4,078 matches
-
roșiatică. Mâna aceea fantomă și totuși reală se îndreptă apoi spre fruntea Ginei din oglindă, se opri cu degetul ațintit între sprâncene, apoi coborî spre buzele care continuau să zâmbească straniu, atoateștiutor. Degetul se opri între sânii Ginei, apoi se depărta de sticla pe care rămăsese încă o linie aburită. Mâna se ridică apoi și se apăsă, cu toată palma deschisă, între capetele noastre din oglindă. Rămase și în acel loc pecetea dizolvată a unei mâini de aburi roșietici. Apoi, mâna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iernile ei la schi sau de veșnicele ei canaste (mai nou, învăța bridge și începuse să piardă serile la cluburi de bridge, cel puțin așa îmi spunea bunica ei la telefon), pentru că știam că mirajul ăsta al distracțiilor snoabe o depărtează de mine iremediabil. Pe atunci nu mai puteam să citesc o carte fără să identific personajele cu mine și cu ea. Așa am citit, de pildă, Ultima noapte de dragoste... și Jocurile Daniei. Amândouă îmi spuneau, mai mult, îmi demonstrau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și pură dar și puțin rușinată, pe cărarea dintre copaci. În ziua aceea a venit tata. I-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în caiet și începu să scrie "Robi Thakkur", și în caractere bengaleze, și în caractere europene. Aceasta mă enervă din mai multe motive; întîi, pentru că mă intriga pasiunea ei pentru un bărbat de șaptezeci de ani; al doilea, pentru că se depărtase discuția de la Geurtie (prin care, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloasă); în sfârșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine și se preface mai naivă decât este. N-aș fi suportat pentru nimic în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am trăit mai total și mai nemijlocit ca în acele clipe, care mi s-au părut fără durată. Încleștarea aceea la sânul Maitreyiei era mai mult decât dragoste. Ea s-a deșteptat, cu palmele întoarse acoperindu-și ochii. S-a depărtat de mine agale, privindu-mă câteodată tresărind, apoi acoperindu-și iar fața. Trecu pe lângă masa cu cărți și spuse automat, arătîndu-mi-le: ― Iată ce-am lucrat astăzi... Au fost o ghicire nefirească vorbele ei. Căci în acea clipă intră Khokha și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un ceas, acela, în care simțeam atât de cert că sunt cel dintâi și singurul, încît nu mi-era teamă de nimic. Trecutul ei nu mă tortura, așa cum m-a torturat după aceea, de câte ori mi se părea că Maitreyi se depărtează de mine, că poate mă compară cu celălalt, că trăiește într-un timp în care eu nu apărusem încă în viața ei și care mă chinuia îndeajuns cu nepătrunsul lui. Dar ea înțelese, probabil, altfel gestul meu: ca un refuz
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmbolnăvit eu de inimă. Și nu puteam sta în pat dacă nu mi se aduceau în fiecare zi ramuri proaspete din pomul meu cu "șapte frunze"... O ascultam cum se ascultă o poveste, dar în același timp simțeam cum se depărtează de mine. Cât de complicat îi era sufletul! Înțelegeam încă o dată că simpli, naivi și clari suntem numai noi, civilizații. Că oamenii aceșlia, pe care îi iubeam atât de mult, încît aș fi voit să ajung unul din ei, ascund
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat leitmotiv al vieții mele.) În Howrah eram din nou emoționat, parcă tot așteptam să întîlnesc pe cineva din Bhowanipore. (Îmi amintii că fusese vorba de o plecare la Midnapur, și deși lucrul acesta mă chinuia de ajuns, pentru că mă depărta și mai mult de Maitreyi, totuși avea și el o parte de mângâiere, deoarece nu mai mă aflam în același oraș cu Sen și nu riscam să-l întîlnesc.) Mașina m-a adus acasă tocmai în ceasul când poliția din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mitologia ei raă transformase de mult în imaginație, în idee, și nu mă regăseam, așa cum aș fi vrut, cu scăderile și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea cu o ușoară strângere de inimă. De ce se depărta Maitreyi de mine? De ce mă implora s-o uit, ca s-o întîlnesc într-o viață viitoare? Ce-mi păsa mie de viața viitoare și de toți zeii ei?... Eram însetat de concret, de viața nemijlocită, de prezență. Pe mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai ridică privirile. Doar clătină din cap. - Nu e la noi, spuse. Avem pe doamna William, la anexă, dar e văduvă. - Nu poate să fie ea, îl întrerupse Adrian. V-am spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian, nu e la cea cu văduva... I-am uitat numele, dar știu că e văduvă. Să-i spunem Văduva. Sau chiar la Vedova, cu majusculă și încărcată de simbol, ca la Dante. Femeia îi privi adânc, încruntîndu-se, apoi se depărta severă, fără să mai adauge un cuvânt. - Ați jignit-o fără să vă dați seama, șopti cealaltă, este și ea văduvă, adăugă, urmărind-o cu privirile. Și cum e de origine italiană, unii îi spun La Vedova. Adrian o asculta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îi plăcea să se plimbe cu ascensorul. Pentru că, afirma el, ori spui "jos", ori spui "sus", ori urci, ori cobori, este totuna... - Evident, interveni altcineva, n-a mai rămas mult. L-au evacuat. Dar i-au păstrat lucrurile... Femeia se depărta încet, dar după câțiva pași întoarse ca din întîmplare capul și privi grupul care rămăsese încă în fața vitrinei. Zâmbetul care-i luminase fața o clipă i se stinse și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întîmplat acolo, continuă Maria. - Eu, personal, știu ce s-a întîmplat, reluă