1,953 matches
-
Forma statului natural celui mai tipic este statul național. Un roi de albine nu se poate gândi amestecat cu alte gângănii. În acest înțeles al purității e îngăduit a se vorbi și de misiunea unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
București, 2003, p. 18. 160 Ibidem, p. 79. 161 Apud Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 15. 162 V., în acest sens, opiniile exprimate de unii interpreți în Adevărul din 15-16 iunie, în care deplâng activitatea publicistică eminesciană, opinând că editarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria poetului. 163 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 164. 164 Alexandru Andriescu, "Publicistica eminesciană operă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nr. 1, 1990, pp. 27-28. 515 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 60. 516 La 25 de ani de la moartea poetului, publicația Adevărul (nr. 15-16, 1909), apreciind creația poetică eminesciană, deplângea activitatea publicistică, susținând că publicarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria sa (Apud D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editura Atos, București, 1999, p. 91). 517 Dimitrie Vatamaniuc, "Eminescu la sfârșit de secol și început de mileniu", în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de discurs "pesimist și apocaliptic" fiind cel oferit de francezul Baudrillard (dar doar din perioada luată în atenție, după care discuțiile sunt mult mai nuanțate). Și după 1980 a continuat această diviziune a discursurilor referitoare la postmodernism, între conservatorii care deplâng noile condiții social-culturale și avangardiștii care le celebrează, uneori exagerându-le importanța. Ceea ce este important de menționat în acest context este diferența dintre întrebuințarea unui cuvânt și teoretizarea lui, dintre termen și concept. Astfel, Steven Connor este extrem de explicit în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
citesc în această condamnare a marxismului ca oglindă a procesului de producție existența unui subtext, acela al prezervării de către Baudrillard a formei fundamentale a criticii marxiste (Mike Gane). Douglas Kellner, care realizează o interpretare din perspectiva ideologiei de stânga, fie deplânge distanțarea lui Baudrillard de temele abordate în prima parte a operei sale, fie, atunci când obiecțiile aduse de Baudrillard i se par întemeiate, consideră că teoria sa se încadrează într-un cadru neomarxist (în special în primele sale trei lucrări) care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 9). 125 Ibidem, p. 250. De menționat că Best și Kellner observă o mai mare apropiere între gândirea lui Lyotard și cea a lui Adorno, decât cu cea a lui Habermas. De asemenea, cei doi critici deplâng lipsa dialogului productiv dintre Teoria Critică și teoria postmodernă, care, teoretizând despre noile forme ale tehnologiei, culturii, societății, ar fi trebuit să ofere Teoriei Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezența ordinelor mendicante în teritoriu în anul 1224. Frații minori au ajuns la Magdeburg în 1223 (cf. Giordano, 36). Chiar dacă pomenește de „nova conversatio”, nu menționează în ce constă această nouă formă de viață religioasă, refugiindu-se imediat în a deplânge decăderea ordinelor vechi. Cu toate acestea, noutatea lor este sesizată, chiar dacă nu este prețuită,fiind influențat de mentalitatea comună privitoare la superioritatea ordinelor vechi. Fragment din Chronicon Montis Sereni, MGH, Scriptores, XXIII, 220-221; în TM, 18-19. [În acest an, 1224
