4,161 matches
-
Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii operei sale istorice nu pentru că ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune în valoare pe sine ori talentul său literar. El descifrează în succesiunea secolelor realizarea unui proiect divin pe care se sprijină credința sa și care îi furnizează argumente pentru o apologie a religiei: pentru a-i cîrmui pe oamenii încăpățînați și trufași, Dumnezeu trimite persoane cu calități excepționale precum Constantin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ministrul de Justiție, Valeriu Stoica, acuzîndu-l de un "nou vicleșug". Ca să fie convingător editorialistul scrie că "Domnul Valeriu Stoica nu e Hegel". Dar a pretins dl Stoica că ar fi Hegel? Și, în general, e nevoie de Hegel pentru a descifra ce se întîmplă în politica din România? Dl Cristoiu ne liniștește treptat și în materie de Hegel și de Valeriu Stoica, dar asta pentru a ne speria în privința jocurilor celui care nu e Hegel, adică Valeriu Stoica. * Altfel Despre Rusia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
meu, domnul Ion N. Oprea, în sala de periodice a Bibliotecii universitare „Mihai Eminescu” din Iași. El îmi dă un dosar doldora cu manuscrise și copii xerox după ziarele vremii pe care, apoi mă întorc acasă și încerc să le descifrez și să le pun în pagină. Ți-a băgat un mic fragment din romanul „Mama nu e vinovată” (și ce va fi voi mai vedea). Am ajuns la pagina 290 cu cartea lui construită din materiale care au apărut în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
nesațiu pentru febrile interogații, nostalgia, mai accentuată acum, provocată de trecerea vremii, conștiința apropierii orizontului morții coexistă cu liniștea durerii („Lacrima curăță noaptea de noapte”, Frunză cu ochii de pasăre), cu alternanța încrederii și neîncrederii în capacitatea cuvântului de a descifra tainele universului, dar și cu mărturisirea imposibilității de a renunța la cuvântul poetic. Se face, de asemenea, elogiul clipei (Copacul pâinii), concomitent însă (cu vagi ecouri din Mihai Eminescu: „Același verde cântă-n altă frunză”, Antropocentric) e reținută semnificația perenă
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
principalul său dușman. Irineu respinge această exegeză, negându‑i legitimitatea. În capitolul 27 (1‑2) al cărții a II‑a, el enunță principiul, singurul valabil pentru hermeneutica creștină, potrivit căruia orice pasaj obscur sau ambiguu din Scriptură trebuie citit și descifrat în lumina pasajelor clare: O minte limpede, circumspectă, cucernică și iubitoare de adevăr se întoarce către lucrurile pe care Dumnezeu le‑a pus la îndemâna oamenilor și care alcătuiesc domeniul cunoașterii noastre. Asupra acestor lucruri inteligența se va apleca cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
impostori trebuie amintiți trădătorii care, din păcate, provin din toate categoriile de creștini: episcopi, preoți, simpli credincioși. Singurul criteriu infailibil pentru înțelegerea și încercarea dreptei credințe rămâne Scriptura, pe care credinciosul se vede nevoit, într‑o oarecare măsură, să o descifreze singur. Cu toate acestea, apostazia episcopilor, mai exact, „ura între frați”, nu trebuie să ne mire foarte tare, de vreme ce „trădarea” exista deja chiar printre apostoli, altfel spus, printre cei propuși creștinilor ca „modele absolute”. Cât despre mireni, acestora nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acea diabolizzazione a lui Iulian în mediile creștine (cf. între altele, reacția lui Grigorie de Nazianz). Într‑adevăr, Pseudo‑Hipolit utilizează termenul apostates pentru Anticrist, termen care nu este prezent la Hipolit. Pe de altă parte, Gennari se străduiește să descifreze aluziile referitoare la cariera politică a tiranului eshatologic, referindu‑se la cariera istorică a lui Iulian (început de domnie mai degrabă favorabil creștinilor; răsturnare de situație; schimbare politică; „persecuție” foarte subtilă; conivență cu iudeii; tentativă de reconstrucție a templului din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceste realități devin, la rândul lor, imagini profetice (de prim rang) pentru