2,113 matches
-
de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care le-o inspiră leii locuitorilor Africii. Aveam să-mi dau și mai bine seama de acest lucru în cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai fusese devorată de fiarele acelea sălbatice! De câte ori, voind s-o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a opri corabia, care a fost ținută vreme de un ceas legată de o parâmă la mal, în timp ce niște marinari cutezători se aruncau în apă. Dar a fost zadarnic. Toți au afirmat același lucru, și anume că nefericitul fusese devorat de un crocodil. În tot restul călătoriei, mi-au fost istorisite întâmplările cele mai ieșite din comun în legătură cu aceste șopârle gigantice care terorizează Egiptul-de-Sus. Se pare că pe vremea faraonilor, apoi a romanilor, și chiar și la începutul cuceririi musulmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o metodic. N-aș băga mâna-n foc că rezolvarea a venit dinspre intuiție sau dinspre memoria mea pasivă, depozitândă undeva În subconștient. În adolescență citisem o mulțime de biografii ale unor celebrități artistice - cântăreți, regizori, actori -, mă fascinau, le devoram, și-mi amintesc cum căutam În poveștile vieților lor detalii În care Îmi plăcea să mă regăsesc pe mine Însumi În ipostaza de posibilă viitoare vedetă. S-ar putea să-mi fi rămas În cap câte ceva despre modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avizat În ceea ce-l privește, Într-o perioadă mă preocupase viziunea lui despre societate ca fenomen reductibil la relațiile interumane și despre sociologie ca spațiu de studiu pur formal al acestora - Beziehungstehre, cum se cheamă asta În germană - și Îi devorasem cam toate lucrările. Desigur, cu predilecție Problemele filozofiei istorice, dar și Filozofia banului și celelalte - la volumele de sociologie mă refer. Citisem, cum făceam de obicei, și cam tot ce se găsea prin biblioteci despre autor. Cum se spune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trăi... Pămîntul e mănos, generos și pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adolescent cu descoperirea sărăciei lui culturale. Drumul care i se deschide în față poartă mai întâi povara recuperării, sarcina inițierii în opere de neînțeles pentru el, scrise la maturitate sau sub semnul geniului - și pe care se aruncă să le devoreze, dar nu spre a le pătrunde, ci spre a se regăsi în ele. Este aidoma îndrăgostirii, căreia i te livrezi gol, pentru a te umple apoi de reziduul a ceea ce trăiești. * După Hristos, pariul pascalian e tot ce a putut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu e a ei, un loc unde a izbucnit un focar de infecție periculos și care, preventiv, a fost pus sub carantină, așteptând ca pesta să-și piardă virulența sau, nemaiavând pe cine să omoare, să sfârșească prin a se devora pe sine însăși. Ceru curierului să-i aducă jacheta, luă dosarul cu probleme de studiat acasă și coborî. Șoferul, care îl aștepta, deschise portiera mașinii, Mi s-a spus că n-aveți nevoie de mine, domnule primar, Așa este, puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai vrea ceva și, când ea a dat din cap că da și a zâmbit, s-a apucat să-i facă vreo două friganele, pe care ea le-a aruncat într-o băltoacă de sirop de arțar și le-a devorat într-un minut și jumătate. La început, Tom a pus tăcerea ei pe seama oboselii, a neliniștii, a foamei și a câtorva altor cauze posibile, dar realitatea era că Lucy nu arăta obosită, părea absolut în largul ei și acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
într-un minut și jumătate. La început, Tom a pus tăcerea ei pe seama oboselii, a neliniștii, a foamei și a câtorva altor cauze posibile, dar realitatea era că Lucy nu arăta obosită, părea absolut în largul ei și acum, că devorase toată mâncarea, a tăiat și foamea de pe listă. Cu toate acestea, continua să nu răspundă nimic la toate întrebările lui. A dat din cap de câteva ori a aprobare sau a negare, dar fără cuvinte, fără sunete, fără nici un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înăsprit concurența. Nici Diavolul nu mai achiziționează orice jerpelitură de suflet. Copil fiind, inventasem un plan genial de salvare a lumii. Dar m-am luat cu joaca... Insomnia și nevroza sunt poate singurele boli ... creative. Nu poți deveni critic mare, devorând doar scriitori minori. Nu-i poți pretinde unui birjar și expresivitate în limbaj și delicatețe. Căutăm Paradisul în vicii. Uneori, nesimțiții trec drept olimpieni. Vrem să fim cât mai longevivi. Poate așa vom găsi sensul vieții. Perseverența nu poate ajuta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țara nici când ea îți pregătește ștreangul. Conștiința națională a oamenilor este mai importantă decât bogățiile unei țări. Istoria - acest lanț de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
