2,257 matches
-
câinele cel bătrân, trăitor de pe vremea lui socru-său, și ieși cu el pe poartă. Fără să pornească vreun iureș, printre potlogarii cu picioarele pline de rapăn nici socialismul, cea mai înaintată societate a omenirii, nu face vreo brânză cu desculții! medită goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung al unui cocoș taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și doarmă somnul de veci, șaptesprezece oameni - opt rumâni, trei muieri, șase copii. I-au adunat soldații. Pe toți morții i-au adunat soldații. Au săpat o groapă largă, adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.” (Z. Stancu- Desculț, capitolul brazdă îngustă și adâncă) Stilul lui Rebreanu este caracteristic pentru proza obiectivă. În relatarea faptelor, scriitorul încearcă să se detașeze, fără a lăsa să se întrevadă participarea lui afectivă. Frecvența verbelor, alternând gerunziul cu conjunctivul și indicativul, imperfectul cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
M. Eminescu Frații Jderi - M. Sadoveanu 4. Urâtul: - dezechilibru; - lipsă de armonie; - diformitate; - lipsă de unitate în varietate; - respingător; - determină un sentiment de neplăcere; Exemplu: Notre Dame de Paris - V. Hugo Florile răului - Ch. Baudelaire Flori de mucigai - T. Arghezi Desculț - Z. Stancu 5. Tragicul: - conflict puternic între o personalitate și forțe care o covârșesc; - înfrângerea sau moartea personajului; - personajul luptă pentru o valoare superioară; - prăbușirea unei ordini și înlocuirea ei prin alta; - provoacă admirație, compasiune și groază. Exemplu: Prometeu înlănțuit
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
mincinos și mai laș pe fața întregului univers face politică și fanfaronadă prin gazete și se gerează de reprezentanții unei nații ai cărei fii aceste stârpituri nu sunt și nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umblă gol și desculț, flămând și bolnav pe câmpiile Bulgariei, îi degeră mâni și picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului și, veniți înapoi în țară, cad pe drumuri în țara lor proprie de frig și de hrană rea. Și tot în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcut nimic pentru aceasta și că toate sânt datorite generozităței unei puteri străine. Pentru dânsa dară în acest caz va fi recunoștinta țărei. [3 ianuarie 1878] [""ROMÎNUL" CONCEDE... "] "Romînul" concede că soldații au petrecut pe câmpul de război rupți și desculți, dar cu toate acestea ei s-au purtat vitejește; adică din nou confundă meritul dorobanțului cu meritele guvernului. Că soldatul a fost rupt, desculț, rău îngrijit, adesea rău condus e meritul guvernului; că el s-a purtat bine și vitejește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ianuarie 1878] [""ROMÎNUL" CONCEDE... "] "Romînul" concede că soldații au petrecut pe câmpul de război rupți și desculți, dar cu toate acestea ei s-au purtat vitejește; adică din nou confundă meritul dorobanțului cu meritele guvernului. Că soldatul a fost rupt, desculț, rău îngrijit, adesea rău condus e meritul guvernului; că el s-a purtat bine și vitejește este meritul soldatului. Distinguendum est. {EminescuOpX 36} Apoi se scuză liberalii că nu erau pregătiți, că voiau neutralizarea teritoriului ș. a. ș. a. Si noi ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noaptea din somn și să ne culce prin curtea lagărului ore întregi. Culcat! Sculat! Culcat, sculat, și tot astfel până venea ora coborârii în mină, unde urma să muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
normale, opunînduni-se un cod moral și chiar juridic care acolo unde am săvârșit o anumită faptă nu mai există; fiindcă în nici un regulament al detențiilor nu scrie că un gardian are dreptul să bage pe un condamnat la carceră, iarna, desculț și în cămașă; cât despre codul moral, să nu mai vorbim, încît mă trezii râzând sălbatic la gândul că destinul vrusese ca fapta mea să nu fie descoperită; iată codul moral care mă apărase: călăii își merită pedeapsa; cât despre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi mâncarea pe care o mănâncă, veștmintele pe care le poartă și casa în care stă. Nu știu ce făcea Diogene într-un butoi, sau Socrate într-o așezare cam mizeră, un fel de sat mai răsărit cum era Atena, dacă filozofau desculți și cu rufăria împuțită pe ei sau dacă Xantipa îl spăla sau nu pe soțul ei hulit. Oricum, eu nu cunoșteam secretul de a fi liber față de cămașa mea, de ciorapii din picioare, de căciula și paltonul care trebuiau să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după București, schimbai epoca. Vara, căruțele cu fân îți tăiau calea, ca și satele uscate, cu fântâni și cumpene de pe vremea lui Negru Vodă. Casele se-aliniau la drum, mici, pietruite, iar din curțile lor săreau invariabil în fața mașinii copii desculți și-n izmene. Nu s-ar fi mirat nimeni dacă dintr-o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și de hamsiile tale vestite. Apropo, mai știi ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
