1,962 matches
-
-și dea seama de rătăcirile vieții lui trecute și ca această viziune nouă să fie atît de sinceră, încît să determine pe viitor acțiunile omului respectiv, dacă, salvat de la moarte, ar avea din nou posibilitatea să disperseze dorința esențială astfel deșteptată în dorințe multiple și exaltate. Cu alte cuvinte, condiția unei astfel de "învieri", rară, firește, dar posibilă în principiu, este ca această căință să nu se datoreze fricii de moarte, ci viziunii misterului revelat de amenințarea morții. 3) RESPONSABILITATEA ESENȚIALĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
odată cu adoptarea Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice, apoi datorită preocupărilor lui Ion Kalinderu, prin apariția în anul 1913 a Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice, își precizează scopul: acela "de a îngriji muzeele și monumentele [...] de a deștepta și răspîndi în public simțul și priceperea pentru valorile istorice și artistice ale vechilor monumente"49. Din nefericire, societatea românească a fost și continuă să fie puternic marcată de fluxul neiertător al "inițiativelor argumentate" prin necesitatea dezvoltării în condițiile economiei
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
avea să aprecieze această realitate în urma unei vizite la Muzeul Satului: "E un lucru pe care îl văd pentru întîia oară, cu toate că am călătorit mult. Opera d-voastră, admirabilă prin ideea ei fundamentală, produce o impresie adîncă asupra vizitatorului și deșteaptă în el aspirații mari și nobile"58. Din nefericire proiectul gustian a fost parțial abandonat. În anul 1938, Lucian Blaga, referindu-se la situația muzeelor din România, reproșa acestora că "oferă cultură sub formă de conserve"59, iar N. Iorga
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ziua ceea. Și a fost foarte mare bucurie”. Această mărturisire ne amintește de ceea ce ne spune textul Dtr 2Reg 23,22 cu privire la Paștele celebrat în timpul lui Iosia; prin aceasta se încearcă nu doar sublinierea importanței evenimentului, ci mai ales să deștepte în cel care ascultă sentimentul că se află în fața unui rit celebrat din vechime, în preistorie, dar care, dintr-un motiv anume (probabil pentru că poporul a fost păcătos), a fost lăsat deoparte pentru ca în final să fie reluat. Evident, nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ochii..."; o soluție plină de efect în ceea ce privește trivializarea voită a noțiunilor constă în obligarea cuvintelor de a intra într-o relaționare vinovată rețetă aplicată în Tablă de materii: "Turtă dulce panorame tricoloruri bragă [...] miniștri pungași de buzunare [...] cai vite jandarmi [...] Deșteaptă-te, române sacîz sifoane [...] porci mătănii paiațe..." Alexandru George crede că atașamentul pentru această zonă "nu e decît rodul prea directelor contacte ale autorului cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi plătită în multe feluri, probabil că veți face aceste investiții cu zâmbetul pe buze și îi veți determina pe oameni să lucreze mult mai bine. +++ Epilog Un șef a spus că nu dorește să investească în oameni pentru că „se deșteaptă și pleacă”. Competitorul său a adăugat alternativa: „Și dacă rămân cu tine, dar fiind ignoranți?”. +++ Ideea 35. Șansa de a profita de o șansă Atunci când un aplicant acceptă slujba și se alătură companiei dumneavoastră, există un singur lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
misticismul: opozițiile. "În lume este moarte și este viață; este plăcere și durere; lumină și întuneric; bogat și sărac; sunt puteri care se ciocnesc până se nimicesc; între libertate și sclavie sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de energiile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
diletanți prezintă comedia Iorgu de la Sadagura a lui Vasile Alecsandri, iar în 1874, pentru a răspunde interesului față de reprezentațiile teatrale, se constituie o societate cu acest profil, numită Thalia Română. Seratele „declamatorico-muzicale” ofereau ocazia recitării din poeziile lui Andrei Mureșanu (Deșteaptă-te, române, O privire din Carpați, Glasul unui român), Vasile Alecsandri (Către români, Cântecul gintei latine, Santinela română), Iosif Vulcan, Dimitrie Bolintineanu ș. a. Din 1867 va funcționa și o orchestră, iar din 1873 un cor. La 15 mai 1868 se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
