toate acestea, surghiuniții au supraviețuit în mod miraculos, păstrându-și limba și identitatea națională. Ședința de lansare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
faptul că fusese coerent când vorbiseră, cu doar câteva zile înainte, cântări toate astea și trase concluzia că Guttman era demn de încredere atât înainte, cât și după moartea sa. Shimon făcuse cu siguranță o descoperire importantă și îi era dator vechiului său prieten să o găsească și să o arate lumii. Ar fi o ultimă dovadă de prietenie. În plus, dacă ceea ce spusese Guttman la telefon era adevărat, se anunța a fi visul oricărui ziarist: trofeul secolului. Kishon încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
energie. Ne așteptăm ca energia să fie acolo la nesfârșit, pretutindeni, pentru orice nevoie pe care o avem în prezent sau în viitor. Trăim o iluzie de proastă calitate, perpetuată datorită abundenței momentului, departe de realitatea viitorului pe care sunt dator să o prognozez. Valuri de schimbări sunt în fierbere, declanșate de un viitor competițional și restrictiv pentru energie. Obișnuința noastră de a dispune de petrolul ieftin și de abundența de energie, care sunt în mod esențial legate de existența noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
continuare în privința fetei. Dacă putem face rost de ceva din trecutul ei, poate vreun film pe Internet, putem forța procurorul să renunțe la acuzații. Dar dacă se ajunge la proces, n-o să fie bine. — Al dracului Rick. — Mda. Îi ești dator, amice, zise puștiul și porni spre ușă. Dar, fă-ți un serviciu, da? Stai departe de terenul ăla de fotbal. Din revista Science, „Știrile săptămânii“: OMUL DE NEANDERTHAL: PREA PRUDENT CA SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ? Savanții descoperă „Gena morții speciilor“ Un antropolog a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea să rămînă la Paris: „Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos-o la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine care ar fi putut figura Într-un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator să accepte să se confunde cu tragedia sa, e dator să accepte acest lucru sau să se resemneze, dar e nevoit să treacă prin asta; François era gata să primească cele mai negre viziuni ale lumii, cu condiția să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator să accepte să se confunde cu tragedia sa, e dator să accepte acest lucru sau să se resemneze, dar e nevoit să treacă prin asta; François era gata să primească cele mai negre viziuni ale lumii, cu condiția să nu-l Împiedice să se scoale din pat. CÎt privește extazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să se vadă luat drept eu Însumi, iar ea m-a Întrebat: „E chiar așa serioasă treaba?“. Nu eram dator să-i povestesc viața mea. Dar putea trimite o rectificare la revistă? Aș putea s-o arăt tatei dacă am ajunge să vorbim cumva Într-una din zile de acel supărător articol. O rectificare, a afirmat atașata de presă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
excesivă. Ar da orice să scape de amândouă. Independența financiară ar fi singurul mod de a o face, iar o scrisoare către tatăl său nu l-ar putea ajuta în acest sens. Nu ar accepta să ajungă să îi fie dator tatălui său, nu acuma, nu după toate cele întâmplate. Dacă nu și-ar putea obține independența financiară, ar avea cel puțin independența de spirit, sau, în eventualitatea unui eșec, ar fi cel puțin liber în acținuile sale și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
5 dimineața, jucam fotbal. Numai fotbal nu era ăla, dar era relaxant. Când nu mergeam la fotbal, mergeam la sala de la eroilor unde era program non stop. Ne îmbătam uneori și sfârșeam prin a pierde toți banii și rămâneam și dator la patronul săli care ne cunoștea ca pe niște clienți fideli. Întruna din dimineți m-am îmbătat așa rău încât nu am mai știut de mine, când m-am trezit la secția de poliție. libertatea Mie destul de straniu acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
meu, prima moartă. Chiar dacă nimeni nu crede că unui deținut îi pare rău de ceea ce-a făcut. Și am stat tot timpul pe goană, ceea ce nu mi-a plăcut niciodată mie. Să stau, să mă urmărească cineva, să fiu dator la cineva sau chestii de genul ăsta. Și-acum, normal că-mi pare rău. S-a dus cu viața mea! Dacă o să mai existe vreo eliberare... o să fiu bătrân, n-o să mai fiu în stare de nimic. N-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în proză (1981), un avangardism născut ca revoltă față de „suprasaturația culturală”. Majoritatea indică o mutație (sinucidere) avangardistă a estetismului. Cochetînd cu avangardismul Aparent, proza din anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „pederastie”, textul scrisorii se remarcă prin caracterul anticolonial, antioccidental