1,989 matches
-
vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în urmă, la poalele acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de singurătăți, cultivându-mi speranța deșartă că undeva, într-un punct fericit, aceste imperii se vor sfârși. Ca să te cunoști cel mai bine, cred că trebuie să te vezi prin ochii altor oameni. Știu ce cred oamenii despre mine. Îi înțeleg. Ce poți crede despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
32. Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el și o mulțime îi merge înainte. 34. Pentru ce dar îmi dați mîngîieri deșarte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?" $22 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis: 2. "Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decît lui. 3. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
am o atracție foarte mare. Cum se face că ai o atracție atât de puternică? Explicația e lungă, te poate pune pe gânduri, și te poate cuceri. Da, bade Minciună! Da, călătorule! Dar, gata, nu mai pierd vremea cu discuții deșarte, că,uite, cole, iarmarocul. și-n el - multă lume. De tot felul. Mă grăbesc să văd, nu cumva, careva dintre cei din mulțime, va fi venit aici și ca să vândă niscaiva semințe de povești? Bine, du-te. Pa, m-am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cerc. De acolo, am să-l pun în mâinile tale, fiindcă sunt convins că ai să știi să-l conduci înapoi acasă. Nu suport să te aud vorbind astfel. Nici eu, dar n-am de gand să-mi fac iluzii deșarte. Zeii au legile lor, iar datoria noastră este să le respectăm. Dar asta este o lege tâmpita. —Te înșeli. Este o lege înțeleaptă, care îi împiedică pe oameni să se considere superiori a ceea ce sunt în realitate. Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și spînzura. Doamna Eliza, adică directoarea, era îmbrăcată trăsnet, adică avea pantofi cu tocuri de 18 cm, un decolteu cam îndrăzneț pentru vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace, intră în casă mormăind și iese din nou cam buboi. Vreau să vă propun o afacere... Acum sînt și afacerist... Depinde. Atunci, deșartă ce ai în gușă. Vreau să-ți cumpăr casa și terenul. Și eu să dorm pe drumuri... Nu prea. Vei fi boier cu atîta bănet. Boier fără casă... Cumperi un apartament. Apă caldă, televizor, curățenie și bănet în bancă. Ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinegetică indiscutabil dificilă... Îndată după ce-și lansă În aer enigmatica replică, părăsi Încăperea cu niște pași de uriaș, de parc-ar fi mers pe picioroange, lăsîndu-l pe Rowe cu Beavis. Dimineața se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece. După un timp, cineva Îi aduse lui Rowe pe o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bisericii și-au petrecut viața În Îndestulare și Îmbuibare sau În meditații și rugăciune și pedepsirea trupului? Oare n-ai auzit de păcatul lăcomiei? — Ba da, spunea părintele Chris O’Rourke, am auzit, dar am auzit și de păcatul risipei deșarte. Să-ți fie rușine, Dan Dolan, să pomenești de sfinții părinți ai bisericii: n-am auzit nicicînd de-un sfînt care să laude o făptură omenească pentru că risipește ce i-a dăruit Dumnezeu. Crezi că m-aș Încumeta să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clopot Sună codrii mari de brad 5. Memorați versurile. Clar de lună Ștefan Octavian Iosif Lângă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu știu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deșarte; Fruntea-mi cade și gândesc Trist la țara mea departe... Cerințe: 1. Citiți cu atenție versurile. Scrieți mesajul lor. 2. Scrieți cuvinte cu același înțeles: podele, omăt, luciul, gândesc. 