2,731 matches
-
Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol al V-lea va transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple. Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al Luvrului este demolat de către Francisc I al Franței în 1528, iar în 1546 începe transformarea fortăreței în reședință de lux. Francisc I dispune de asemenea demolarea întregii aripi de vest a cetății, pe care o înlocuiește cu o construcție în stil renascentist, creată
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
a petrecut ultimii ani ai vieții. Lucrările de transformare a cetății sunt continuate ulterior în timpul domniilor lui Henric al II-lea și Carol al IX-lea, partea de sud a ceea ce mai rămăsese din vechiul Luvru fiind la rândul ei demolată pentru a face loc unei aripi tot în stil renascentist. În anul 1594, Henric al IV-lea decide unirea palatului Luvru cu palatul Tuileries construit de Caterina de Medici. Este începutul unui proiect de anvergură care este acum denumit "Le
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
din ce în ce mai impunător. În 1871, muzeul a fost incendiat în timpul Comunei din Paris iar arhitectul Lefuel a fost nevoit să reconstruiască o parte din clădiri. Palatul Tuileries nu va fi reconstruit astfel încât, după mai mulți ani de deliberări, ruinele vor fi demolate în 1882. Această demolare marchează începutul Luvrului modern, acum fiind aproape în totalitate consacrat culturii, cu excepția aripii Richelieu în care funcționa Ministerul de Finanțe. Ministerul va fi mutat din aripa Richelieu printr-o decizie a președintelui francez François Mitterrand abia
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
A fost construit de familia de nobili maghiari Csaak - de unde se trage și numele actual, Ciacova (Csakovar), care a primit statut de oraș în 2004. Turnul de apărare înalt de aproape 30 de metri este un rest din această cetate, demolată în 1701. Turnul este construit din cărămidă, cu plan dreptunghiular, are patru nivele (parter și trei etaje) și contraforturi de colț. Grosimea pereților este între 1,10 și 2,70 de metri. În perioada 1551-1697, cetatea intră în stăpânirea turcilor
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
Mureș al lui Iancu de Hunedoara. Au urmat două extinderi cu capele în anii 1530 și 1649. Biserica a fost de mai multe ori devastată de inamici, în anii 1553, 1601, 1661, 1694 și 1705. Fiind grav deteriorată, a fost demolată în 1802. Biserica actuală a fost construită între anii 1802-1824 în stil baroc, finisarea interioară ținând 72 de ani. Statuia Sfântei Fecioare din secolul al XIV-lea este o capodoperă a sculpturii în lemn. Făcută între anii 1515-1520, este cea
Șumuleu Ciuc () [Corola-website/Science/301018_a_302347]
-
realizat de sculptorul buzoian Cristea Rădulescu. Cutremurul din 1940, al Doilea Război Mondial și naționalizarea pusă în aplicare de guvernul comunist ce au urmat, au dus la abandonarea stațiunii și la părăginirea ei, multe dintre vechile clădiri ajungând să fie demolate iar grădina englezească să fie distrusă. Abia prin anii 1970 s-au înființat două hoteluri (denumite astăzi Ceres și Monteoru), un ștrand și o bază de tratament. După revoluția din 1989 hotelurile au supraviețuit, "Ceres" fiind încă administrat de Ministerul Muncii
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
1848-1849 a fost sediul comandantului forțelor revoluționare din Secuime, Gál Sándor. Și după înfrângerea revoluției, cetatea a rămas în folosința armatei. În 1890, în fața cetății, de o parte și de alta a porții-bastion, este ridicată o clădire, care a fost demolată în 1990. În anii 1880 șanțul castelului este umplut. Până la mijlocul secolului al XX-lea, cu mici întreruperi, cetatea a fost în folosința armatei. În 1970, după o restaurare generală, a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului, înființat în 1930
Castelul Mikó din Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/301058_a_302387]
-
fost locul unde poștalionul care mergea de la Iași la Roman poposea pentru odihna cailor și vizitiului. Acest han era construit din cărămidă cu ziduri groase, având la etaj un superb foișor. Din păcate, această construcție încărcată de istorie a fost demolată de autoritățile comuniste ale comunei prin anul 1975, din ea rămânând doar o pivniță lângă care a fost construit magazinul sătesc. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
anul 1941. La puțină vreme după al doilea război mondial moșia Șerbești a fost expropriată și transformată în întreprindere agricolă de stat. Clădirile curții au fost folosite o vreme ca spațiu administrativ. Lăsate în paragină, imediat după 1989 au fost demolate.
