10,581 matches
-
degeaba. Mai târziu ai să vezi că o să-ți placă. Nu mai fii și tu așa de sălbatică. Ce dracu’ ești așa de fraieră? Mai dezghețată este Maria. Am văzut că ea nu se mai sperie de un pipăit, chiar desface piciorul să simtă mâna mai bine pe pulpa ei. Doar nu o să te mănânce și nici păsărica nu o ia cu el. Rămâne tot în colivie. El doar o mângâie pe pene și atât. - Leo, ești nebună? Cum să-l
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
nu moară proaste. Trebuie să știe de mici ce și cum este cu băieții, altfel trece viața pe lângă ele. - Ce, crezi că toată lumea este într-un continuu mâncărici ca tine? La 18 ani, nici nu mai știi câți ți-au desfăcut picioarele să te studieze. - Lasă, Valentina, că nu te-am întrecut. Am vrut poate doar să recuperez diferența celor doi ani de vârstă care ne despart și asta nu că aș fi într-o competiție continuă cu tine. - Treaba ta
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se așeză lin pe iarba din fața vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în sus la
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
o explicație, un sfat, un ajutor. În mijlocul copiilor, agentul principal Roxana Vizitiu spulberă mitul polițiștilor ursuzi care sunt folositori neavând de a face cu ei, căutându-i evitând întâlnirea cu ei, doriți nevăzându-i. Nu! Agentul principal Roxana Vizitiu a desfăcut aceste standarde construind în jurul ei o ambianță de libertate, spontaneitate, vervă, deschidere, comunicare. Este soția inspectorului principal Florin Vizitiu și, în elita polițiștilor de mâine, cine știe dacă nu cumva familia Vizitiu crește și educă azi doi viitori purtători de
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
brânză, auzi Sofica o voce gingașă în stânga ei. Întoarse capul și o femeie grasă, cu o haină de stofă maronie pe ea, îi întinse un pachet voluminos. - Bogdaproste, spuse bătrâna cu ochii lucind de foame. Femeia se depărtă, iar Sofica desfăcu febril pachetul. Vru să ducă la gură acel corn moale, aproape cald, dar gândul la Andrei o opri. Privi aproape cu tandrețe acea porție consistentă de mâncare, o înveli la loc și-o vârî cu grijă în fundul sacoșii. - Mamaie, este
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. • Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. • Deznodământ Câmpia lată în cârlig
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
pe care mi l-ai făcut cadou. Mai ții minte? -Nu! Ce chihlimbar? Care medalion? -Hai, măă! Câte medalioane mi-ai luat? Cadoul de ziua mea...la care țin atât de mult... -Și, ce legătură are medalionul cu vinul? Silvia desface din ziar a doua sticlă, de gâtul căreia era agățat medalionul cu boabe de chihlimbar. Gigi face ochii mari și rămâne mut. Silvia a continuat: -Mi-a adus-o mama acum câteva zile. Doi ani a experimentat tata cu struguri de la
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
negru. Apoi soarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacă pe sine. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
negru. Apoi soarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacă pe sine. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă.Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea buzelor.Foșnetul toamnei miroase a smirnăalbă, purificând aerul.Mă bate pe umăr o ploaiede culori desprinse din pomi.Terra începe să cânteîn re-majorsfârșitul toamnei.• Trandafirul...crește plin de țepica un clopot mândru.Se desface arătându-și frumusețea.Aroma nările usucăînlăcrimând pe Zâna Toamnă.Cerul își apleacă privireacătre sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă.Trei anotimpuri stă în picioarepână dă bruma,protejat de zăpada moale.... VI. CETATEA ALBĂ, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAȘTEREA LUI VENUS Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Zăpezi trandafirii căzute-n toiul verii Pe trup de odaliscă în umbre se desfac. Din vechi vase de jad lumini o-mbrățișează, Pietriș din seva zilei și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur de nuferi albi pe
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
din carte, ce o primești voind. Eu sunt o rază caldă, ce-ți cade drept în față, Și sunt eternitatea, ce naște-o nouă viață. Sunt pasul care-n tihnă se-ndreaptă spre Altar, Sunt floarea de chiparos, ce se desface iar. Mireasmă-s de pădure și-aromă de gutui, Si roșul din cireașă ce l-ai gustat întâi. Sunt un torent de ape, ce cântă sus pe stâncă, Sunt liniștea sfioasă din marea cea adâncă. Sunt viața care curge - Supremă