realitățile eshatologice. VT „transferă”, dacă putem spune astfel, conținutul său profetic NT. Această secțiune prezintă un dublu interes. Mai întâi, Augustin expune aici schema sa hermeneutică capabilă să descifreze profețiile eshatologice. Ulterior, pe baza acestei scheme, faimoasa profeție despre tÕ bdšlugma tÁj ™rhmèsewj atribuită prin tradiție figurii tiranului eshatologic, este sustrasă, după cum vom vedea, contextului anticristologic, o dată pentru totdeauna. În ceea ce privește „modelul său ternar”, Augustin se inspiră chiar din materialul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt împlântați adânc într-o tradiție, ascultă de cutume ancestrale și respectă o rânduială nescrisă, aparținând naturii locurilor înseși. O veritabilă etnografie a neamului românesc poate fi descifrată în nenumăratele detalii, necolecționate anume de prozator, dar ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă, natura care a văzut, a auzit, a înghițit multe suflete”. Se găsește aici „un
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
elaborate și manifestări imorale sau amorale, cu caracter ostil, fie pentru persoană, fie pentru ceilalți, așa cum ar fi de exemplu actele de violență, ura, răzbunarea etc. Trebuie subliniat faptul că actele morale au un substrat psihologic profund, destul de greu de descifrat. Sursa lor se află atât În Inconștientul pulsional primar, cât și În Inconștientul spiritual (Supra-Eul morală. Forma de manifestare exterioară a acestor acțiuni morale poartă amprenta valorilor și a normelor, mascând sau Îmbrăcând Într-o formă sublimată procesele psihice din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sediu al valorilor morale. Acesta este un punct de vedere care ni se pare mai potrivit acestei discipline, comparativ cu terminologia utilizată de către psihanaliză. Aspectele menționate ne obligă să privim mai atent Eul și, În special, să Încercăm a-i descifra particularitățile sale În sfera Psihologiei Morale. Considerat ca „nucleu” al personalității, Eul are o dublă structură. Pe de o parte, el este imaginea a ceea ce se vede În afară, a ceea ce dă marca specificității ca prezență unică, pentru o anumită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face intrarea În vârsta adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui timp trăit, ca o dimensiune structurală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestora, pe care o resimt ca o alterare morală. Impresia pe care o face un bolnav psihic este aceea de alt fel de persoană. Din aceste considerente, dincolo de aspectele formale ale tablourilor clinico-psihiatrice, Psihologia Morală Încearcă să pătrundă și să descifreze semnificația morală a bolilor psihice. Ne vom referi În continuare la câteva asemenea situații psihopatologice. Nevroza nu este numai o boală psihică, ci și un conflict Între mine și lume. Acest conflict nu este doar unul numai psihologic, ci și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-un act de cooperare inteligibil-explicativă cu pacientul, de clarificare, restabilind astfel starea de echilibru sufletesc a acestuia. Remarcăm, din cele de mai sus, că toate exemplele date au o semnificație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Mefistofel, la fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei. Nu numai tipul de persoană este cel care atrage sau respinge, ci și viața acesteia constituie un factor de referință pentru ceilalți. Ne aflăm, astfel, În fața unei posibile deschideri pentru Înțelegerea destinului unei persoane, favorizată de Încercarea de a descifra, de a Înțelege semnificația morală a existenței sale. 22 PERSOANA ȘI CETATEA De la phyisis la polis Unul dintre momentele esențiale În evoluția istorică a omului este trecerea acestuia de la condiția sa de „ființă a naturii” la cea de „persoană a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