și antifrancez, dar și prin credo-ul artistic „revoluționar” opus conservatorismului liric claudelian (v. nr. 64). Volumele lui Desnos, Delteil, Soupault sînt, și ele, prompt recenzate: „contimporanii” nu au rămas datori, deși simpatia pentru suprarealismul francez este mai curînd conjuncturală, bazată pe afinități de suprafață, pe receptivitatea la avangarda europeană și pe apartenența comună la „spiritul nou”. Complexul nerecunoașterii externe se manifestă uneori la Contimporanul printr-un complex de superioritate, ilustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din baukausbucher”. O nouă și ultimă mențiune notabilă a avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a poeticii autorului rus, datoare — în parte — influenței expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor ruși comuniști cîștigase o notorietate mondială grație traducerilor în limba germană a poeziilor lui. Maiakovski a avut marele merit de a urma exemplul expresioniștilor germani din preajma lui 1900 — în speță Arno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat scobitoarea și s-a simțit dator să explice: — Nu aveți de ce să vă îngrijorați în privința lui Endō. Străinul spunea că s-au despărțit în Ginza, azi-dimineață. — Dar de ce l-o fi luat Endō cu el? — Nu prea ne dăm seama din explicațiile lui Gaston. Dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prea târziu, spuse tânărul oftând. Dacă ați fi venit cu câteva ore mai devreme, poate l-ați fi salvat. Se pare că nu a suferit. Tomoe nu se aștepta să reușească să-l consoleze pe Gaston, dar s-a simțit datoare să rostească respectivele cuvinte, chiar și numai pentru sine. — Pentru că le facem injecții. Nu mai e ca altădată, explică tânărul. — Deci câinii nu suferă... Câinii din cușcă parcă au simțit că ceva nu era în regulă. Nu mai lătrau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aude zbor scurt și zadarnic de gâște peste pajiști reci. Undeva un cântec se pătrunde de chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele satului ies ca dintr-o biblică șatră. Aleluia, astăzi ca niciodată sunt fratele obosit al cerului de jos și-al
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
peste pajiști reci. Undeva un cântec se pătrunde de chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele satului ies ca dintr-o biblică șatră. Aleluia, astăzi ca niciodată sunt fratele obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lor și m-au îngrijit. Toate astea se petreceau pe la începutul lui martie. Ca să-i răsplătesc, am hotărât să rămân aici și să-i îngrijesc vreme de un an. Cam asta e povestea mea. Cel puțin faptele pe care sunt dator să vi le dezvălui. Numai că poate vă țin din treabă cu sporovăiala mea. Stiliano, ai venit să mă-ntrebi în ce fel ți-am cheltuit banii? Ceva din felul lui de a vorbi îmi scăpa și mă neliniștea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vezi, Ostillio, cum se nasc bârfele? M-am sculat în picioare. Ostillio aducea daruri din partea Gundepergăi. Rotari i le-a oferit Gailei, spunându-i de unde erau. Un nor a trecut dintr-odată pe chipul prietenei mele, și m-am simțit dator să intervin: - Nu fii geloasă Gaila; regina seamănă cu tine așa cum este o găină față de o acvilă. Gaila nu a râs, a deschis pachetul și, privind rochia de purpură brodată, s-a întunecat și mai tare. Ținând-o ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
privire și în tremurul buzelor. - Dar regele tău? Am profitat pe loc de culoarul acela de fugă. Am făcut pe supăratul și pe jignitul și i-am întors-o: - Regele are toată credința și dragostea mea, altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă și a măturat de pe ea toate hârțoagele, vărsând cerneala și cutiile cu ustensile de scris, peneluri și pene. Mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Emma privind linia dublă din fața lor care delimita benzile de circulație. Nu ne cunoaștem deloc, lucrăm doar În același departament. Avu senzația că făcuse o greșeală urcând, dar avea nevoie s-o ducă cineva cu mașina, iar Antonio Îi era dator. El Îi distrusese motocicleta. Și fără motocicletă Îi trebuia mai bine de o oră ca să ajungă al casa generalului, de aici de pe Tiburtina. Iar prin centru erau Întotdeauna mulți oameni. Nu ca aici, unde nu umbla nimeni pe jos, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu se scurge deja numărat. 21. Giulia aproape că n-a dormit în noaptea aceea, făcându-și planuri minuțioase cu Andrei Ionescu, nu pentru zilele următoare, ci pentru săptămâni și săptămâni. Se simțea datoare să-l facă pe Andrei să se bucurie, mai mult, chiar obligată, ca și cum el ar fi așteptat ca ea să-i ușureze existența, bineînțeles, fără să aibă habar de ghinionul lui Andrei Ionescu de a fi intrat sub aripa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]