1,944 matches
-
ne oferă un roman bastard, multiplu, o carte-fotografie în care ne privim ca în oglindă, pentru că această autopsie crîncenă ne privește pe toți. Nu e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă, de inspirație trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare să încline balanța în favoarea derizoriului monden ; or, Liberati provoacă o reflecție adîncă și intensă asupra derivei contemporane, fără a recurge la mijloace facile sau a se afunda în banalitatea unei retorici răsuflate. Mecanismul social de descompunere indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil în sferele hollywoodiene, este disecat în survolul acestui destin frînt mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile se naște o plută, strîmbă și fragilă, dar capabilă să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior, Franța a făcut o pasiune fulgerătoare pentru literatura nordică. Și cum cred că un profil literar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o eleganță eterată. Adevărul e că filosoful și-a propus, nici mai mult nici mai puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la constatarea derivei generate de proasta înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu "fiecare crede ce vrea"), care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dezvoltarea ființei umane. Omul singur, izolat de un cadru grupal și în afara interacțiunii cu ceilalți din colectivitate este de neconceput. Esența omului nu este abstractul, caracteristic individului izolat. În realitate ea este totalitatea relațiilor sociale. Fizionomia lui morală, intelectuală, estetică derivă din valoarea morală, intelectuală a grupurilor prin care individul a trecut și care au avut rolul unor adevărate laboratoare umane. De aceea, mutarea accentului de la individ la grup apare ca ceva firesc dovedindu-se însă mult mai bogată în semnificații
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide răsfățându-se kafkian: „Întocmai ca agrimensorul dintr-un roman celebru, autorul n-a avansat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
caută. Păcătosul știe că a greșit și se spovedește; coruptul respinge conștiința și trăiește în păcat, și fără această conștiință nu poate să caute iertare și să-și schimbe viața. Primul motiv pentru care omul corupt nu poate fi iertat derivă din caracterul de stabilitate, sistematic, de imanență, de autosuficiența inimii corupte, de traducerea corupției în formă de viață obișnuită. Este prima manifestare a „înlocuirii lui Dumnezeu cu propriile forțe”, un fel de a-și pune toată încrederea în tezaurul imanent
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
politic, mistificarea, utilizarea histrionică a limbii devin mijloace în lupta pentru putere. De aici recursul la procedee retorice variate, la ornamente stilistice care eficientizează manifestările discursive, din prisma efectelor urmărite. La nivel lexical, diferențele dintre vocabularul politic și cel științific derivă din funcțiile pe care le îndeplinesc cele două tipuri de limbaj: folosirea unei terminologii specializate, în cazul comunicării științifice, este în consonanță cu principiul evitării ambiguității (de aici caracterul denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspectiva lipsei de referință atribuibilă lor. Din punct de vedere clasic, semnul ascundea adevărul care putea fi atins această perspectivă este depășită de aceea în care seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă: "multă vreme mi s-a spus: totul funcționează pentru producție. Eu am fost tentat să spun: "haideți să vedem dacă nu cumva totul funcționează pentru seducție, care ea însăși vizează lucrurile, semnele, sângele și moartea..."" 515. Prin acest demers, autorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
după o logică a seducerii ar trebui să fie ironică, introducând ambiguitatea sensului, secretul, regula și deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textului, p. 44. 302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina pe Umberto Eco să compare demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși concluzia acestui paralelism va fi una negativă: "deriva deconstrucționistă și semioza nelimitată nu pot fi reduse la concepte echivalente" (Umberto Eco, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 380). 303 Realizând o analiză a funcției-autor, Foucault dezvoltă patru trăsături caracteristice ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
victoriei pentru Red. Practic, el Își vedea idealul În minte Înainte de a se Împlini. De la Red Auerbach am Învățat trei reguli care conduc la o carieră reușită și de succes: 1) Nimic nu se Întâmplă fără un țel. Plutirea În derivă spre anumite obiective de obicei se sfârșește În eșec; 2) Nu este important doar să urmărești un țel, ci să și crezi că el va fi atins. În fiecare zi, mă imaginez atingând obiectivele pe care mi le-am propus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
et abdura, v. 7), așa cum face el, care s-a obișnuit să fie curajos de nefericit (fortiter miser, v. 4). Oricum, să știe răuvoitorul că Ovidiu nu este exilat, ci relegat: pluta sa e încă la suprafață, chiar dacă e în derivă... De aceea, poetul se alătură poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i cântă cu toatele forțele sale laude pentru clemență și generozitate: "pentru ca zeii să țină încă închise porțile cerului și să permită ca Cezarul să fie zeu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
același timp. O tinere neasemuit, se înțelege că tu consideri nedemn să fii însoțitorul zeițeii care stă "în lume" (= in urbe386 = Livia?! soarta?!). Ești puternic și deoarece lucrurile nu stau așa cum ai vrea tu, ești la cârma oricărei nave în derivă. Și aceasta este așa de zdruncinată încât poate fi considerată pe cale de a se scufunda: rămâne încă epava susținută de umerii tăi". Fără îndoială, poetul se gândește la propria-i situație, comparată deja, tot de el, cu o navă săltată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne așteaptă alte treburi, mai urgente și cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru bietul cap este să ne rugăm cerului ca palancurile să reziste. în noaptea din ajun și în dimineața zilei următoare, Pequod plutise în derivă pe o mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
face necesare un număr de reguli mărunte, privitoare la modul de împărțire a prăzii. Bunăoară, după o vînătoare obositoare și periculoasă, încheiată prin capturarea unei balene, cadavrul acesteia se poate desprinde de corabie în urma vreunei furtuni puternice și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Man. Dar, pînă să-și ducă la gură pîlnia portavocei comandantul corabiei, care stătea în picioare în ambarcațiunea lui, se auzi deodată glasul lui Ahab: Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Da, ieri. Ai văzut o ambarcațiune în derivă? Ă Abia stăpînindu-și bucuria, Ahab răspunse negativ la această întrebare neașteptată; s-ar fi urcat la bordul corabiei străine, dacă tocmai atunci căpitanul acesteia n-ar fi oprit-o din drum, pentru a coborî el însuși într-o ambarcațiune care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]