politicienilor e să-și transforme biografia într-un perpetuu streaptease mediatic. Politica perversă stimulează tăcerea. Mulți politicieni sunt riguros agramați și impecabil aroganți. Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condiției umane. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Culoarea și ritmul progresului depind de raportul dintre bici și hățuri. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Fiecare epocă își crește cu mare grijă germenii care o vor devora. Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că sau mutat din copac în apartament. Mass-media este șuvoiul prin care istoria se năpustește spre noi. Barbarie în spirala : bombe cu neutroni, nu ghioagă noduroasă. Societatea de consum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta ne poate condimenta identitatea. Fără artă, ne simțim mai liberi. Aproape ca în Sahara. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Nu ne mai interesează cărțile. Prea ne - am stricat ochii citind printre rânduri. Criticul de artă nu trebuie să devoreze cadavre. Poate fi tigru, nu hienă. În artă, este foarte greu să cucerești și publicul de astăzi și pe cel de mâine. În artă, eternitatea se cucerește cu pasul, nu cu racheta. Arta încearcă să împingă relativitatea cotidiană spre absolut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în exces. Șansa omenirii e că, în materie de spirit, hienele se mai devorează și între ele. Pământul prea roditor îi lenevește pe țărani. Lumea scoate limba la tine și când învingi și când pierzi. Bârfa - o acuplare de viduri intelectuale. Multe capodopere au fost salutate, la apariție, cu impresionante cantități de salivă. Tranziția
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la pahar. Când ești pe jar, se vor găsi oricând câțiva cunoscuți care să - ți întindă o mână de surcele. Ura ne devoră. Perseverent și perspicace. Ura - această broască râioasă a condiției umane. Cămătarii alungați de Iisus din templu au fondat mai târziu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. O femeie nonșuetistă poate constitui un semn de degradare a speciei. Bogăția e ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și civilizațiile mari. Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generații. Există și femei care nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile intelectuale devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unde nu se aștepta nimeni: nici familia, nici prietenii și colegii și nici el Costică Bidaru. Acesta din urmă pierduse pe cel de care era legat prin douăzeci și ceva de ani de prietenie. Cu el putea discuta orice. Împreună, devoraseră aproape în întregime modesta bibliotecă din centrul orașului, la numai trei patru ani de la înființare. Iar acum, în calitatea lui de salariat, își invita prietenul student, de câte ori avea ocazia, la o țigară Virginia verde sau roșie și, cu o cafea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea ei, precum un sugar își ia cu lăcomie porția mult așteptată de lapte de la sânul mamei, tot așa și el o sorbea, gata-gata să o devoreze. Poate că ar fi făcut-o și pe asta, dacă nu i-ar fi fost devotată trup și suflet. Când vreun chiriaș nou se apropia mai mult de "Domnișoara Patricia" era avertizat ferm de toți ceilalți că persoana este declarată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ori ei, ori namila. Ori o vor atrage într-o cursă, unde trebuia să piară tocmai datorită lăcomiei și nesăbuinței de care dădea dovadă, oferind prin aceasta hrană pentru întreaga comunitate, ori întreaga lor comunitate va muri de foame sau devorați pe rând, unul câte unul. O femeie mai iute în mișcări, pentru câteva secunde se desprinse din ceata de suflete flămânde, îl ajunse din urmă, cu o mișcare rapidă îi luă mâna, i-o lipi de burta rotundă pe jumătate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de secundă, în tot organismul său: creier, inimă, ficat, chiar și în stomac; moment în care domnișoara Leba încetase a raționa. Se gândea cu teamă numai la faptul că, fără voia ei, a devenit victima acestor drăcușori care-o vor devora. Ce era de făcut? În timp ce doamna Dan își luă la revedere urându-le : "Casă de piatră!" și dispăru, în același mod misterios după colțul străzii, căpitanul observă cum pe domnișoara Leba o lasă puterile, gata-gata să se prăvălească în gol
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]