Șerbești, Iași () [Corola-website/Science/301310_a_302639]
-
cu familia au fost depuși în criptele de desubtul mausoleului. Totuși, datorită dimensiunilor, mausoleul a început cu timpul să fie folosit ca lăcaș de cult romano-catolic. Decăderea Csávossy-lor a dus la vânzarea proprietăților, în special al castelulului. Acesta a fost demolat și vândut cărămidă cu cărămidă, atunci când noul proprietar nu a putut să-și achite datoriile la bancă. După al doilea război mondial mausoleul-biserică a fost profanat de însuși primarul comunei, fapt pentru care a fost condamnat la 2 ani de
Bobda, Timiș () [Corola-website/Science/301342_a_302671]
-
existat și o casă parohiala construită în anul 1870 și unde au locuit preoții care au slujit în biserică din Nadăș. Preoții parohi ai acestei localități au fost: Biserică ortodoxă actuala a fost construită în anul 1898 când a fost demolată vechea biserică de lemn.Noul edificiu religios a fost construit din cărămidă de către antreprenorul Gheorghe Heger. Biserică respectă caracteristicile stilului baroc vienez, larg răspândit în această parte a țarii. Turnul a fost construit din cărămidă și acoperit cu tablă iar
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
avut hramul Sfanțului Gheorghe. De-a lungul timpului biserică a fost restaurată, prin strădania preoților parohi în mai multe rânduri. Renovări au avut loc în anii: 1926, 1961 și 1967. Spre sfârșitul anilor 80 pe fondul depopulării satului, biserica este demolată parțial, încercându-se astfel ștergerea oricărei urme ce ar putea aduce aminte de vremurile înfloritoare ale acestei localități. Până la începutul secolului XIX, sătul a fost româno-sârbesc. Românii și sârbii au construit împreună o biserică ortodoxă de lemn în secolul XVIII
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
făcea parte din jud. Timiș, avea 1047 de locuitori și aparținea comunei Moșnița Nouă. 1977 - 1214 locuitori 1984 - 1124 locuitori 1988 - Localitatea este decretată de dictatorul Nicolae Ceaușescu "Aleea Moșnița Veche" și figurează în planul de sistematizare urmând să fie demolată. 1989 - Odată cu Revoluția Română din 16-22 decembrie planurile de sistematizare se anulează, satul devenind localitate de sine stătătoare, făcând parte din comuna Moșnița Nouă și având 1301 locuitori. Efectivele de animale erau următoarele: Total = 2250 capete, din care: 176 vaci
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
la Norymberg. După izbucnirea "Razboiului Civil" în Anglia și atacul armatei parlamentare, a fost alături de rege în lupta de la Edghill, din 23 octombrie 1642, în calitate de medic personal al regelui. Având în vedere opiniile sale regaliste, oamenii lui Cromwell i-au demolat casa, distrugând cu această ocazie majoritatea notițelor. În anul 1651 William Harvey a publicat studiul de embriologie intitulat ""Exercitationes de Generatione Animalium"". Primul semnal al existenței epigenezei, care tratează dezvoltarea ca proces de trecere a substanțelor simple în structuri tot
William Harvey () [Corola-website/Science/300065_a_301394]
-
Miroslava care a administrat pentru o perioadă terenul pe care se afla monumentul respectiv l-a împroprietărit pe nepotul ultimului paznic al monumentului cu o suprafață de 1.200 de metri pătrați situată chiar în incinta ansamblului. Noul proprietar a demolat cantonul paznicului și a construzit acolo o casă cu etaj. Astfel, din cei aproape 2.800 mp, câți fuseseră donați de municipalitate în anii 1920 pentru ridicarea mausoleului, acum au mai rămas mai puțin de 1.600 mp. În noiembrie
Mausoleul Eroilor din Iași () [Corola-website/Science/300098_a_301427]
-
un pod, cunoscut sub numele de "podul Mărăcineni", pod peste care trece DN2, cea mai importantă conexiune rutieră între București și orașele din Moldova. Acest pod a fost avariat la inundațiile din vara anului 2005, și în consecință a fost demolat și reconstruit până în luna noiembrie a aceluiași an. Din DN2, pe teritoriul comunei, în dreptul capătului podului Mărăcineni, se desprinde șoseaua județeană DJ203K, o importantă arteră rutieră de comunicație la nivelul județului, care urcă pe malul stâng al Buzăului și apoi
Comuna Mărăcineni, Buzău () [Corola-website/Science/300116_a_301445]
-
este agricultura de subzistență. În satul Moțiori a funcționat din 1928 o scoală primară, unde au învățat fii satului până în 2009, când școala a fost desființată. A existat în sat și o biserică ortodoxă din "văiugă" - pământ, care a fost demolată în anii '90, pe locul ei construindu-se actuala casă parohială. În perioada comunistă, satul Moțiori aparținea din punct de vedere agricol de C.A.P. Berechiu, fiind Ferma numărul 3 al acestuia. Până în anii '70 exista la Moțiori, chiar la
Moțiori, Arad () [Corola-website/Science/300299_a_301628]
-
biserica, dar, cu ordinul către comitatul Bihor, să vegheze ca nu cumva cu aprobarea de renovare sa fie construită o noua biserică. Biserica, pe care o vizitează Coriolan Petranu, avea la proscomidier însemnat anul 1809. În anul 1923 biserica este demolată, iar materialul vândut unui antreprenor din Ineu. Cu această ocazie s-a pierdut și textul inscripției de pe o grindă a bisericii. În locul ei, în același an este edificată o altă biserică de lemn, dar, datorită faptului că lemnul a fost
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
Ineu. Cu această ocazie s-a pierdut și textul inscripției de pe o grindă a bisericii. În locul ei, în același an este edificată o altă biserică de lemn, dar, datorită faptului că lemnul a fost verde, locașul de cult a fost demolat în 1938 și înlocuit cu actuala biserică de cărămidă care are hramul "Sf. Ioan Botezatorul".