3. Relatați în câteva enunțuri sentimentele poetului descrise în text. Noaptea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat moartea cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și o răscitisem de nu știu câte ori și nici acum nu m-am putut abține să nu mă așez pe pat, să deschid revista la pagina atât de familiară și să mă cufund din nou în apa călduță a acelei glorii deșarte. Michael Owen [scria în introducere] s-a născut în Birmingham în 1952 și a primit recent cronici extrem de elogioase pentru romanele lui Se mai întâmplă accidente și Tandrețe. Michael avea doar opt ani când a creat primul lui personaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să zic așa, „noaptea neîmplinirilor și dorințelor deșarte”. M-ai determinat să-mi redefinesc „rostul” sau „rațiunea de a fi”. După ce atâta vreme mi s-a părut „normal” să trăiesc cum trăiam, adică fără tine! Știu acum că „normal” este să dorești ceva din toată inima, astfel încât să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai ales cei din Germania, se ruinează cu cheltuielile excesive în raport cu veniturile, la care-i supune beția grandorii deșarte; ei se distrug pentru onoarea Casei lor și iau, din pricina vanității, drumul mizeriei și al spitalelor. Nu există unul, pînă la cel din urmă moștenitor al unor domenii, care să nu-și imagineze că este cineva, asemenea lui Ludovic XIV
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea i-a secerat înainte de vreme? Principii, care există pe lume doar pentru a-i face pe oameni fericiți, ar trebui să se gîndească bine înainte de a-i expune, pentru cauze frivole și deșarte, la tot ceea ce este mai înspăimîntător pentru omenire. Suveranii care-și privesc supușii ca pe niște sclavi, îi expun fără milă, îi privesc murind, fără regrete; dar principii care-i consideră pe oameni egalii lor, care văd poporul ca pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi prea mulți de partea lui Vitellius, oftă Maktor. Ne vom ucide între noi, convinși că luptăm de partea cui trebuie... împărțiți în galbieni și vitellieni... Vor fi percheziții, execuții, torturi, corupție, trădare... Doar dacă speranțele lui Vitellius nu sunt deșarte, lucru pe care mi-l doresc din toată inima. Mirosul de mâncare ajungea până la ei, împreună cu aroma ienupărului și a lemnelor arse. Începuse să bată vântul, iar bârnele din tavan scârțâiau. Mica flacără se clătina, proiectând lumini și umbre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să înțelegem „mai bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și fum, doar niște iluzii deșarte.” În ce îl privește direct pe autor - dr. Liviu Romoșan, doctor în neurologie, ca fost disident și om reîn viat din propria-i cenușă, după toate pe care le-a pătimit,îmi pla ce că în calitate de vechi combatant încă din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei ce refuzau galopul, lăsam în urmă potopul. Căutam o altă rostuire să mai rămân în amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a trecut și timpul care ne desparte cu vorbe deșarte. Cine sunt eu? Nu mai știu. Nu mă recunosc, nu mai iubesc; trec prin criza lumii moderne, ea suferă de neiubire cum ar spune Nichita. Încet, încet am devenit ca ei singur, trist, izolat ca iedera prinsă în zidul mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Silvana Mangano, ca-n viață. Iar pe Împărat nu-l biruiesc decît cu racheta atomică. Ultimele dialoguri au ca nucleu ceva cu Dumnezeu, ploaia și Universul. Toți se uită-n sus și apa Începe deodată să cadă torențial pe Planeta Deșert ca-n Călăuza. Așa că se duc dracului dunele. Cu viermii nu se-arată ce se-ntîmplă, cu toate că luptaseră cu abnegație, dar tot rămîi strivit preț de vreo oră după acest film apocaliptic. Am căutat Încă o dată prin dicționare, nu citisem greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Petre? Nu-ți pasă? De ce nu pleci tu, dacă nu-ți pasă? Petre, te iubesc, nu pleca, nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu trebuie să rup această pasiune, mi-aș distruge tot viitorul. Arthur, himera mea, Începe să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă În crudă așteptare și-n visuri deșarte. M-am hotărât ca, de revelion, să plec la Sofia cu Șerban. Va fi minunat. Dar când mă gândesc că aranjasem cu Petre să facem revelionul undeva și el trebuia să aducă magnetofonul și vinul... Lasă, e mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]