HOMO SUM de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362937_a_364266]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > JUSTIȚIE DREAPTĂ Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Justiție dreaptă Am privit eu dintr-o rână La justiția divină, Cum le face și desface, Și dreptatea o împarte. Dar nu am înțeles defel, Cum deciziile nu-s la fel, De ce-n primă instanță Hotărârea e o zdreanță, Iar decizia din Apel, E taman într-un alt fel!? Eu atunci pun întrebarea, Cum de-apare
JUSTIŢIE DREAPTĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362935_a_364264]
-
Agheasma folosită în atâtea împrejurări ale vieții pământești, caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape; pentru curățenia sufletului, dar și a trupului. Chiar și după ce sufletul se întoarce la Dumnezeu, de unde ființă și-a luat, trupul creștinului care se desface în cele dintru care a fost alcătuit nu rămâne lipsit de Duhul lui Dumnezeu; căci este stropit cu vin, simbolul sângelui, adică al sevei de viață. Uneori, vinul este înlocuit cu Agheasmă, cu nădejdea ca apa sfințită să se facă
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
ce-ai să te faci? Ne-nvinsa iarnă Zăboveam ieri în oglindă... Și descopăr pe la tâmple Mijind gata să se-ntâmple, Flăcări reci de iarn-arzândă. Se zăresc abia în mugur Și-or spori fără tăgadă, În curând au să se vadă Desfăcându-se în strugur. Poleind cu-argint s-aștearnă Fulgi de iarnă, ghiocei Troienind tâmpla cu ei, Sub acea ne-nvinsă iarnă . Raveca Vlașin Referință Bibliografică: Poezii de Raveca VLAȘIN / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III
POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363079_a_364408]
-
-mă Cu dor de tine, Cu soare și apă, Cu iluzii înveștmântate în alb Și răsfirate străveziu în iarba toamnei! Tu mă picuri... Revarsă-mă În ploi de umbră, În scoici de destin, În repezi fire de înțelepciune Ce se desfac plângând din mine, inutil! Tu mă reverși... Inundă-mă Cu flori de castan Bătând puțin în roz, Cu lacrimi de amforă ciobită, Fulgerată de fericire pe o plajă pustie! Tu mă inunzi... Bea-mă În focul ceasului Ce-și arde
PICURĂ-MĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363284_a_364613]
-
pe unde a fugit... Prin aerul lânos frunzele Doamnei Dansează și cântă-n vântul risipit. E o melodie necunoscută În nuanțe de roșu, galben, maro Împrăștiate-n atmosfera mută Și cerul scămoșat nu mai este bleo... Cum,..anotimpu-n clipe se desface, E ostenit de dorul ce ne-mparte! Gândul e lumină în trsta pace Și umbrele se mută mai departe... Parcă, ceva, se învârtește în aer Și riscă să atingă nemurirea, Un fior trece ușor, -ca un vaier- În vis, mă
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
lupi nu doi de lupi și gramatica își are poezia ei spuneați gata cu atâta visare spun alții acum piere online ca de copitele cailor cavalcada ierbii da domnule ați greșit o viață poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați oră de oră în bucățele încercând cu disperare să-l reparați cum încercați să ne faceți pe noi dom'le să pricepem că poezia e poezie și-atât Referință Bibliografică: ca să înflorească pietrele trebuie să ajungă la cer / Violeta Deminescu
CA SĂ ÎNFLOREASCĂ PIETRELE TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363397_a_364726]
-
-i gândul . A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă. - Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului. Oare de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
o să-i dau bietul meu suflet (și așa-i dus pe pustie) și capu-i dau, că nu mai cuget, îi dau tot, fir-ar să fie! să văd ce ofertă-mi face, poate-mi umple portofelul, doar îmbârligă și desface, numai să nu-mi facă... felul! poate-mi dă și un harem, să mă facă suleiman, dacă nu, să-mi dea, barem, o hangiță și un han. fi'ncă sunt parșiv la gură o să-l mint că sunt pe val
ANUL ĂSTA, DE CRĂCIUN... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363478_a_364807]
-
pe care îl ating/stelele rotitoare ale cerului, cu privirea...» - SOrd, I, 144), al damnării sinelui și însinelui la „vederea “/autocunoașterea prin altul care nu este, ori Quadriga, Adolescenți pe mare, Îndoirea luminii etc. - Ultimul poem fiind de fapt «strigătul desfăcându-se în cometele» celor 11 elegii, din 1966. B) Etapa cristalizării originalei „ontologii “a limbii/Logosului. Ca și la Marin Sorescu, în creația lui Nichita Stănescu s-au reliefat „mai devreme “trăsăturile „noii estetici “antiproletcultiste; mai exact, s-a realizat
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
o singură viață și trebuie s-alegem cum s-o trăim, (fiecare cum și-o visează). Undele emise de organism sub forma plăcerii→ viciul generează, Iar repetarea acestuia → dorința negativă de satisfacere a unei bulimii de semi-drog,crează. Tarele se desfac în inverse moralități Simbolizând virtuți intoxicate de delicatesele unor imoralități. Viciile de la o vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]