2,185 matches
-
a revenit numaidecât cu prețioasa brățară pe care Angelica, recunoscătoare pentru găzduire, i-o dăruise. Iar aceasta era tocmai un dar al lui Roland. Picătura care a umplut paharul a fost ea, brățara, pentru paladin. Cuprins de furie și de deznădejde, s-a pornit să arunce blesteme împotriva nerecunoscătoarei și crudei prințese care-l nesocotise pe el, cel mai viteaz dintre paladinii Franței, pe el care o scăpase din cele mai mari primejdii, pe el care de dragul ei susținuse atâtea lupte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
seara de sâmbătă. Cu cât încercam mai mult să-mi amintesc - sau, ca să respectăm adevărul, cu cât încercam mai mult să-mi amorțesc memoria - cu atât eram mai convins că se întâmplase ceva rău, ceva decisiv, ceva distrugător. Cred că deznădejdea asta am băut toată sâmbăta până n-am mai știut de mine. Ca să-mi șterg totul din memorie. Dar pe Frank Telefon îl puteam manipula. Cretinelul ăsta nu mă îngrijorează. — Ai găsit un chibrit în buzunar?... Mai caută-l o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de minute mai târziu, în timp ce Celly se îmbrăca iar (semăna cu un desen animat pornografic, cu o bandă desenată, cu excepția ochilor care n-aveau nici douăzeci de ani, așa că nu te puteai aștepta să ascundă expresia ei de spaimă sau deznădejde), m-am ridicat și m-am dus ca o fantomă la fereastra albă. Țineam în mână oțelul rece al shakerului pentru cocteiluri și, după cum mi se mișcau umerii, ai fi putu crede că îl scutur. Dar nu îl scuturam. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată feministă, să respecte singura condiție a lui Butch. Mă așteptam ca Butch să fie scutită de șirul corvoadelor casnice, spălatul vaselor, măturat, făcutul patului. Dar nu. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
subiectul cărții și nu la modul ei de exprimare literară - ce nu are cusur! Veți găsi o cale tot atât de antrenantă ‐ la prima vedere vorbindu‐se despre niște bețivani - dar niște bețivani surprinzător de lucizi și de docți - supuși și ei deznădejdii în fața ireparabilului sfârșit, care să le scuze decăderea? Aici cădem într‐o filozofie cândva la modă, susținută cu brio de‐a lungul mileniilor. După atâta îndoctrinare cu morala proletară, a venit oare timpul ca omul să mai cunoască și altă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenți, nu au știut să atenueze șocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă (a celor mulți și cinstiți n.n.) se zbate în dificultăți și deznădejde, clasa politicianistă prosperă: case peste case (politicianiști cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând cu ele?), vile în țară și străinătate, mașini de lux, etc. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
slăbiciuni, pentru a lua în derâdere monahismul și Biserica. Totuși, peste toate acestea, Dumnezeu nu și-a retras harul de la noi, mila Lui fiind mare, Duhul Sfânt lucrând în inimile multora. Unii din monahi au trecut cu mintea prin iadul deznădejdii, alții și-au scris o altă pagină în cartea vieții, luând viața de la capăt, căsătorindu-se, iar alții știe Domnul pe unde au mai ajuns și ce frământări au fost în sufletele lor. Și unii și alții sunt convins că
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Se crede un pharaon. Și Cleopatra, vă aduceți aminte, era căsătorită cu fratele ei Ptolemaeus, care avea doisprezece ani. A doua zi, pe când la Roma poporul se bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe buzele și în mintea fiecărui român nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca știre de presă, înconjurul întregului glob pământesc. Adrian Sobaru, s-a aruncat de la balcon ,cu capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tăinuită în adâncul său... Grăbiți unii dintre noi să o ia înaintea timpului, uită că trecerea timpului este în defavoarea acestei vieți; despre viața de dincolo nu știm nimic!... Fericită, o inimă de femeie dăruiește viață; nemângâiată, presară în juru-i doar deznădejde. Ne bucurăm la fiecare sfârșit de săptămână, de timpul liber pentru odihnă și alte lucruri plăcute; puțin triști totuși că din caierul vieții s-a mai tors o pagină! Privește-l pe aproapele tău țintă în ochi, întrucât în lumina
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a sorții care ne desparte. lasă-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea... 30.01.2013 renăscută... mă învălui în căldură desfaci ființa prin fanta iubirii piatra lunii o așezi în trup. dai lumină sufletului. înfloresc la fiecare respirație a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ce îndeplinește țării dreptul ei la fericire! Prea ne-am detașat de toate, închistați în nostalgie, Evocând atâtea nume mari pe-un petic de hârtie; Prea înlocuim cultura cu tradiții-mprumutate Și elogiem eroii inventați de alte state! Ne hrănim cu deznădejdea că trăim declinul țării - Câți s-au ridicat să strige că-s la capătul răbdării?! Cât vom mai dormi-n mocirla denigrării ce ne o fac Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?! Singura noastră putere e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se descurce și cu copilul, și cu serviciul. Ar fi fost bine să-l dea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rog, domn șef, nu le mai treceți la catastif pe toate, că mă nenorociți!!... se ruga gestionarul, învârtindu-se de colo până colo prin prăvălie ca o curcă beată, cu brațele pline de cutii coborâte de pe rafturi pentru verificare. Cu deznădejde, lucrătorul din comerțul socialist vdea cum se încurca tot mai rău în plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e treaba dumitale. Așa stau lucrurile, și cred c-ar trebui să vezi dacă nu mai poți s-aduci de pe-acasă câte ceva din ce-ți lipsește... În următoarele zile Stelian continuă cu inventarul, luând fiecare lucru la verificat, spre deznădejdea lui Ghiță Marangoci, care se vedea înfundat fără nici o portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui. - Nu-mi vine a crede, mamă! Dar de ce nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse ea, laconic. - Să ne ocrotești? Ea făcu o strîmbătură, cuprinsă parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și după aia a Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce-am reușit să ies la suprafața apei, m-a lovit un fulger ascuțit ca un fierăstrău și m-a despicat exact pe la jumătate. Cele două fețe ale mele, ce pentru prima oară exprimau același lucru, cuprinse de spaimă și deznădejde, au început să fie purtate de ape fiecare în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare luptând cu disperare contra curentului. Au mai trecut câteva zile. Ploile s-au oprit, cerul s-a limpezit și apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scenariile ce se derulau în fața ochilor ei, multe dintre ele nemiloase și pline de cruzime. La capătul celor patru ore, a făcut bilanțul și a rămas cu o listă incertă de nume și adrese și cu acel sentiment iremediabil al deznădejdii și al resemnării, pe care nu știa de ce nu-l resimțise până atunci, de când primise vestea. A scăzut parcimonios cele patru ore din cele trei luni care i-au fost atât de generos acordate și s-a hotărât să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deranjat, să nu poată fi întrerupt înainte de acea răsucire a timpului în loc. A urmat într-adevăr un somn lung fără vise, istovitor, ce a eșuat într-o criză puternică care i-a spulberat încă de la trezire orice speranță. Oboseală și deznădejde insuportabilă au urmat acelui somn. În ultima vreme dormea singură pentru a nu fi deranjată. Și-a rânduit pilulele pe noptieră pentru a le avea la îndemână, în caz că se va trezi de durere și nu-și va mai continua somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]