boneta și șorțul alb, și nici nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa, în țărână. Marie tăcea și îi aduna. Încă de pe atunci începuse să tușească cu sânge. Zdrențele ei ajunseseră într-un hal fără de hal, încât îi era rușine să se arate în sat; de când se întorsese, nu mai umbla decât desculță. În aceste zile, mai ales copiii, cu toată ceata - și erau vreo patruzeci și ceva de școlari -, au început s-o necăjească și chiar să arunce cu noroi în ea. Ea s-a rugat de un păstor s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Iată cine-i vinovată de moartea acestei femei respectabile (și nu era adevărat, pentru că bătrâna bolise doi ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai învățat nimic din istoria universală.“ „Nimic, îi zic, n-am învățat.“ „Atunci, zice, îți dau ceva să citești: a fost un papă care s-a supărat pe un împărat și acesta, fără să bea și fără să mănânce nimic, desculț, a stat trei zile, în genunchi în fața palatului, până când papa l-a iertat; ce crezi, împăratul acela, în acele trei zile, stând în genunchi, ce gândea în sinea lui și ce juruințe făcea?... Dar stai, zice, îți citesc chiar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vocea acesteia era acoperită de zgomotul asurzitor al declasaților plătiți din iubitul buget proporțional cu insultele și vociferările lor. Alături cu sleirea resurselor, prestigiul țării față cu pretențiunile bancherilor străini devenise mai umilitor decât al unui bătrân prodig sau fanfaron desculț. Se văzu atunci, fapt unic în istoria statelor independente, milioanele Regatului român secuestrate la Berlin de către un sindicat de bancheri lacomi și perfizi. Guvernul, care profita de toate ocaziunile spre a se tămâia cu gloria fictivă a întemeierii creditului, căzu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
admit principii conservatoare. În chipul acesta am văzut pe d. C. A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților. Unii ne-au făcut întîmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor, sunt siliți să admită principii conservatoare, de ce nu i-am susține, de vreme ce realizează ideile noastre. Dacă n-ar fi vorba decât de ceea ce se realizează, atunci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mușamalizării și cosmetizării realului. Defecțiunile de partid sunt prezentate publicului în toată urâta lor goliciune, pentru a fi rezolvate cu putere de tovarășii juști, operațiune din care partidul iese mereu întărit. Totuși, Desfășurarea marchează și primul câștig artistic, personajul săteanului desculț care își cumpără bocanci întrucât a fost numit socotitor la ceapeu, Ilie Barbu, născut din întâlnirea condeiului lui Marin Preda cu deja marele actor Colea Răutu. Comunist „cu sufletul”, cum vom vedea atâția în filmele anilor următori, Ilie Barbu e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cameriste (regia Luis Buñuel), Toamna cheyennilor (regia John Ford), Atentatul (regia Yves Boisset, cu Jean-Louis Trintignant, Gian Maria Volonté), Mireasa era în negru (regia François Truffaut), Joe Hill (regia Bo Widerberg), Când legendele mor (regia Stuart Millar, cu Richard Widmark), Desculț în parc (regia Gene Saks, cu Robert Redford, Jane Fonda), Binecuvântați animalele și copiii (regia Stanley Kramer), Mesagerul (regia Joseph Losey), Anonimul venețian (regia Enrico Maria Salerno, cu Tony Musante), Clasa muncitoare merge în paradis (regia Elio Petri, cu Gian
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acest fel pe care un tovarăș prim și- o permite pe ecran. Iritat-amuzat de atmosfera țeapănă, Stoian cere muzică. Formând un duet grotesc, Olariu, înalt, în uniformă, și moș Nechifor, un vechi tovarăș din topor, încep să cânte : „Vom pătrunde desculți în palate/ Muncitori și țărani să pornim/ Plini de foc și avânt/ Și-ntr- un singur cuvânt/ Refuzăm la ciocoi să robim”. Stoian râde mânzește : „Ăsta-i cântec de nuntă ! ? Ce- i aici, recepție la palat ! ? Pune o placă la patefonu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bun, din toate punctele de vedere, decît laptele de vacă. Unele studii chiar incriminează laptele de vacă în apariția unor boli metabolice(diabet) dacă este consumat începînd din primii ani de viață. Industrializarea în producerea încălțămintelor. Un om dacă aleargă desculț, va pune în pămînt prima oară vîrful piciorului.În acest fel șocul produs de contactul piciorului cu solul este redus. În cazul în care se aleargă cu piciorul încălțat omul pune prima oară în pămînt călcîiul, șocurile fiind absorbite de
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
în schimb elogiile abundă în cazul „redescoperiților” D. Th. Neculuță, Ion Păun-Pincio, Al. Sahia ș.a. Mult mai semnificativă este critica de întâmpinare exersată în paginile revistei. Cu aprecieri extrem de favorabile sunt primite romanele Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu (Vera Călin), Desculț de Zaharia Stancu, Negura de Eusebiu Camilar (Mihai Novicov), proza lui Petru Dumitriu, nuvelele lui Marin Preda (Al. I. Ștefănescu și Al. Oprea), poezia lui Mihai Beniuc (Paul Georgescu) și a lui Dan Deșliu (Mihai Gafița), piesa Vadul nou a
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
rece și geometric al unei case burgheze, o tânără sobră, de o frumusețe palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide ușa unei încăperi. Casa toată pare un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea grea, cu mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care curg, spre pământ, crengi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]