3,498 matches
-
s-a terminat și că teroarea își trăise traiul. Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca și uciderea muștelor, această sălbăticie bine definită, acest delir calculat, această întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe toți cei pe care nu-i ucidea, ei negau, în sfârșit, că am fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
memorie. Încercă să-și amintească ce auzise când îl împinseseră în mașină. Numele Daoud ieși la suprafață. Auzise pe cineva strigându-l de două ori, ca și cum i-ar fi pus o întrebare. Trebuie să fi fost totuși un simptom al delirului său, căci în mintea lui, Uri auzea numele acesta arab strigat cu un accent evident american. Gândurile îi erau mai limpezi acum. Uri se întrebă ce făcuse Maggie. Își închipui că reușise cumva să găsească drumul înapoi către Ierusalim, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor devorat de tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
totul la degetul mic. - O să-l judece Dumnezeu, să nu mai vorbim de ticălosul ăsta“, conchisese tata. Și pe mine mă judeca Dumnezeu, și nu numai Dumnezeu, ci și doamna Marie-Isaure, mereu fidelă la post. Oare cînd s-a sfîrșit delirul meu paranoic cu ea? CÎnd anume am Încetat să mai fiu bolnav de spionită acută În propria mea odaie? Nu-mi mai amintesc, ceea ce poate fi semn rău. Dar cînd mă gîndeam că ea se uita la mine, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de paranoia, ultimul meu delir de anvergură (cel puțin așa sper), o recidivă fără sechele, una din cicatricele prost Închise care constituie moștenirea celor trei tentative de psihanaliză pe care le făcusem. Desigur, nu sînt cu totul debarasat de simptome minore, iar cînd o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decît o singură dată. Nevrozatul care eram voia să-și salveze părintele. Și voia s-o facă mergînd să-i povestească unui medic că, dacă Își publica opera, se temea că publicarea ei va atrage după sine moartea tatălui. În delirul meu, Îmi spuneam că, neputînd să-mi salvez tatăl, aș salva numele nostru de familie. Iată de ce nu adoptasem un pseudonim! Să-mi salvez tatăl de la ce? De la ce? Și să salvez, pe deasupra, numele meu de familie? Atîta vreme cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mici ca să le luăm cu noi. Acolo, nimeni nu se va putea ocupa de ele. În timpul călătoriei, am Încercat să-mi distrez șoferul. Trebuia neapărat să mă gîndesc la orice altceva decît la moartea tatei. Ca Într-un soi de delir, am Început să recit poeme. Memoria mea parcă Înnebunise, devenind Înspăimîntătoare, tiranică. Recitam cu voce tare, fără nici o șovăială, lungi poeme pe care credeam că le uitasem. Toate acele poeme - Clément Marot: Adieu vous dis pour quelque temps, adieu vos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întreabă dacă a dus o bancă de piatră în pat sau se va trezi plin de rouă pe altă bancă de piatră, cea a meditațiilor, așa sunt visele oamenilor, câteodată iau lucrurile reale și le transformă în viziuni, alteori pun delirul să se joace de-a v-ați ascunselea cu realitatea, de aceea spunem atât de frecvent că nu știm pe ce lume suntem, visul trage într-o parte, realitatea în cealaltă, linia dreaptă nu există decât în geometrie, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei”. Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
revoluția culturală. Mă mișcam printre diabolici cu dezinvoltura unui psihiatru care ajunge să-și Îndrăgească pacienții și găsește că adierile ce trec prin parcul secular al clinicii lui private sunt adevărate balsamuri. După un timp, Începe să scrie pagini despre delir, apoi pagini delirante. Nu-și dă seama că bolnavii săi l-au sedus, crede că a devenit un artist. Așa s-a născut ideea Planului. Diotallevi a fost de acord să intre În joc pentru că, În ceea ce-l privea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de artiști de geniu ce, prin manifestările lor, infectează spațiul cultural-artistic cu diverse lucrări din sfera kitsch-ului: Ideile mistice trebuie să fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ce, prin manifestările lor, infectează spațiul cultural-artistic cu diverse lucrări din sfera kitsch-ului: Ideile mistice trebuie să fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri ce pot fi considerate
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să se trezească percepții normale, iar conștiința se obișnuiește cu prezența simultană a acestor obsesii. Uneori obsesia se transformă în idei fixe, iar conștiința își pierde capacitatea de a discerne realul se ireal; atunci apar cazurile de halucinații și de delir, în timp ce la nivelul cel mai înalt apare starea de extaz. În stările extatice zonele cerebrale excitate sunt supuse unor reacții violente, iar activitatea restului creierului este suprimată: Extaticul este în mod complet insensibil excitațiilor exterioare. El nu mai are nici o
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de neavizat ar fi, constată decadența intelectuală a autorilor. Unele din aceste scrieri pretind că pot instrui cititorul și îl pot iniția în diverse practici ce îi pot conferi obținerea de diverse aptitudini magice sau descriu într-o formă poetică deliruri ce în mod normal fac obiectul de studiu al psihatriei. Adoptat într-o mică măsură, misticismul poate duce la credință, o exagerare a practicării acestei tendințe poate duce la superstiții, care duc la forme de spiritism și stau la baza
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii blesteamă și blasmemiază prin mesajul scrierilor lor diabolice, iar ceea ce întodeauna îi fascinează sut propriile stări, experiențe, exagerări ale ”calităților” lor; durerea și fericirea celor din jur fiind inexistente pentru
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sifilis contractat din tinerețe, dar și de alte boli mentale 34. Totuși Baudelaire era conștient că narcoticele erau periculoase: Sincer laudanumul și vinul nu sunt resurse bune împotriva tristeții. Ele fac să treacă timpul, dar nu refac viața. Baudelaire, în delirul său mistico-artistic, și probabil pe fondul maladiilor mentale provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de ultimul poem publicat de Tzara înaintea plecării în Elveția, „Furtuna și cîntecul dezertorului“ (o a doua parte a lui va fi descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pusă aici - cu cinism - în termeni de putere pură (în cazul de față, regională). Asemenea lui Vinea, deși „disperă de România” și de vidul spiritual în care aceasta a fost aruncată de istorie, Cioran, care visa la o Românie „în delir”, cu „destinul Chinei și populația Franței”, se consolează cu prezumata superioritate culturală a românilor față de a celorlalte națiuni balcanice: „Cultura noastră populară este comună Sud-Estului Europei. (...) Meritul nostru față de celelalte popoare balcanice este că sîntem cei mai apți pentru formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul viselor omului și al zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu urmează liniile tulburi ale imaginarului oniric: „Putem vorbi, eventual, despre un cvasionirism urmuzian, stabilind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sinteză a principalelor opinii critice formulate pînă în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor-Miu, Virgil Gheorghiu, S. Perahim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]