2,278 matches
-
Du-te mâine de dimineață la Biroul de Transport Public și aplică pentru un post. — Ai deschis gura în fântână? Apa e apă de canal reciclată. Poate ai înghițit viermi mici. — Să te gândești la strategii de interviu. — Dacă intri desculț în apă murdară, îți intră în corp, prin degetele de la picioare, tot felul de microbi. Pune-ți niște șosete și niște papuci. Nu ești bun de nimic. Du-te mâine după-amiază la Biroul de Statistică și vezi dacă au vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pătruns de o forță ciudată, că prin el circula ceva nou. Se scutură într-un mod bizar și apoi începu să zâmbescă. — Vai de mine, spuse Kulfi. O să mă plâng vânzătorului de fructe, Sampath dragă. Vrei un ou în loc? Picioarele desculțe ale lui Sampath se răciseră în contact cu podeaua. O boare îi ridică părul de pe frunte. Pielea de pe brațe i se făcu de găină. Se gândi la Transportul Public, la Biroul de Statistică, la masaje capilare, la șosete și papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pijamale o privea pălind, iar mătușile tremurau în furouri. Lunile treceau fără vreun semn de îndreptare a comportamentului. Luna să făcuse mare, apoi se micșorase cât un fir de păr, apoi ajunsese din nou plină. Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță, având aerul unei regine; era adormită, dar mânca felii de pepene, scuipând semințele care cădeau ca picăturile de ploaie pe lângă tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
căpătat, datorită acestor lecturi, un vocabular criptic și sumbru, în timp ce sufletul lui îl vezi parcă zbătîndu-se să iasă la lumină prin această platoșă de fier a ideilor. Abia deschide buzele, se uită drept înainte necruțător, iar imaginea lui e obsedantă, desculț cum stă pe prispa casei, pământiu la față și pătat de o bătrânețe care începe să-i ia din violența gândirii, dar fără să-i aducă împăcarea. Are o fată care e chiar el, dar cuminte, cu greu spune un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de pământ, ar trebui să aveți haine croite pe voi și pantofi în picioare, nu să umblați desculți și trențăroși. O să ajungeți voi oameni, dacă vă luați după el!... La Chitila o să ajungeți"... Adică dintre cei care n-o să-și poată câștiga existența decât adunând oase de pe câmp și vînzîndu-le la Chitila, unde se colectau pentru fabricile de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fost apoi dus și peste hotare, unde cică ar fi stârnit entuziasmul cronicarilor teatrali, spre satisfacția naivă a regizorului și directorului teatrului. Actorii sânt îmbrăcați ca acasă, în moda timpului nostru, chiar daca e vorba de împărați sau mișei (mișeii apar desculți, ca să li se vadă mișelia din cap 122 până în picioare), iar un tânăr nobil e îmbrăcat în pantalon de văcar american cu o cămașă neagră străvezie, care să sugereze toată ticăloșia neagră a personajului. Va să zică nu renunțăm nici la decor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Altfel ce facem cu moștenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în teatru. Iar isteria celor două surori ne propune de asemenea o viziune viscerală, zolistă, asupra pasiunilor. Există și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean. Nici vorbă, spontaneitatea, mișcarea mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise: nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț, și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am po- " menit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor și trase căruța la marginea drumului. Alături era o poiană și o fîntîhă. O fată desculță își spăla picioarele, apariție parcă de vis pe aceste ținuturi necunoscute cu văi adânci și dealuri uriașe. Se sui apoi lângă mine. Rămase câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mujahedini în lupta împotriva sovieticilor. O temă actuală - rolul propovăduitor al Statelor Unite în lume. Am văzut la vremea lui un foarte bun film politic al lui Mike Nichols, Cum să devii președinte/Primary Colors, la fel cu succesele mai vechi, Desculț în parc, Absolventul, Silkwood, Working Girl/ O femeie face carieră, Cui i-e frică de Virginia Woolf? (la Cinematecă, într-o copie dublată în cehă; era matineu și lipsea traducătoarea). Mi-a plăcut foarte mult Closer/Ispita, deși era atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o fetiță de la tine», a spus, «a venit timpul s-o cunoști». Deși știam că nu aveam voie să-mi părăsesc postul și că era periculos să o urmez, mai ales desculț, fiindcă deodată m-am pomenit fără pantofi, În mintea mea s-a ivit un fel de semnal interior: dacă Își va da părul pe umărul stâng, cu mâna stângă, atunci va trebui s-o urmez. Ea știa lucrul ăsta; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și se culca cu Liat, dar aproape că nu o observa pe a treia, care prefera de obicei să rămână tăcută. Cu toate că ea a fost cea care i-a bandajat piciorul când s-a tăiat Într-un ciob, fiindcă umbla desculț. Cele trei fete și femeile care le precedaseră În viața lui, inclusiv mama sa, care murise când el avea zece ani, aproape că se contopeau În mintea lui Într-o singură femeie. Și nu pentru că În ochii săi o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pe de-o parte erai o ființă enigmatică, pe de altă parte un mic bufon. Un copil de genul celor despre care poți fi sigur că dacă În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eu „Sunt În Întârziere. Trebuie să fug“. Dar de ce? Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau serios În capătul cîte unei scînduri scăpate din Încheietură și săltate deasupra celeilalte. Valeriu Ruba avea nouăsprezece ani și, alături de alți băieți de vîrsta lui ori de ani apropiați, participa la exercițiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocată mărunt. Clădirea primăriei din Rătești se uita la lume cu o față deschisă, de culoarea argilei gata de modelat. Avea forma literei L. Pe latura de la stradă, orizontala, vedeai patru feres tre de la tot atîtea birouri. Intram și călcam desculț pe podelele lor, inspirînd adînc izul de Petrosin, semn de mare cură țenie. Mă jucam mai ales la telefonul cu manivelă. Răspundea de fiecare dată Herminke néni de la poștă. — Te vagy, Ráduka? Én vagyok, săru’ mîna! CÎnd ridica domnișoara Ilu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fervoare în România). Și totuși, mulți epigramiști scriu și publică false epigrame, de fapt, epigrame inexistente din punct de vedere literar, întrucât le lipsește cu desăvârșire umorul. Printre ei se numără Emil Șain. În cea mai recentă carte a sa, Desculț printre cactuși (Excelsior, col. „Ridendo“,Timișoara, 2001), „catrenele satirice“ (așa le definește autorul ) sunt catrene, dar nu sunt satirice. Nu e nimic de râs, de exemplu, în constatarea că politicienii sunt animați de interese meschine: „Ei fac politică de paie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
baie se auzea apa țâșnind șuvoi de apă. Făcea duș, semnul obișnuit că se pregătește să iasă. Dacă avea trei ocazii de ieșit din casă, făcea trei dușuri Într-o zi. O auzi apoi mergând foarte rapid În dormitorul ei, desculță, dar duduind repede, deschizând dulapuri și sertare. În cam douăzeci de minute, Îmbrăcată cu lucrurile ei negre simple și purtând o pălărie neagră de pai, era la ușă și-i cerea scrisoarea. Era o scumpete. — Știi unde este? zise Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bătaia soarelui acele câmpuri cu plante tinere și viguroase. Necazul era că în fiecare an, noapte de noapte, mâini negre smulgeau știuleții de pe tulpini, saci întregi de știuleți, și niciodată nu-i putea prinde pe hoți. Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase, îi amenințase, le micșorase rațiile, ba chiar amendase întreaga tabără - zadarnic însă. Câmpurile care se aflau în preajma colibelor erau prădate de recoltă, și când culegătorii își aduceau poverile, fiecare știa că va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nimic, dar se întoarse spre ceilalți, ținând stingherit pușca pe braț, cerându-le parcă să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor, și frânturi de vorbe din ce în ce mai mânioase. Jonas rămase lângă el. — Ei bine, Jonas? — Anul ăsta nu vreau să trag. Fermierul așteptă o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l dăduse. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca În amintirea ei, subțire, bine bronzat, desculț, În sarong, adesea În spatele celorlalți ca să-și lase soția În centrul atenției. Margaret nu-și mai văzuse mama de vreo zece ani și se Întrebă dacă ar mai recunoaște-o. A reașezat În cutie fotografiile, afară de una, și a făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
surprinzător de sănătoși și de albi. — De ce? Pentru că așa am zis. — Ei, și? Dă mi niște rupii! — Nu. Cu colțul ochiului a văzut Încă vreo trei-patru băieți alergând spre ei, copii ai străzii ca și cei doi, fără cămăși și desculți. A făcut un pas Într-o parte și a reînceput să meargă, Însă acum repede, trebuia să ajungă la marginea pieței. Era Înconjurată de trupurile lor, Însă și-a continuat drumul spre șosea, de unde se auzea zgomotul circulației. Unul dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plută de amintiri. Se află Într-o cameră, o cameră mică, pătrată, cu pardoseală de ciment neted, aproape strălucitor, el nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scriam și desenam pentru Anna, care se topea toată în dans. Când Mary Wigman, profesoara ei, a primit comanda ca în anul următor să coregrafieze Muntele lui Venus pentru festivalul de la Bayreuth, Tannhäuser - pelerin în mijlocul unei mulțimi dezlănțuite de fete desculțe, dar și în rest aproape goale - urma să trăiască plăceri ieșite din comun. Apoi, când erau deja în faza finală, Ulli Härter și cu mine le-am vizitat pe soția sa, Herta, și pe Anna cu puțin timp înainte de repetiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]