cel dintâiu învățător al științelor pe limba Românească, nu era nici de părinți nobili, nici patriot de aici, dar pentru că era rumân iubitor de neamul său s-a arătat mai folositor decât oricare Patriei noastre. Căci el este care a deșteptat pe rumâni că sînt adevărați Romani" (p. 76). Există un neam românesc, care cuprinde pe toți etnicii români, însă patria este doar Țara Românească. Chiar și un abecedar atât de original în universul cărții școlare precum era cel semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui Mihaiu în mijlocul lor a fost ca un fulgir strălucitor care dete duhului rumânesc celui amorțit o lovitură electrică; rumânii se deșteptară; cunoscură trimiterea lui din ceriu, și alergară la glasul lui cel propăvăduitor de mântuință. El era eroul, era idolul lor, era viața și fericirea lor, era rumânul care făcea cât toți rumânii. Sub comanda lui, rumânii cu armele în mână
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a bunului cetățean fiind aceea de "a-șĭ iubĭ țĕra, fără reservă, și de a avé o încredere nemărginită într'însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Unire din 1918. Un mesaj la fel de explicit în sensul întregirii românești îl are ca emitent pe R.G. Melidon (1876), care specifică faptul că prima ratio pentru care a scris manualul său de istorie națională îl constituie dorința sa "de a deștepta simțimêntul național în masele poporuluĭ român", în condițiile în care manualele precedente (menționează aici pe cel al "D-luĭ Laurian" și pe al "D-luĭ Eliade") sunt diagnosticate ca suferind de un deficit de naționalism (Melidon, 1876, p. 3). Secunda ratio, corelată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
brațele mele.. . Venisem la Șuțu, cam pe la 3 după amiază. Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine: ,, Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm și să te învăț să cânți Deșteaptă-te, Române!” Eu care știam că nu e bine să-i fac împotrivă am ieșit cu el în grădină, unde se vede că-l trăgea soarta. Și a început să cânte Deșteaptă-te, Române, și eu după el. Cânta frumos
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
luând din ele ce-i convine și ce spune că se potrivește cu fișele sale medicale. D. Cosmănescu pare vulnerabil acolo unde afirmă că poetul l-a luat la o plimbare prin curtea institutului pentru a-l învăța să cânte „Deșteaptă-te, Române”. De ce tocmai acest imn, cum să înțelegem exaltarea patriotică a poetului în acest context spitalicesc? Să fie un patriotism acuzat în contul lui Eminescu, în virtutea naționalismului scos cu atâta insistență din opera sa ziaristică, mai ales după Primul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Toamna pomii înfloresc Și se scutură toți pomii de flori, Iar inimile noastre Le prinde fiori. Veniți în lumină Copii drăgălași Și faceți cu mine-mpreună Sălaș. Valurile viforă Com tutte le forme. Pe cealaltă parte a acestei file e ,,Deșteaptă-te, Române.” Ne interesează, deocamdată, că poetul avea scris imnul „Deșteaptăte Române” în zilele când și D. Cosmănescu declară că-l cânta prin curtea sanatoriului. Concordanța este importantă și trebuie să facem legătura cu marile șantiere din manuscrise pe tema
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poetului, acela când a pus piciorul pe peronul gării din Viena, în toamna lui 1883, dus de ChibiciRâmneanu la sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: „România liberată! România liberată!” și se crede că a cântat „Deșteaptă-te, Române”. Această „deșteptare” este o temă a vieții dar și a operei, astfel că nu pare deloc ciudat că poetul o trăiește, ca temă, și în sanatoriu. Ilie Ighel mai citează, în aceleași amintiri, o strofă din poemul „Viața
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