Făgădău. Am trecut și eu pe-acolo. - Băiețaș, îl amenință Maria, purgare non est necesse! Spune ce ai de spus, scurt și concis. Arată-ne! Făgădău se depărtă câțiva pași, apoi se întoarse brusc, încruntat, cu o privire sălbatecă, înfigîndu-și pumnii în șolduri. Părea un alt om. - Tu ești ăla care, așa și pe dincolo?! strigă el cu un glas sălbatec, izbucnit parcă din gâtlej, îngroșat de tutun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe să facă. Se trase un pas înapoi și-l strigă: "Ivan!" Apoi își depărtă cât putu mai mult brațele și rămase așa, nemișcat, cu ochii la rănit. - Cristu! strigă din nou. Cristos pe cruce. Fă și tu cruce. Ridică trei degete în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l fix. Arhip ridică din umeri. - Cum s-ar mai putea spune altfel? Ai încercat formularea "o serie de evidențe mutual contradictorii", dar nu păreai prea entuziasmat. Atunci, să mai căutăm, adăugă depărtîndu-se, să mai căutăm... Îl privea cum se depărtează, mâhnit și furios totodată că nu mai poate adăuga nimic. - Alors, nous sommes foutus! șopti. Il n'y a plus d'espoir. Foutus pour l'éternité!... - Nous sommes foutus! repetă Darie printre dinți când Zamfira le făcu semn de plecare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat. N-am mai privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cuvânt. Tăceam toți. Se auzea doar ferestreul. - Îl auzi? întrebă din nou Popa. E Vasile. S-a întors Vasile. Ți-a adus bradul. - Știe de Vasile, îl întrerupse Ilaria. I-am spus de azi-di-mineață. Dar nu mi-a răspuns. Se depărtă de pat, își aprinse țigarea și ne privi pe toți, silindu-se să zâmbească. - Eu am crezut că fac bine, spuse. N-am făcut-o numai pentru el, pentru Moșu, ca să-i mângâi bătrânețele, să-l ajut să nu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi cu atenție în jurul lui, apoi șopti, pronunțând rar cuvintele: - Ajungem deci la vechea mea pasiune: filozofia. Oare vom reuși vreodată să demonstrăm logic realitatea lumii exterioare? Metafizica idealistă mi se pare și astăzi singura construcție perfect coerentă... - Ne-am depărtat de la discuția noastră, își auzi din nou gândul. Problema nu era realitatea lumii exterioare, ci realitatea obiectivă a "dublului" sau a îngerului păzitor, alege termenul care îți convine. Este adevărat? - Foarte adevărat. Nu pot crede în realitatea obiectivă a persoanei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult timp pe gânduri, șovăind. - În măsura în care am înțeles întrebarea dumneavoastră, vă pot spune doar că... - Mulțumesc, am înțeles! exclamă, neizbutind să-și ascundă bucuria. Se înclină profund, îi strânse mâna emoționat și se îndreptă spre ușă. Îl privea cum se depărtează grăbit, parcă ar fi fost așteptat de cineva, chiar acolo, în stradă. - V-am făcut de mai multe ori semn, spuse patronul coborând glasul, dar nu m-ați văzut. Era pe vremuri, un client al nostru; îl cunoaște toată lumea: Monsieur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cineva, câteva clipe înainte ca el s-o ajungă. - Așa e, a leșinat! spuse ridicîndu-i încet capul. Cu greutate, au coborât, lăsând loc echipei de tehnicieni. Au dus-o pe o brancardă până la automobil. Era încă leșinată, și mașina se depărtase cu vreo zece kilometri, când s-a auzit explodând prima încărcătură cu dinamită. În mai puțin de o jumătate de ceas au reușit să coboare pe o scară de frânghie. La lumina lanternei electrice au văzut scheletul; era încîrcit, ca și cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Matei? îl întrebă Nicodim. Ar fi vrut să răspundă: Problema care ne frământă pe toți!" dar își simți deodată clătinîndu-i-se toți dinții și, umilit, furios, îi strânse cu putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa? Vladimir, mă auzi?... Dar nu mă puteai auzi, pentru că rămăseseși mult în urma mea și, orbecăind prin întunerec, te depărtai tot mai mult de mine, și nu mă puteai auzi. Chiar dacă aș fi îndrăznit să ridic glasul, tot nu m-ai fi putut auzi, pentru că tocmai atunci începuse să bată vântul, și aici, în podul acesta, dărăpănat de la bombardament, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rog nu mă întrerupe, căci acum suntem la teatru și ne apropiem de scena capitală... Până la urmă te-aș fi găsit lipit de unul din dulapurile acestea și atunci ai fi înțeles ce se întîmplă, ai fi înțeles de ce mă depărtasem și de ce te lăsasem să crezi că se terminase bateria. Acolo, lipiți amândoi de dulap, ți-aș fi povestit istoria acestei case, care e de fapt istoria generalului Calomfir, adevărata lui istorie, pe care nu o mai cunoaște nimeni pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor în dulap - și i-l arătă, întinzînd brațul către ușă - și coborâm. Să nu-ți fie frică, nu ne poate surprinde nimeni. El, Maestro, e o rudă depărtată de-a mea, un fel de unchi. Oncle Vania, așa-i spun eu. Și îi cunosc bine obiceiurile. Nu se întoarce niciodată înainte de două, trei dimineața, după ce se închide berăria. Dar trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele... - Ieronim, nu te mai înțeleg... Și i se păru că zâmbetul care-i luminase figura începe să se șteargă, și privirile se pregătesc să se depărteze, gata să se piardă, absente, în gol. - Pentru că dumneata, Oncle Vania, continuă Ieronim cu un alt glas, mai blând și totuși mai solemn, dumneata te în-căpățînezi să reduci înțelegerea la exercițiul rațiunii, ca la șah. Dar știi foarte bine că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]