natură epidemică sau endemică. Cunoaștem noi, oare, natura magnetismului mineral sau animal? Dar electricitatea, atracția sau respingerea? Cine ar putea spune cum se formează aeroliții În păturile superioare ale atmosferei? Cartea naturii stă deschisă dinaintea noastră, dar cine o poate descifra? Cum pot fi stabilite proprietățile medicamentelortc "Cum pot fi stabilite proprietățile medicamentelor" Diversele proprietăți ale unui medicament pot fi stabilite doar În urma unor atente și repetate verificări realizate atât pe indivizi bolnavi, cât și pe oameni sănătoși. Experiența ne Învață
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fără a omite că „nuvela este una dintre cele mai bune semnate de Eliade și este una din cele mai bune În literatura genului din lumea Întreagă”4. Firește, textul acesta e probant mai ales la intersecția celor doi Eliade descifrați de Culianu - și analizați cu mai multă lejeritate după moartea celui real - cu acel Culianu care, epistemolog și istoric, se află puțin Înaintea propunerii epistemologice cu consecințe extreme din Arborele gnozei. Textul, oricum, e mai complicat decât pare - și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de bilete (cel de la Georgian poate nu mai fusese observat ori descifrat altcândva) se verifică orientarea noastră latentă, iar din fluxul câtorva, Înlănțuite, un personaj devine fantastic sau rămâne un personaj În așteptarea unui configurări și În cele din urmă a unei istorii, de care nici Honigberger și nici Georgian nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
amăgi cu nici o așteptare, o urgență deplină și, tocmai așa, Începutul unei greșeli. Chiar dacă În acest moment naratorul, care poate citi textul român transliterat În caractere sanscrite, se poate considera Încă fără nici un risc cel așteptat- și cel care va descifra secretul. Traversarea decondiționăriitc "Traversarea decondiționării" Zerlendi va prelua din acest punct și până aproape de final rolul de povestitor, căci preluarea jurnalului său de către narator, cu jocul de oglinzi pe care Îl propune, e dictată de construcția nuvelei, În care toate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea indiană, și În nici un caz În lipsa unui maestru sau a unei forme de tradiție care ghidează parcursul neofitului 1. Oarecum neașteptat, aducând numeroase complicații narative pe care trebuie să le descifrăm, Zerlendi Își Îndrumă experiența pornind de la o altă interpretare a relatărilor lui Honigberger, comod de făcut În lipsa celor reale... Lui Eliade, Încă o dată, Îi este destul de simplu să-și amăgească cititorul fie prin ceea ce spune el, fie prin ceea ce citește
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Împlinit În Întreaga sa biografie de până atunci, nostalgia sa unificată, este o amendare răsturnată a destinului lui Zerlendi. Cu alte cuvinte, incompletitudinea lui Eliade este totodată excesul lui Zerlendi, care se reîntoarce - fie și În acest mod anevoie de descifrat - pentru a depune mărturie și, de asemenea, pentru a controla mărturiile. La limită, și Zerlendi, și Eliade fac parte din același univers, căruia Îi Împărtășesc, de la coordonate diferite, omogenitatea și realitatea. În timp ce Zerlendi nu știe dacă va găsi până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îndurerat de taina aceasta pe care nu o puteam În nici un chip pătrunde până la capăt” (107). Cine e Hans? Cine e acel francez? De ce Smaranda și servitoarea Îi menționează cu acea insistență? Sensul prevenirii e limpede: numai cineva avertizat putea descifra secretul lui Honigberger, pe care Zerlendi Îl dublează până la indistincție. Un dezechilibru strategic trebuie totuși avut În vedere: dacă Honigberger (În Întregime cel inventat) Îi Încredințează acelui J.E. un document excepțional despre experiențele sale - iar J.E. Îi confundă, deci Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
era român, ci un farmacist sas din Brașov, În amintirea căruia scriu aceste pagini. „Și Zerlendi, Înzestrat cu clarviziune, Își dă seama că, din nefericire, documentul extraordinar pe care Îl ascunsese, În speranța că Într-o zi cineva Îl va descifra și se va convinge astfel de realitatea unor anumite fapte yoghinice șindubitabil siddhiț, Își dădea seama deci că tocmai atunci acest document a fost descifrat de cineva care, cunoscând sanscrita și yoga, este un romancier care va fi tentat - și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]