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cineva din rândurile Sfinților Predicatori sau ale Fraților Minori ar putea să depășească în sfințenie pe Augustin sau Benedict! Departe de mine gândul de a defăima cu această afirmație angajarea serioasă a cuiva. Însă vreau să spun că trebuie să deplâng, da, să deplâng cu fermitate faptul că ordinele vechi au căpătat o reputație atât de proastă prin modul de viață dezordonat al celor ce au profesat Regula lor, încât ele nu mai sunt considerate a fi suficiente pentru mântuire de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sfinților Predicatori sau ale Fraților Minori ar putea să depășească în sfințenie pe Augustin sau Benedict! Departe de mine gândul de a defăima cu această afirmație angajarea serioasă a cuiva. Însă vreau să spun că trebuie să deplâng, da, să deplâng cu fermitate faptul că ordinele vechi au căpătat o reputație atât de proastă prin modul de viață dezordonat al celor ce au profesat Regula lor, încât ele nu mai sunt considerate a fi suficiente pentru mântuire de cei care vor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cei tineri și imperfecți, ce ar fi trebuit să fie domoliți și puși la încercare pentru o anumită perioadă de timp, conform disciplinei conventuale» (2Vitry 1: FF 2211). Vocea prelatului de dincolo de Alpi nu a fost cu siguranță singura care deplângea absența unei perioade de încercare. Acest lucru îl demonstrează faptul că, în același an, la 22 septembrie, Honoriu al III-lea a publicat Cum secundum consilium, prin care stabilea ca fiind obligatoriu anul de noviciat (BF I, p. 6: FF
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10), figurează și doi Priscus 310. În Tacit (Annales, III, 49) se povestește despre cavalerul roman, Clutorius Priscus, care a primit de la Tiberiu o recompensă importantă pentru că a deplâns în versuri excelente moartea lui Germanicus; dar un delator l-a acuzat că a scris și alte versuri în timpul bolii lui Drusus, fiul lui Tiberiu, cu speranța de a obține, în caz de deces, o retribuție și mai mare. În urma
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
societatea augustană. Aspirația spre libertate a fost parțial contrabalansată de imoralitatea operei (și, poate, de viață). Urarea pe care Ovidiu și-a făcut-o, mai în glumă, mai în serios, să moară în slujba iubirii și să-și vadă mormântul deplâns cu cuvintele: "Conveniens vitae mors fuit ista tuae"468, s-a realizat în mare parte. Critica ovidiană de dată recentă s-a oprit la probabilitatea că exilul și, implicit, moartea departe de Roma, i-au fost provocate de o cauză
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
magic cad pe lângă. În concluzie, magia își are alte legitimități și principii de funcționabilitate decât știința. Confuzia continuă să provină (și) din faptul că noi, modernii, continuăm să judecăm disciplinele spirituale - alchimia, astrologia, magia - după canoanele științei marxiste de manual. Deplângem, de exemplu, absența "valorii de întrebuințare" a acestor arte străvechi. N-ar fi fost bune la nimic și tocmai de aceea ar fi dispărut! Nimic mai fals, arată Culianu în excelenta sa carte Eros și magie în Renaștere. Ele aveau
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
putrefacție de la Cimitirul Săracilor din Calea Lipovei din Timișoara este transformată de mass-media într-un instrument de tortură al securității"139. Concluzia ar fi că "Imaginile gata prelucrate și prejudecățile sunt mai puternice decât realitatea"140. Un alt autor care deplânge victimizarea nevinovatei Securități române este Constantin Vasile. Acesta se întreabă consternat chiar și în titlul cărții sale: Noi am fost teroriștii?!141 . Răspunsul lui Constantin Vasile este categoric: nu. Securitatea n-a tras. Există doar o singură excepție, un caz
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de o criză culturală de structură. Am subliniat unele aspecte și într un articol foarte recent din România literară (Criză de structură, nr. 15/93). și alții, de pildă, Ion Vartic, în Apostrof (Et in Liliput ego!, nr. 1-2/93), deplâng aceeași situație, același handicap: lipsa sintezelor, a marilor lucrări românești de referință, a marilor repere capabile să orienteze și pe români și pe străini despre istoria și cultura românească în trăsăturile lor fundamentale, originale. În același timp, nu sunt suficiente
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