suferințele, frământările, visurile poporului nostru. Eminescu a închegat într-o formă nepieritoare marele vis românesc „De la Nistru pân’ la Tisa” zguduind conștiința națională și făcând-o pururea trează. Dacă misiunea scriitorului nostru în trecut a fost să pregătească și să deștepte o conștiință națională pentru înfăptuirea marelui vis românesc, rostul scriitorului de azi este de o tot așa de mare însemnătate. El trebuie să înțeleagă sensul vremei și să cunoască adâncul vremei în care trăiește. El trebuie să se ridice până la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de nu va avea pensie, nu mă tem că vom muri de foame. Știu acum să fac ca Mihai să merite stima prin purtare, cum merită prin talent. Sincer și din inimă vă spun, scumpă mamă, că boala mea a deșteptat pe Mihai ca din somn și a prins minte, gândindu-se ce-ar face dacă m-ar pierde pe mine. Proverbul turcului: o lovitură gravă aduce cu sine o experiență de mare folos.” Observăm că și Hanrieta are idei (cam
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua, / Toată ziua; / Când fu soarele-ndesară, / Îndărăt că se-nturnară. / Găsi leul daramit, / Daramit / Cu fața-n sus. Să mi-l scoale, nu se-ncrede, / Nu cutează să-l deștepte; Bagă mâna-n sân la piele, / Scoase-o verde tabachere, / Tabachere, / Cu tabac / Tot din Turcia luat. / Bagă mâna-n buzunar, / Buzunar / De sub caftan, / Scoase-o mică de năpârcă. / Pe la nas murgului dete, / Începe murgu-a strefeda, / Din copit-a fulgera, / Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din Turcia luat. / Bagă mâna-n buzunar, / Buzunar / De sub caftan, / Scoase-o mică de năpârcă. / Pe la nas murgului dete, / Începe murgu-a strefeda, / Din copit-a fulgera, / Pe murgul că-l încingea, / Murgu goana că-și lua / Și pe leu că-l deștepta. / N. pe leu că-l prindea / Și frumos că mi-l lega. / La poala caftanului, / La copita murgului. El având o soră mică, / La apă că se ducea, / De departe că zărea / Pe N. că venea. Îndărăt că se-nturna: / Ia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritual al inițierii în misterul nemuririi și regenerării permanente, o dată cu decesul ontologic al Soarelui și renașterea cosmică: "Sculați, sculați, mari boieriu, / Dimineața lui Crăciun, / Că vă vin colindători, / Dimineața lui Crăciun. / Trei cocoși negri-au cântatu, / Trei voinici s-au deșteptatu. / Haideți, voinici, la vânatu, / Să vânăm un cerbușoru, / Cerbușoru l-am vânatu. / Adă acu și săgeata! / Nu mă săgeta pe mine, / Că și eu sunt om ca tine, / Da-s de maica blestematu / Să fiu fiară de pădure / Nouă ani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și de mână mi-l lua / Și prin iaduri mi-l purta, / Doar că l-ar înspăimânta, / Și prin rai încă-l purta, / Doară că l-ar încânta, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său, / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se deștepta / Și cu drag îl asculta. Cerurile strălucea, / Norii din senin pierea: / "Soare, soare luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Raiul tu l-ai petrecut / Și prin iad încă-ai trecut, / Ce mai zice gândul tău?" / Zice că sufletul meu, / Aleg iadul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
așezate Între subiect și predicat, dar numai când subiectul este așezat Înainte de predicat: „Povestea bătrână, În măreția codrului, aduce Înfiorări pe chipurile lor trudite” (M. Sadoveanu); - se despart prin virgulă substantivele În cazul vocativ: „Am trei copii, Costică!” (I.L. Caragiale), „Deșteaptă-te, române!”; - după interjecții se pune virgulă: „Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă). Observație După interjecție se poate pune, așa cum am văzut, și semnul exclamării. Când interjecțiile sunt urmate de un substantiv cu care formează În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
impact. Este latura lui de „bombă cu explozie Întârziată”. Totuși, când studiezi evenimentul după ce s-a produs, Îți dai seama că Uranus era de fapt, tăcut, Încă de la pasajul exact, neașteptând decât un semn, o ușă Întredeschisă, pentru a se deștepta și a acționa În plină forță. Adesea, rolul de „deșteptător” va fi jucat de o planetă rapidă (vezi actualizările). O altă caracteristică a lui Uranus este „exclusivismul” său, În sensul că mobilizează energiile subiectului până ajunge În situația de a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]