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
iar camerele au fost mobilate cu mobile prețioase. A fost proprietatea familiei Atzel-Szapary și ocupată în 1918/19 de armata sârbă. Iar cand sârbii au fost nevoiți să plece au luat toată mobilă cu ei. În 1924 castelul a fost demolat iar pe locul liber sau construit case. Castelul a fost situat pe locul următoarelor case : În grădina caselor cu nr 214 (acum cămin) până la casa cu nr.287 și în locul caselor 304 -315, iar în locul casei cu numarul 315 a
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
nouă biserică romano - catolică și o școală. La sfârșitul secolului XIX, Familia Marczibanyi a donat castelul din Turnu deputatului parlamentar din Mako, Justh Gyula, în proprietatea căruia a rămas pînă în anii 1930. Castelul familiei Marczibanyi a fost din păcate demolat în anul 1938, din el supraviețuind doar câteva anexe. Conform tradiției locale, denumirea localității vine de la turnul unei biserici, tradiție ce se pierde în negura istoriei. Cert este că prima datare istorică a unei biserici ortodoxe provine din anul 1759
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
după recucerirea de către creștini, austriecii transformând-o în centru grăniceresc și sediu de district, cu 9 sate, interesant, aproape toate în sudul Mureșului și întinse pe o arie foarte mare. Cetatea, fiind implicată în răscoala curuților, va fi abandonată și demolată începând cu 1709, dispărând complet în perioada ulterioară. Evoluția demografică din prima jumătate a secolului XVIII demonstrează că Vărădia parcurge o perioadă tulbure. De la peste 50 de familii în 1715, ajunge la 17 peste numai 5 ani. Abia în 1771
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
operă culturală inedită amintim pe E. Nadra, Dr. F. König, Dr. Dumitru Spătaru, Elena Stratul, C. Rișcuția, ca specialiști, pe C. Borsicki, A. Rădulescu, I. Szaappanos, D. Dure, ca artiști plastici. În perioada 1984-1985 Secția de Științele Naturii a fost demolată în proporție de 80%, sub impulsul politic al vremii, iar depozite bine amenajate au fost mutate în locuri neadecvate. Astăzi Secția de Științele Naturii oferă vizitatorilor expozițiile permanente "Flora și fauna Banatului" (ultimul tronson documentar de micro și macrodiorame ale
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
adus și în Berbești stabilirea și dezvoltarea lor. La recensământul din 1910 în Berbești erau 560 de evrei, care locuiau la ulița centrală, actuala șosea care străbate satul. În centrul satului a existat o impunătoare sinagogă. Casa rabinului a fost demolată în anul 2004. Momentan în localitate există doar o singură casă evreiască. Toți evreii din Berbești au fost deportați în 1944, aici fiind și unul din ghetourile din Maramureș. O parte din ei au scăpat din lagăr dar nu s-
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Popescu, Gh. Pătruțescu, Tudor Constantinescu. Localul propriu-zis al școlii, cu două săli de clasă, s-a ridicat după planul Casei Școalelor în anul 1924. În ultimul timp fiind într-o stare acută de degradare în decembrie 2007 clădirea a fost demolată. În timpul regimului comunist în majoritatea satelor au fost ridicate școli noi, iar la centrul de comună a fost construită o școală impunătoare în care funcționau 10 clase. În clădirea veche a funcționat până după revoluție căminul cultural și bibliotecă. În
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]