să apreciați importanța a ceea ce spun aici , trebuie ca ei să poată la timp să instituie un control util asupra tuturor actelor puterii. Nu trebuie ca acest control să sosească prea tîrziu și să nu avem decît greșeli ireparabile de deplîns. În aceasta constă libertatea reprezentării naționale... și această libertate este, după mine, a patra dintre libertățile necesare. "În sfîrșit, vine ultima nu voi spune cea mai importantă, ele sînt toate la fel de importante -, ci ultima, al cărei scop este acesta: de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și 16 februarie 1903. Publicație din constelația „Literatorului”, P.a. continuă, „reînsuflețită și reformată”, „Revista modernă”, ceea ce este evidențiat și de numerotarea noului periodic. În lipsa unei casete redacționale, se menționează că revista apare sub îngrijirea lui H. Coșoi. Articolul-program ( Prima vorbă) deplânge, cu accente patetice, starea culturală a țării, căci „nici un curent trainic nu s-a creat la noi, nici o operă, nici o școală artistică nu s-a impus”. La câteva numere distanță, articolul de fond Cum s-ar putea crea o mișcare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi misterioase sînt atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu doresc proletariatul agricol, atunci în numele căror interese se ridică socialiștii? În numele căror clase fac procesul societății românești de pe vremea lor? Socialiștii se ridică împotriva acelorași "roși" ai lui Eminescu, cărora ei le zic "burghezi". Și, ca și Eminescu, ei deplâng mizeria țărănimii și nimicirea meseriașilor, și în numele acestor clase se ridică împotriva formelor noi: "Meștera noastră burghezime, pentru a zidi clădirea netemeinică a întocmirii burgheze capitaliste ă introducerea formelor noi de către roși, ar zice Eminescu î, și-a luat totodată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de lapsu virginis consacratae”, „Epistula Nicetae episcopi de lapsu Susannae devotae et sacratae”,„Epistula ad virginem lapsam”, „De lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plan european, conferința s-a transformat, crede el, în "mormântul libertății, al democrației, al liberei determinări a popoarelor. Ea este sinonimă cu trădarea, cu naivitatea puterilor occidentale, cu indiferența lor în fața brutalității, cinismului și machivelismului sovietic" (Baciu: 1990a, 62). Autorul deplânge și capitularea necondiționată impusă de Aliați membrilor Axei, care ar fi prelungit inutil războiul; în absența acestei condiții, armistițiile semnate de liderii de la Moscova cu țările est-europene ar fi fost mai puțin dure, mergând până la potențiala lor autonomie în raport cu sfera
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al planului Marshall demonstrează încă o dată că niciun fel de cârpeală nu poate face viabil sistemul capitalist, care și-a trăit traiul" (Dej: 1952, 350). A fost inventată chiar o expresie nouă, aceea de "țări marshallizate": secretarul general al partidului deplângea "subjugarea economică a țărilor Europei Occidentale de către Statele Unite ale Americii, prin pierederea suveranității, prin acapararea industriei naționale și prin transformarea țărilor marshallizate în colonii americane" (Dej: 1952, 587, subl. m.). Liderii de la București nici măcar nu au cochetat cu ideea planului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a agriculturii iugoslave și a gestionării ei de către "chiaburiii cei mai crunți, mai aprigi, mai sălbatici", care nu ar fi altceva decât "copii răsfățați ai regimului fascisto-titoist" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, 1950, Dosar 25, f. 202, 203). Era deplânsă apoi subaprecierea rolului partidului comunist în favoarea "frontului național" sau "popular", încă activ și puternic, în timp ce în celelalte "democrații populare" își epuizase deja "rolul istoric". Însăși PCI era acuzat de degenerare, deoarece "înlocuise critica și autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
propagandistică (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, Dosar 90, 1953, ff. 11-12). Într-un alt document al Direcției Județene Timiș a Arhivelor Naționale, intitulat " Rolul bandei de asasini și de spioni dela Belgrad în planurile agresive ale imperialiștilor americani" sunt deplânse "Actele agresive săvârșite la frontierele noastre" de către conducerea de la Belgrad. Acestea "stârnesc indignarea și ura întregului nostru popor muncitor. Toți oamenii cinstiți și iubitori de pace condamnă manevrele criminale titoiste și devin mai hotărâți în a spori vigilența pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]